Ce misiuni au executat în Timişoara, la Revoluţie, temutele trupe de cercetare-diversiune din Buzău

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Foto Urban Tamas
Foto Urban Tamas

Militarii Batalionului 404 din Buzău, specializat pentru operaţiuni de cercetare şi diversiune, s-au amestecat timp de patru zile printre revoluţionarii din Timişoara, cu misiunea de a-i identifica şi elimina pe provocatorii revoltei. Forţele speciale au primit chiar şi misiunea de a-i captura pe liderii revoluţiei, însă misiunea a fost abandonată la auzul veştii că generalul Milea s-a sinucis.

Militarii Batalionului 404 Cercetare, din Buzău, au fost dislocaţi în oraşul de pe Bega, în perioada 18-22 decembrie 1989. S-a deplasat în misiune un detaşament compus din 18 cadre şi 23 de militari în termen, condus de maiorul Remus Ghergulescu, comandantul batalionului, şi coordonat de către colonelul Vasile Ioniţă, şeful secţiei cercetare la trupe din Direcţia de Informaţii a Armatei.

Grupul de forţe speciale a executat misiuni de culegere de date şi informaţii privind situaţia din zonă în scopul informării grupei operative, constituită la comanda ministrului apărării naţionale. 

Ordinul de plecare în misiune s-a dat în seara de 17 decembrie 1989, ofiţerii fiind informaţi că trebuie să se deplaseze la Timişoara pentru a contracara acţiunile unor bande diversioniste.

„În ziua de 17 decembrie 1989, o zi de duminică, către ora 13, ministrul apărării, generalul-colonel Vasile Milea a primit ordinul de a constitui, împreună cu Ministerul de Interne şi Departamentul Securităţii Statului (D.S.S.), <<un stat major de criză>> care să se deplaseze urgent la Timişoara pentru <<a contracara acţiunile unor bande diversioniste>>, a menţine ordinea şi a apăra instituţiile publice locale”, scrie în volumul de memorii „Condamnat la discreţie”, viceamiralul (r) Ştefan Dinu, fostul şef al DIA din Marele Stat Major, în funcţie la acea vreme, cel care a ordonat deplasarea detaşamentului de la Buzău la Timişoara şi care a fost permanent informat cu situaţia din oraş.

http://adevarul.ro/assets/adevarul.ro/MRImage/2015/06/01/556c44d0cfbe376e35d0350f/646x404.jpg
http://adevarul.ro/assets/adevarul.ro/MRImage/2015/06/01/556c44d0cfbe376e35d0350f/646x404.jpg

Echipele de cercetare aveau misiunea să se infiltreze în rândul grupurilor de huligani şi să afle cine sunt şi ce intenţii au

Batalionul de spioni a primit ordin să execute „Alarma de luptă parţială”, cu precizarea Marelui Stat Major cum că alarma respectivă trebuia executată în condiţiile stării de necesitate. Ordinul ministrului Apărării Naţionale transmis după miezul nopţii menţiona 14 puncte privind modul de acţiune împotriva diversioniştilor, huliganilor şi teroriştilor.

”Potrivit ordinelor aflate în vigoare în decembrie 1989, subunităţile B. 404 Cc. existente la pace erau pregătite pentru a trece în timp scurt, din starea în care se găseau, la îndeplinirea unei misiuni de luptă. Punerea în aplicare a acestor măsuri începea prin <<Alarma de Luptă>> (în decembrie 1989, parola a fost <<Radu cel Frumos>>)”, scrie Ion Coman, în ”Omul se duce, faptele rămân. Istoria însă le va judeca. Carte – document privind evenimentele de la Timişoara din decembrie 1989”.

Iniţial, comandantului Batalionului 404 i s-a ordonat să pregătească o sută de militari care să plece urgent la Timişoara, sub comanda lui Gheorghe Truţulescu, cu un avion Antonov AN-24.

