Cât de colorată era viaţa pe vremea străbunicilor noştri

Cât de colorată era viaţa pe vremea străbunicilor noştri

Rochiile domniţelor erau foarte colorate

V-aţi pus vreodată întrebarea cât de colorată ar fi o fotografie din vremea străbunicilor noştri, dacă, ipotetic vorbind, ar fi fost realizată cu un aparat din zilele noastre? Mult mai colorată decât ceea ce vedem acum pe stradă! Un istoric şi un artist plastic din Buzău spun că impresia monotoniei cromatice este falsă, fiindu-ne indusă greşit de fotografiile sau peliculele alb-negru.

Mulţi dintre noi am găsit prin sertarele bunicilor sau am văzut atârnate pe pereţii caselor bătrâneşti fotografii de nuntă, de acum un secol, ori portretele bătrânilor noştri. Toate, în alb şi negru, pentru că atât puteau camerele obscure ale fotografilor de pe vremuri.
 
În realitate, oraşele erau mult mai colorate chiar şi decât peisajele urbane de acum, când există norme estetice. Nu numai satele erau pestriţe, prin oamenii îmbrăcaţi în straie populare, ori mahalalele colorate de rochiile ţigăncilor şi gardurile vopsite neglijent, ci şi pieţele publice ale târgurilor şi marilor oraşe.
 
”Este o falsă impresie cea a monotoniei cromatice. Lumea satelor şi a oraşelor era foarte ordonată. Se muncea foarte mult, însă erau respectate sărbătorile şi ca să se bucure de fiecare sărbătoare, îşi împodobeau corpul în culori vii, care să le inducă starea pozitivă. Se plimbau cu trăsuri colorate, aveau şi flori la pălării, alături de îmbrăcămintea pastelată. Florile de sezon erau prinse în păr. Există o oarecare îngrijire şi erau culori folosite de la vârstă la vârstă. Erau diferenţieri şi în ocupaţii, dar în ceea ce priveşte tinerii, erau liberi să folosească orice culoare”, spune Doina Ciobanu, istoric.
 
„Târgul Drăgaica”, lucrare semnată Carol Popp de Szatmary Sursa epochtimes-romania.com
 
Accentele de culoare veneau de peste tot, mai ales dinspre vestimentaţia localnicilor, care proveneau în mare parte din rândul ţărănimii.
 
”În oraşe erau mai mult de jumătate proveniţi de la sate. Dacă vorbim despre Buzău, jumătate erau sârbi care se ocupau cu grădinăritul, iar cealaltă jumătate se ocupa cu comerţul. Cei care proveneau de la câmp, aveau o îmbrăcăminte foarte colorată. Şi în cel mai simplu costum, dacă ia era albă şi brodată cu alb, fota tot avea câteva dungi colorate. Brâul era şi el colorat cu cele mai vii culori, ca să învioreze”, declară Doina Ciobanu.
 
Sursa adevarul.ro    
 
Clădirile echilibrau cromatic imaginea de ansamblu a urbei. Aveau pereţi văruiţi în nuanţe deschise, cu acoperişuri cărămizii în mare parte. În oraşele mari, unde a pătruns mai uşor influenţa arhitectonică din Austria sau Franţa, unele case sau clădiri publice prindeau uşoare accente de culoare pe faţade. 
”În exterior lucrurile erau destul de sobre, fără a încerca să minimalizăm de exemplu elementele decorative care erau, unele din ele, scoase în evidenţă prin sgraffito, cimenturi colorate, o tehnică foarte frumoasă care venea ici-colo să completeze cumva unele elemente decorative încadrate cu elemente sculptate”, precizează artistul plastic Valeriu Şuşnea.
Casele cu pereţi albi, gri sau crem erau înconjurate însă de multă culoare. Predomina verdele frunzelor dar paleta era mult mai bogată. 
 
”Aspectul general al străzilor era dominat de verdele pomilor. Curţile însă erau pline de flori multicolore. Dacă arhitectura exterioară era simplă, cu ziduri de culori deschise, interioarele erau cu totul altfel. Orăşenii începeau să aducă covoare persane, să tapeteze pereţii, aveau canapele şi fotolii tapisate, în culori foarte vii. Vesela era policromă. Apăruse sticla colorată, mai ales cea verde, farfuriile ornamentate în culorile dintre cele mai pastelate”, precizează istoricul Doina Ciobanu.
 
Sursa Facebook.com/Buzaul vechi
 
Aspectul stradal era mult mai pestriţ pe vremea străbunicilor noştri decât în zilele noastre. 
 
”Căruţele, trăsurile, tramvaiele trase de cai, care apăruseră, erau frumos colorate. Vânzătorii de apă, sacagiii, vânzătorii de bragă erau foarte coloraţi. Vânzătorii de ziare, la fel. Existau aşa numitele localuri care la 1900 erau înţesate de o lume pestriţă şi la propriu şi la figurat. Nu mai vorbim de uliţele negustoreşti, care erau pline cu firme făcute de profesionişti care le realizau ca să atragă atenţia. Erau branduri aduse de la Viena şi Paris, cei doi poli ai civilizaţiei occidentale”, susţine artistul buzoian Valeriu Şuşnea.
Vestimentaţia de epocă era mult mai colorată decât hainele pe care le purtăm în zilele noastre. Nuanţe pastelate scoteau în evidenţă rochiile doamnelor, atunci când ieşeau la promenadă de braţul unor domni eleganţi. Bărbaţii aveau şi ei mici accesorii colorate la costume. 
”În lumea noastră de la sfârşitul secolului al 19-lea încep să vină o serie de elemente din lumea civilizată, ca să spunem aşa, mai ales produse industriale. Erau basmale foarte colorate, erau pantofi  de producţie industrială, pălării, mai ales cele de vară. Negustorii aveau şi ei o vestimentaţie colorată. Cele mai întâlnite veste erau albe, negre şi roşii, dar au apărut şi în nuanţe de gri, bej, nuanţe de verde. Apoi femeile începeau să poarte pantofi cu toc înălţat, cum li se spunea, şi cu catarame care erau foarte colorate, bărbaţii încep să poarte ciucuri la ciorapi, care erau foarte coloraţi, ca să atragă atenţia. Erau la modă pălăriile cu voaluri foarte colorate, de la mov, la roz, la galben, şi aşa mai departe. Apar pardesie, genţi, poşete. Toate acestea făceau ca lumea străzii să fie foarte colorată”, spune Doina Ciobanu.
Moda vestimentară era adusă de la Paris de tinerii care studiau în capitala Franţei şi reveneau acasă în vacanţe. Mai puţin de un an dura importul unui curent apărut în oraşele din Occident.
 
”În perioada aceasta moda franţuzească era foarte prezentă deoarece copiii oamenilor cu dare de mână studiau la Paris şi veneau în vacanţă cu influenţe în orice domeniu. Din capitalele europene, cam după un an de zile ajungeau modele la Bucureşti şi de aici în ţară. Era vorba despre acele rochii foarte colorate, în care mătasea era în primul rând folosită. Apoi erau umbreluţele acelea foarte colorate. Uniforma militară era în acea perioadă era la mare ţinută. Ieşeau numai în uniforma de gală, cu eghileţi, cu elementele acelea foarte bine conturate. Mă refer la panaş, la centuri, la jachete”, explică artistul Valeriu Şuşnea.
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările