Virgil Marşavela, fotbalistul pe care nimic nu l-a împiedicat să fie vedetă în Armenia. Făcea naveta cu bicicleta
0Cei care cred că un copil care s-a născut într-o familie sărmană nu are şanse să izbutească în vâltoare vieţii se înşeală. Un băiat dintr-o familie de rromi, din comuna Teliu, a demonstrat că poate trece peste greutăţile vieţii de zi cu zi şi să spună că se simte împlinit. A îndurat, însă, şi batjocura societăţii şi jocurile care se făceau în fotbal, dar acum este considerat un om de nădejde de toţi cei din jur.
Virgil Marşavela a venit pe lume pe 10 martie 1974, la Maternitatea din Braşov, într-o familie cu patru copii, trei băieţi şi o fată. A absolvit Şcoala Generală din Teliu, apoi Liceul nr. 6 din Braşov (Liceul de Construcţii de pe strada Şcolii). Iar acum este agent comercial la o firmă de carmangerie din Braşov.
Punctul culminant al carierei a fost contractul pe care l-a încheiat în 2007 cu FC Gandzasar din localitatea Kapan, patronată de Maxim Hakobyan, considerat cel mai bogat om din Armenia. Kapan este un oraş minier, la graniţa cu Iranul. Aici a jucat patru ani, unde a fost coleg cu un alt fotbalist braşovean, Florin Anghel. Cu această echipă a jucat în Europa League.
A doua oară a fost cu noroc
S-a căsătorit prima dată la 22 de ani, cununie din care are doi copii. Primul e Robert Virgil, are 20 de ani, se află în Germania unde lucrează la o fabrică de biscuiţi. Băiatul este şi el sportiv de performanţă, obţinând bronzul la naţionalele de lupte, antrenat de Horaţiu Albu. Şi al doilea copil este Adela Roxana, elevă în clasa a XI-a la Colegiul Tehnic Mircea Cristea din Braşov.
Şi-a cunoscut iubirea vieţii în Armenia: Anna Avetisiyan, medic stomatolog. Ea a venit în România în martie 2013, iar acum vorbeşte fără probleme româneşte. Ba chiar şi-a luat permisul de conducere la Braşov. Momentan face demersuri să-şi echivaleze studiile ca să profeseze în România. Cu Anna are un băieţel, care împlineşte în septembrie 6 ani. Piticul face şi el sport: fotbal şi înot. „Am toate speranţele că îmi va urma cariera şi o să mă depăşească”, spune Virgil Marşavela.
Profu’ de mate l-a trimis la fotbal
Ca orice băiat de vârsta lui, Virgil Marşavela era îndrăgostit de jocul cu balonul rotund. Prima dată s-a dus echipa Carpaţi Braşov, însă a întârziat de la primul antrenament: făcea naveta şi venea cu bicicleta (50 de kilometri dus - întors). Antrenor pe vremea aceea era Marian, fratele lui Nicolae Pescaru, cel mai mare fotbalist al Braşovului.
„Am fost la câteva antrenamente pentru că se făceau dimineaţa, dar nu puteam să merg că aveam şcoală. Iar Marian Pescaru l-a sunat pe cel mai mare fotbalist al Braşovului, Nae Pescaru, şi i-a spus că îi trimite un geniu, după un meci-şcoală în care am fost vioara întâi a echipei şi am marcat câteva goluri. Am renunţat după câteva săptămâni că pierdeam la şcoală. În clasa a şaptea, profesorul de matematică Zăgan m-a trimis la FCM Braşov. Mi-a spus că este mare păcat să se irosească aşa talent ca mine. Şi m-am dus. Preşedintele Clubului era Dumitru Dragomir, iar antrenor experimentatul Adrian Hârlab. Am fost coleg de generaţie cu Bogdan Dragomir, băiatul lui nea Mitică de la FRF, Remus Ciolănel, Laurenţiu Sima, Dan Ştefan, Lucian Nicolau, Răzvan Pancu”, povesteşte Virgil Marşavela.
„Sufletul” echipei
Firea deschisă, sinceră şi pusă pe şotii l-a făcut să fie îndrăgit de colegi. În clipele libere dintre antrenamente sau în cantonamente era „responsabil“ cu buna dispoziţie. Cântă la muzicuţă şi acordeon: „Nu sunt eu profesionist, dar cât să ne descreţim frunţile mă pricep”, zicea el.
Talentele lui însă nu era pe placul antrenorilor pentru că, de multe ori, distracţia se prelungea după ora stingerii, dar nimeni nu regreta acele momente pentru că astfel de reuniuni închegau echipa.
Nici de la gătit nu se dă înapoi, la serviciu fiind tot timpul chemat când se fac prezentări la diverse serbări câmpeneşti să prepare tocănurile la ceaun. Povesteşte că secretul tocănurilor lui care au ajuns proverbiale este „culoarea” lui nativă, dar şi că pune mult suflet în tot ceea ce face.
„În Armenia, cei de acolo nu ştiau de mămăligă. Au mâncat prima dată când le-am făcut eu. Apoi nu aveau un grătar. Am chemat un sudor şi ne-a făcut un grătar, la care mă întreceam în prepararea fripturilor cu fotbaliştii argentinieni şi brazilieni. Aşa s-a ajuns ca majoritatea jucătorilor din echipă să nu mai plece acasă la Erevan (300 km de localitatea unde era sediul clubului), ci rămâneau să petreacă împreună cu noi, «stranierii», la grătar. S-au crucit când m-au văzut cum curăţam de rugină grătarul încins, cu slănină. Surpriza cea mai mare a fost când, la o astfel de petrecere, antrenorul l-a adus şi pe primarul oraşului minier. Poate nu mă credeţi, dar în perioada când aveam astfel de petreceri, timp de 11 meciuri consecutive echipa nu a avut nicio înfrângere şi aşa am ajuns să jucăm şi în Cupele Europene”, îşi aminteşte cu drag de acele momente fotbalistul braşovean.