”Crezând că este vorba de participarea la vreo aplicaţie, mr. Remus Ghergulescu a avut două obiecţii în discuţia cu şeful D.I.A. În primul rând, că într-un avion AN nu încap 100 de oameni, ci cel mult 40, iar în al doilea rând, i-a propus viceamiralului Ştefan Dinu ca detaşamentul să fie condus de el, deoarece Truţulescu este mai impulsiv. De asemenea, mr. Ghergulescu a adus ca argument în favoarea participării sale şi faptul că în Timişoara locuiesc rudele soţiei. În finalul discuţiei telefonice, şeful D.I.A. a fost de acord cu obiecţiile comandantului B. 404 Cc. şi a făcut menţiunea că urmează să se prezinte la unitate col. Constantinescu, şeful Biroului cercetare de specialitate din D.I.A. cu ultimele precizări. Mr. Ghergulescu era nedumerit, pentru că habar n-avea ce se întâmpla la Timişoara şi nici nu i s-a spus nimic la telefon. Aşa că până la sosirea în unitate a col. Anghel Constantinescu, şi-a sunat socrii pentru a se informa despre situaţia de acolo. Din discuţia avută cu socrul său, acesta i-ar fi spus că-i vânzoleală mare prin oraş şi că se trage, fapt auzit de comandant chiar pe timpul convorbirii telefonice. La sosirea în unitate a col. Anghel Constantinescu, comandantul B. 404 Cc. l-a informat asupra stadiului în care se găseşte unitatea şi i-a prezentat lista cu militarii selecţionaţi pentru misiune. Cei 40 de militari au fost constituiţi în 8 Grupuri de Cercetare. Fiecare grup era compus din cinci militari (un  ofiţer-comandantul de grup, un subofiţerajutorul comandantului de grup şi trei militari în termen). Cei selecţionaţi259 urmau să acţioneze ca detaşament constituit sub comanda comandantului B. 404 Cc., mr. Remus Ghergulescu.” (”Batalionul 404 Cercetare - Istoria unor învingători”, autor General de brigadă r. Dumitru Miu)   

La miezul nopţii, s-a făcut instructajul comandanţilor de grupuri şi a şefilor de staţii radio, prilej cu care colonelul Constantinescu a prezentat situaţia de la Timişoara ca fiind destul de fierbinte, precizând că sunt grupuri de huligani care devastau şi incendiau oraşul, aceasta nefiind încă sub control, fără a indica ce gen de misiune vor îndeplini cercetaşii.

”Echipele de cercetare aveau misiunea să se infiltreze în rândul grupurilor de huligani şi să afle cine sunt şi ce intenţii au. (...) Totodată, col. Constantinescu a făcut un instructaj privind comportamentul cercetaşilor în raport cu populaţia civilă pe timpul îndeplinirii misiunilor de luptă, de dialog cu aceasta, iar în situaţii limită, să se prezinte cine sunt şi să le spună ce rol au. Şeful Biroului cercetare de specialitate a făcut, de asemenea, precizarea că în situaţia în care grupuri de cetăţeni îşi manifestă agresivitatea faţă de cercetaşi, aceştia să facă tot posibilul să părăsească imediat zona fără incidente; dacă grupurile de civili devin violente şi pun în pericol viaţa cercetaşilor, retragerea să se facă în fugă, iar dacă sunt urmăriţi, să execute foc de avertisment, trăgând în plan vertical.” (”Batalionul 404 Cercetare - Istoria unor învingători”, autor General de brigadă r. Dumitru Miu)

BUZAU

  

Grupurile s-au echipat în ţinută civilă şi în jurul orelor 3.30 detaşamentul alcătuit din 40 de militari specializaţi în acţiuni de cercetare-informare, sub comanda maiorului Remus Ghergulescu, a început deplasarea spre aerodromul Bobocu, unde s-a executat îmbarcarea într-o aeronavă Antonov AN-26 şi înscrierea pe traiect pe direcţia Timişoara.

