Buzău:Criza dă de pământ cu ultimii meseriaşi

Sute de manufacturieri şi meşteşugari sunt forţaţi să pună lacăte pe ateliere. De la ceasornicar, depanator radio – Tv şi cizmar, până la mic întreprinzător sau pictor de ocazie, cu toţii au fost îngenuncheaţi de criza economică.

Într-un oraş aflat la confluenţa dintre două vechi principate, cu tradiţii de târg adânc înrădăcinate, meşteşugarii şi micii meseriaşi se văd nevoiţi să-şi închidă prăvăliile şi atelierele.
Pe strada Cuza Vodă, am făcut mai întâi o vizită unui cizmar. Meseriaşul îşi aştepta primul client la masa de lucru, lângă care trona o poză a dictatorului Nicolae Ceauşescu.

Cu poza dictatorului în perete
Ionel Zaharia are 47 de ani, este cizmar de aproape 25 de ani şi povesteşte că era mai bine pe vremea lui Ceauşescu : « de-aia ţin poza asta aici. Aveam încasări mai mari, oamenii aveau mai mulţi bani. Acum, decât să repare la mine, oamenii se duc şi cumpără lucruri proaste de la magazine de 3,8 lei. Faţă de anul trecut, mi-a scăzut profitul la jumătate. Dacă tot merge aşa voi fi nevoit să închid şi să mă mut la ţară, să cultiv pământul ».

Un alt meseriaş, un atelier de pictură, situat la două case distanţă şi o poveste parcă trasă la indigo :

« Trebuie să păzesc mereu prăvălia ca să nu îmi pierd şi clienţii pe care îi mai am. În cazurile de urgenţă sau pe clienţii vechi îi servesc şi noaptea sau când vor ei. Am de plătit 200 de euro chiria şi mai rămân şi eu cu două sute profit», ne-a povestit Nicolae Şerbănescu, de 56 de ani, care zice că, de câteva zile, n-a prins picior de client.

Ultimele două ateliere de reparat ceasuri, pe mute
Chiar şi ultimele două ceasornicării din Buzău sunt pe punctul de a trage obloanele : «De luna aceasta se observă că avem încasări mai puţine cam cu 30 la sută. Mi-e teamă că va urma ceea ce e mai rău pentru noi de acum încolo. Avem clienţi din toate categoriile sociale, dar cei mai mulţi sunt oameni cu bani care au ceasuri mai scumpe. Meseriaşii sunt cei mai vulnerabili la criză. Nu ştiu ce fac dacă închidem, nu ştiu să fac altceva », a declarat Aurica Vergu, de 50 de ani.

Nici depanatorii radio – Tv nu o duc mai bine : 

«Sunt din anul 1986 în această meserie pe care tatăl meu a practicat-o din anii 60. Au scăzut încasările cu peste 25 la sută în ultima lună. Am constatat că avem clienţi care aduc la reparat radiouri foarte vechi din anii 50. Nu ştiu ce fac cu ele. Acum repar un radio din 1956 se numeşte Oberon », mărturiseşte Mircea Nicolae, de 42 de ani.