Traseu sinuos pentru fotbalistul braşovean
Virgil Marşavela a început ca junior la FC Braşov, timp în care a jucat atât la echipa de tineret, cât şi la juniori I, chiar dacă era junior II. La 18 ani a fost „împrumutat“ pentru doi ani la Tractorul. A venit stagiul militar şi a fost trimis la Hălchiu pentru 40 de zile de instrucţie primară. A scăpat de militărie fiind trimis la ASA, unde a jucat pentru Fartec şi apoi pentru ICIM Braşov, echipă la care a mai evoluat un sezon şi după terminarea stagiului militar.
De la ICIM s-a transferat la Metrom Braşov, ca vârf, dar a jucat pe toate posturile, mai puţin cel de portar. În 1998 a ajuns la FC Braşov, pe vremea când antrena Marin Barbu, dar după o jumătate de an a revenit la Metrom, pentru că nu a fost plătit, la acea vreme „stegarii“ erau într-o stare financiară critică (n. r. Ioan Neculaie a venit la echipă în 1999).
Un retur a fost împrumutat la Precizia Săcele, reuşind salvarea acesteia de la retrogradare, când a învins în ambele meciuri Chindia Târgovişte, echipă care, de altfel, a retrogradat atunci în locul săcelenilor. A revenit la Metrom, iar de aici la Cimentul Fieni, Bucovina Suceava, Laminorul Roman şi a revenit la Braşov, la Forex, care era în divizia C, echipă care în acel an a promovat în B.
VIDEO: Golul victoriei marcat de Marşavela împotriva celei mai titrate echipe de fotbal a Armeniei
După un tur în Divizia B a plecat la Dunărea Giurgiu, unde timp de 7 luni nu a atins balonul fiindcă a avut probleme cu genunchii - controalele medicale spuneau că nu are nimic, dar avea dureri îngrozitoare. De acolo a mers la Înfrăţirea Hărman, în Divizia D, perioadă în care echipa hărmăneană a pierdut un singur meci în decurs de şase luni.
A urmat perioada de apogeu a carierei sportive, când a plecat să joace în Armenia. După patru ani, a revenit în ţară, la Nitramonia Făgăraş, cu care a reuşit să promoveze din Divizia D în C, perioadă în care a intrat în Cartea Recordurilor Româneşti, doborând recordul naţional cu o victorie în deplasare cu scorul de 36 - 0 în partida cu Cimentul Hoghiz.
A revenit în Armenia încă o jumătate de an şi apoi s-a întors în ţară, unde s-a angajat agent comercial la o firmă de carmangerie, ajutat de fostul fotbalist Eugen Orza. Însă nu a renunţat la fotbal, evoluând la terenul firmelor din Braşov, iar acum joacă şi la FC Păpăuţi - judeţul Covasna.
Scurt CV:
- Promovări în liga a 2-a - Forex Braşov
- Promovări în liga a 3-a - Nitramonia Făgăraş
- Echipe la care a evoluat - FCM Braşov, Tractorul Braşov, Fartec Braşov, ICIM Braşov, Metrom Braşov, FC Braşov, Precizia Săcele, Cimentul Fieni, Bucovina Suceava, Laminorul Roman, Forex Braşov, Dunărea Giurgiu, FC Gandzasar, Înfrăţirea Hărman, Nitramonia Făgăraş, FC Ghimbav 2000, Recolta Budila, FC Păpăuţi
Ce spun antrenorii cu care a lucrat:
- Adrian Hârlab: „Un om bun, pasionat, care a trăit pentru fotbal. M-a ajutat nu doar ca jucător, ci şi în viaţa de zi cu zi. Pentru nea Adi am renunţat la un contract de 6.000 de euro la Minerul Motru şi am venit la Forex, la numai 1.500 de dolari, ca să îl ajut să promoveze Forex-ul”
- Adrian Furnică: „Un om extraordinar, care m-a înţeles tot timpul”
- Ferencz Bajko: „Un antrenor prea profesionist pentru acele vremuri”
- Marin Barbu: „Un fost fotbalist foarte-foarte bun, care avea aceeaşi viziune asupra jocului şi de pe marginea terenului”
- Paul Enache: „Unul dintre antrenorii exigenţi, care a ajutat mulţi fotbalişti braşoveni, adeptul unui regim cazon. Pe mine, personal, deşi ICIM Braşov nu mi-a dat transferul la Tractorul, unde nea Paul era antrenor, m-am pregătit cu echipa trei luni şi m-a plătit pe această perioadă, iar cu banii luaţi mi-am luat un cal pentru tatăl meu”
- Dan Ghileanu: „A fost tehnicianul perfect pentru coeziunea dintre antrenorul principal şi echipă. Un sufletist cum rar întâlneşti”
- Virgil Roşu: „Chiar dacă am avut câteva contre fireşti, el a fost cel care ştia să îmbine cel mai bine ultilul cu plăcutul şi am rămas în relaţii de respect reciproc”
- Vasile Gherghe: „Antrenorul care, la Braşov, a inventat Tiki Taka, jocul rapid cu pase scurte, cum este cel practicat de Barcelona”
- Mitică Dragomir, fostul preşedinte al Ligii profesioniste de fotbal: „Mă aprecia că vin de la Teliu la Braşov (25 de kilometri), cu bicicleta la antrenament, chiar şi la meciurile oficiale, navetă pe care a făcut-o câţiva ani”
Mai puteţi citi:
Se încarcă comentariile...