Tinerii aveau la ei bileţele pe care ”erau scrise ora şi locul în care acţionau aceste grupuri agresive”

Aeronava a aterizat, la ora 7.40, pe aeroportul internaţional Giarmata – Timişoara, pe o ploaie deasă şi vânt puternic. Pe aeroport, cercetaşii buzoieni au fost aşteptaţi de cadre ale MApN şi MI, pe figurile cărora se putea vedea oboseală, îngrijorare şi nelinişte. După o scurtă pauză, un căpitan de la  comandamentul Diviziei 18 Mecanizată i-a condus pe cercetaşi la autobuz, cu număr de armată, care urma să-i transporte în oraş, la marea unitate.

image

”Totul părea la început normal şi liniştit în acea zonă şi la acea oră. Cetăţenii stăteau la cozi la lapte şi pâine, alţii aşteptau calmi în staţii, mijloacele de transport în comun. Brusc, autobuzul a fost depăşit în mare viteză de un TAB-77, cu mitralierele pregătite pentru tragere astfel încât, cercetaşii să înceapă să înţeleagă dimensiunile dezastrului. În toate intersecţiile staţionau camioane fără prelată, cu militari în poziţie de tragere pe platforme, care ţineau localnicii pe loc, câteva magazine, cu precădere alimentare, cu vitrinele sparte şi conţinutul făcut grămadă pe trotuar, un chioşc de ziare fumegând încă sub stropi de ploaie stătea calcinat într-o parte, într-o poziţie ciudată. Pentru câteva clipe cercetaşilor li s-a tăiat respiraţia. După un timp, autobuzul a intrat pe câteva străduţe înguste şi, brusc, după ce a trecut şi pe lângă alte magazine din reţeaua comercială devastate şi arse (consignaţie, librărie, farmacie, parfumerie, galanterie etc.) acesta a oprit într-o zonă înţesată de tehnică militară (tancuri, transportoare, camioane). Undeva, la câteva zeci de metri de autobuz, fumega un autoturism răsturnat (ulterior s-a aflat că fusese maşina şefului de stat major al diviziei).” (”Batalionul 404 Cercetare - Istoria unor învingători”, autor General de brigadă r. Dumitru Miu - FOTO)  

Chiar în ziua sosirii la Timişoara, după servirea mesei, unul dintre grupurile de cercetaşi a primit misiunea să se deplaseze la Spitalul Judeţean şi de acolo să organizeze cercetarea în cartierele învecinate.

Revolutie Timisoara

Pe parcursul zilei de 18 decembrie, toate grupurile au cercetat diferite cartiere din oraş, în mod deosebit, Piaţa Operei, Piaţa Maria, calea Girocului, Circumvoluţiunii şi Zona industrială. Datele şi informaţiile rezultate în urma activităţii de cercetare erau raportate prin reţeaua de telefonie fixă a oraşului, de la cabinele telefonice, care mai funcţionau sau prin viu grai la întoarcerea în cazarmă, la comandamentul Diviziei.

”Din datele raportate pe timpul misiunilor de cercetare au reţinut atenţia câteva aspecte semnificative. Pe timpul zilei, cercetaşii au remarcat că în anumite baruri, cafenele şi restaurante din zonele de responsabilitate se întâlnesc tineri care-şi dau bilete unii altora. Unii dintre ei aveau genţi sau sacoşe în conţinutul cărora cercetaşii au văzut clar că respectivii purtau lanţuri, bile, bastoane, sticle şi umbrele. În principiu, tinerii respectivi vorbeau româneşte, iar pe bileţele erau scrise ora şi locul în care acţionau aceste grupuri agresive. În seara zilei, într-adevăr, au început să se manifeste; au apărut focare. Aceştia erau foarte circumspecţi cu persoanele străine din jurul lor. A existat situaţia când un cercetaş de la 404 s-a apropiat prea mult de cercul suspecţilor, a fost luat la întrebări şi nu a reuşit să iasă din situaţie decât rupând-o la fugă, altfel ar fi fost linşat. Grupurile erau formate din 6-10 tineri, care spărgeau vitrine şi dădeau foc. După ei se adunau curioşi, iar în urma acestora erau hoţii.” (”Batalionul 404 Cercetare - Istoria unor învingători”, autor General de brigadă r. Dumitru Miu)

Comandantul Batalionului 404 Cercetare l-a informat pe generalul Guşă despre cele întâmplate, precum şi despre faptul că există anumite focare în oraş, situaţie ce ar fi posibil să degenereze, fără a preciza concret în ce zone anume.

