Atac fără precedent al omizilor în culturile de pomi fructiferi şi viţă de vie din România. Insecta a ajuns să producă trei generaţii anual

Specialiştii în horticultură trag un semnal de alarmă cu privire la efectele din ce în ce mai devastatoare ale omizii păroase, un dăunător extrem de periculos mai ales pentru culturile de pomi fructiferi şi viţă de vie. Această insectă a ajuns să producă trei generaţii într-un an, din cauza toamnelor lungi şi a iernilor blânde.

Cercetătorul Costel Vânătoru, de la Staţiunea de Cercetare Legumicolă Buzău, susţine că omida păroasă, sau de dud, denumită aşa pentru că preferă această specie pomicolă, face ravagii din ce în ce mai mari şi mai greu de reparat.  

Îşi are originea în America de Nord, de unde a emigrat, apoi s-a extins în Europa, în Ucraina, şi de acolo, în 1949, a pătruns în România. Hyphantria cunea, cum este cunoscută ştiinţific, este un dăunător polifag, consumând aproape tot ce este verde.

”Peste 200 de specii sunt devorate de acest dăunător care consumă masa vegetativă, tot aparatul foliar al plantei. Preferă speciile pomicole, apoi arbuştii ornamentali şi dendrologici, după care chiar şi plantele de cultură. Este periculos pentru că se combate greu şi se înmulţeşte rapid. O femelă poate depune o dată până la o mie de ouă, pe spatele frunzei. Stadiul de ou este de scurtă durată, de la 5 la 15 zile, după care se transformă în omidă, unde are un stadiu de 20 - 40 de zile, apoi se transformă în fluture”, spune Costel Vânătoru, cercetător la Staţiunea de Cercetare Legumicolă Buzău. 

Fluturii se deplasează foarte uşor şi pe distanţe mari, de la o plantă la alta, pentru a depune ouăle 

Până să ajungă fluture, Hyphantria cunea parcurge o metamorfoză în patru stadii, de la ou la adult. Primăvara, femela îşi depună ouăle, unul câte unul, pe spatele frunzelor. Omida se dezvoltă în ou în aproximativ o săptămână, după care începe să iasă devorând o parte din ou. După ce eclozează, omida mănâncă mai întâi coaja oului apoi caută frunze verzi şi gustoase. Următorul stadiu în care intră omida este cel de crisalidă, de pupă, învelită într-un ghem de mătase, gogoaşă.

În zona temperat continentală, Hyphantria cunea produce de obicei două generaţii de fluturi, însă ciclul tinde să se extindă. 

”Dacă înainte vorbeam de două generaţii, acum, după dezechilibrele acestea climatice, vorbim şi de a treia generaţie. Iarna fiind blândă, s-a conservat foarte bine în sol, în crăpăturile solului, pe resturile vegetale, iar atacul a fost foarte puternic la nivel naţional. Provoacă defolierea masivă, debilitarea pomilor şi pe urmă chiar şi uscarea. Mai grav este că nu sunt alţi dăunători, prădători care să îl consume”, spune Costel Vânătoru.

Gerul este inamicul principal al omizilor, distrugând în mare parte acest dăunător în stadiul de crisalidă. 

Iarna trecută a fost însă una foarte blândă, şi din această cauză livezile au fost invadate de fluturi şi apoi de omizi care au făcut ravagii. ”Atacă masiv pomii, viţa de vie, arbuştii, plantele iar anul acesta a fost un atac fără precedent. Se văd şi acum pe marginea drumului mulţi pomi defoliaţi, năpădiţi de omida aceasta a dudului. După ce se instalează frigul, nu mai este la fel de activ pentru că este în repaus. Dacă va fi o iarnă blândă, sigur, va fi şi mai greu pentru anul viitor. Sperăm ca gerul să distrugă, să diminueze aceste colonii”, declară cercetătorul buzoian, Costel Vânătoru (foto jos).

Conform agricultorilor, 2016 a fost un an cu cheltuieli mai mari în realizarea culturilor, pentru că s-a investit foarte mult în insecticide. 

”E greu de estimat ce pagube au produs omizile. Frunza reprezintă în mod popular bucătăria plantei şi atunci aparatul foliar devorat de acest dăunător producţia este afectată masiv, atât cantitativ, cât şi calitativ. Apoi, ca să avem producţie bună, trebuie tratamente care costă foarte mult. Costă substanţa, costă aplicarea ei, cu motorină, tractor, atomizor, dacă este o exploataţie mai mare. Tratamentele trebuie repetate şi administrate corect. Pentru stadiul de ou trebuie un anumit tratament, pentru omidă trebuie alte substanţe. La fluture trebuie anumiţi timpi de combatere”, susţine Costel Vânătoru.

Pentru combaterea omizilor, oamenii de la ţară taie crengile invadate de omizi sau folosesc feştile cu foc, pentru a le arde, însă aceste metode nu sunt la fel de eficiente precum substanţele chimice de combatere, administrate corespunzător.