”Cercetaşii au fost martori la scene ieşite din comun de incitare a Armatei de către unele persoane care au acţionat cu o disperare evidentă asupra sediului Diviziei pentru a-i determina pe ostaşii din posturile de santinele să deschidă focul.  Iată ce relatează unul dintre ei: „Un grup de cetăţeni, nu foarte tineri, cu ochii injectaţi şi vocile răguşite trăgeau de porţile metalice cu gratii de la intrarea în curtea Diviziei, înjurând santinela care-i ameninţa cu deschiderea focului. În momentul în care o grupă de militari din corpul de gardă, neînarmaţi, au intervenit pentru a elibera poarta cazărmii, gălăgioşii şi turbulenţii scandalagii au fugit, dar nu s-au împrăştiat toţi în aceeaşi direcţie. Cercetaşul mai relatează că aceşti scandalagii sigur erau români după înjurăturile pe care le proferau la adresa santinelei.”  (”Batalionul 404 Cercetare - Istoria unor învingători”, autor General de brigadă r. Dumitru Miu)

”S-a raportat că au fost observaţi tineri care inspirau din pungi cu prenadez” 

Pe 19 decembrie, starea de spirit în oraş era agitată. Deja se alegeau conducerile din întreprinderi din rândul muncitorilor, directorii nu mai intrau în fabrici,iar  periodic în faţa întreprinderilor se adunau cetăţeni care scandau lozinci antiguvernamentale, îndemnând muncitorii la grevă. În după-amiaza zilei de 19 decembrie, maiorul Remus Ghergulescu l-a informat pe generalul Guşă despre aceste lucruri, iar acesta din urmă a ordonat ca în acea seară să aibă loc convocarea comandanţilor de unităţi.

Pe timpul nopţii de 19 spre 20 decembrie, s-au organizat patrule de ofiţeri şi subofiţeri în zona Piaţa Operei-Podul Traian. În timpul celor două zile, de la majoritatea grupurilor s-a raportat că au fost observaţi tineri care inspirau din pungi cu prenadez sau aracet, drogându-se astfel.  

În dimineaţa zilei de miercuri, 20 decembrie, mai multe grupuri de cercetaşi au primit ordin să supravegheze diferite întreprinderi, pornind de la informaţia că muncitorii au de gând să iasă pe străzi. Aşa a şi fost: la ora 9.00, mari coloane de muncitori au ieşit pe străzi deplasându-se ordonat către centru, spre Piaţa Operei, purtând pancarte cu lozinci antiguvernamentale, drapele fără stemă şi multe steaguri mari albe.

image

Au fost cam 6-7 coloane de pe platformele industriale, iar în Piaţa Operei s-au adunat aproximativ 2.000 de oameni. Sub presiunea marii mase de oameni paşnici, cordoanele de militari s-au repliat în aplauzele mulţimii, ulterior primindu-se ordinul de retragere în cazărmi. În unele locuri, dispozitivele nu au reuşit să se retragă şi militarii au fost nevoiţi să meargă printre demonstranţi. Spre orele prânzului, pe un TAB erau urcaţi demonstranţii. Când au ajuns în faţa Diviziei, s-a scandat atunci, pentru prima dată, „Armata e cu noi!”. Ulterior, dispozitivele s-au retras în cazărmi fără incidente.

Demonstranţii s-au grupat în faţa Comitetului Judeţean de Partid şi în Piaţa Operei, iar acţiunea cercetaşilor a continuat în mijlocul demonstranţilor. Aceştia au constatat că, din acest moment, oraşul s-a calmat, nu s-au mai înregistrat distrugeri, incendieri, străzile intrând în stăpânirea locuitorilor oraşului. 

image

Din jurul orei 14.00, adunarea a început să fie condusă de către un grup de intelectuali şi muncitori din balconul Operei. În scurt timp, s-a trecut la alegerea unui Comitet al Frontului Democratic Popular. Spre seară, acesta odată ales, a trecut la realizarea unei platforme-program, cunoscut ca Manifestul de la Timişoara.

Misiunea de a captura liderii revoluţionarilor

În după-amiaza zilei de 21 decembrie, maiorul Ghergulescu a fost chemat de către generalul Guşă pentru a-i transmite că se va constitui o echipă care să pregătească un plan de capturare a liderilor din balconul Operei şi eliberare a pieţei. În anticamera biroului comandantului Diviziei, unde era şi generalul Guşă, s-au întrunit şeful Detaşamentului de Intervenţie al Securităţii, comandantul Detaşamentului de Paraşutişti de la Regimentul din Caracal, un reprezentant al Ministerului de Interne, un comandant de regiment mecanizat şi maiorul Remus Ghergulescu.

image

După primele discuţii, s-a formulat concluzia că este nevoie de planul clădirii Operei, întrucât se dorea infiltrarea, pentru a se ajunge în apropierea liderilor. Un comandant de la un regiment mecanizat a propus chiar varianta intervenţiei în forţă, însă maiorul Remus Ghergulescu a respins această posibilitate, invocând o evaluare a pierderilor umane la aproximativ 2.000 de oameni.

Comandantul Batalionului 404 şi-a susţinut punctul de vedere afirmând că ştie precis că în clădirea Operei există şi armament. Surse din anturajul ofiţerului au spus ulterior că acesta nu ştia despre existenţa vreunei arme, pentru că nu avea asemenea informaţii, dar voia să tragă de timp, astfel încât cei prezenţi să găsească altă soluţie.

”Cel de la Securitate a propus ca intervenţia să fie făcută prin acţiunea unui desant din elicoptere. Fiecare reprezentant exagera în felul lui, tocmai pentru a nu se ajunge la un plan concret. Pentru a se trage cât mai mult de timp s-a venit cu propunerea ca la discuţii să participe şi şeful de la P.S.I. Inclusiv generalul Guşă, prin demersurile efectuate, a căutat pe cât posibil amânarea acţiunii.  În jurul orelor 23.00-24.00 comandanţii grupurilor de cercetare au fost adunaţi de col. Vasile Ioniţă şi de mr. Remus Ghergulescu, comandantul B. 404 Cc., şi au primit misiunea de a cerceta posibilitatea de pătrundere în clădirea Operei şi de capturare a conducătorilor demonstraţiei.  Vineri dimineaţa, pe 22 decembrie, în jurul orelor 07.30-08.00 discuţiile s-au reluat în încercarea de a se găsi soluţia pentru întocmirea unui plan de acţiune. La discuţii a participat inclusiv şeful Pompierilor. Reprezentanţii M.Ap.N. căutau să arunce responsabilitatea pe reprezentantul Securităţii, iar cei de la M.I şi Securitate pe noi. În toiul acestor dispute privind elaborarea planului de acţiune, generalul Guşă a deschis uşa şi a zis: <<Ascultaţi!>>. Televiziunea transmitea comunicatul cu sinuciderea generalului Milea. A fost momentul hotărâtor care a marcat trecerea pe faţă şi deplină a Armatei de partea Revoluţiei. Imediat, cei prezenţi s-au ridicat de la masa de lucru şi au plecat fiecare.” (”Batalionul 404 Cercetare - Istoria unor învingători”, autor General de brigadă r. Dumitru Miu)

În seara zilei de 22 decembrie, comandantul Batalionului 404 Cercetare a luat măsuri penru defluirea detaşamentului spre Buzău. Iniţial, comandantul a solicitat un avion, pentru că nu avea nici foi de drum pentru tren şi nici bani. Pentru că nu a putut obţine avionul, Ghergulescu a apelat la comandantul Diviziei pentru foi de drum.

La solicitarea comandantului batalionului buzoian, cercetaşii au predat armamentul şi muniţia la Divizie pentru a-l prelua ulterior şi apoi, au fost duşi la gară. Detaşamentul a sosit în Bucureşti în dimineaţa zilei de 23 decembrie, cu vagonul de dormit. Gara de Nord era pustie. Detaşamentul a ajuns în cazarmă, la Buzău, sâmbătă 23 decembrie în jurul orelor 11.00. (Fotografii din colecţiile: Dumitru Miu şi Urban Tamas)

Buzău



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite