Secretele militare păstrate în jurnalul generalului Ion Dumitrache, fiul de plugari care a eliberat Braşovul de nazişti

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Dintr-o familie de plugari, Ion Dumitrache a ajuns la conducerea Diviziei 2 Vânători de Muntedin Braşov şi nu numai atât. Divizia condusă de el a avut un rol esenţial în acţiunile Armatei Române în campania din est în cel de-Al Doilea Război Mondial. Jurnalul generalului, precum şi alte documente importante de arhivă ale acestuia sunt păstrate la Muzeul Judeţean de Istorie Braşov.

23 august 1944, noaptea. Divizia 2 Munte de la Deva primeşte ordine de la Marele Stat Major şi Armata I, prin care generalul Ion Dumitrache este numit la comanda Corpului de Munte, la Braşov, unde trebuie să ajungă neîntârziat. În drum spre Braşov, trebuie să se asigure că aerodromul de la Balomir va fi ocupat numai de trupele române. Corpul de Munte, care făcea parte din Armata I Română, era dispus în spatele frontierei vremelnice trasate prin mijlocul Ardealului şi cuprindea patru Divizii.

„CONTAM PE 6.500 DE OSTAŞI CU PUŢINE ARME AUTOMATE“

Despre sosirea la Braşov şi primele ordine primite, generalul Ion Dumitrache notează în memoriile sale: „În ziua de 24 august dimineaţa, după deplasarea Deva – Orăşie – Sebeş Alba – Sibiu, am ajuns la Braşov, la ora 12.00 şi, prezentându-mă la postul de comandă, şeful de Stat major, colonelul Bădescu Tiberiu, a prezentat primele măsuri luate pentru executarea ordinelor iniţiale ale Marelui Stat Major şi Armatei I. 

Din tabelul unităţilor din Braşov şi împrejurimi rezulta că aveam la dispoziţie: trei Batalioane de vânători de munte, două Batalioane din Reg. 89, trei Divizioane de artilerie recruţi, trei Regimente de artilerie părţi sedentare recruţi, Reg. 4 A.C.A., Centrul de Instrucţie A.C.A., Reg. 6 Călăraşi cu două Escadroane, Batalionul 2 Transmisiuni Munte cu o companie de instrucţie, Şcoala de şoferi şi Şcoala Militară de ofiţeri de Infanterie plus Batalionul de grăniceri din sector. Contam pe 6.500 de ostaşi cu foarte puţine arme automate şi unităţile de artilerie numai cu câteva guri de foc pentru instrucţia recruţilor. Numai Batalionul de grăniceri, la pichetele de pe frontieră şi rezerva de plutoane călări de grăniceri aveau un număr însemnat de puşti mitraliere şi mitraliere, cu un efectiv de 890 de ostaşi“.

image

Cu aceste slabe efective, şeful de Stat major, colonelul Bădescu, a asigurat din primul moment în noaptea de 23/24 august ocuparea şi punerea sub pază a tuturor instituţiilor de Stat, paza tuturor posturilor de transmisiuni, înlăturând personalul german dezarmat, întreruperea şi blocarea tuturor legăturilor telefonice şi telegrafice pentru germani, întărirea gărzilor la întreprinderi industriale şi fabrici, aducerea la Braşov a celor trei Batalioane de Vânători de Munte aflate dispersate în judeţ.

În acea noapte, s-a dat Ordinul nr. 1 de acoperire a frontierei, blocând comunicaţiile principale dinspre frontieră către Braşov. Aveau misiune iniţial defensivă şi menţinerea legăturii cu pichetele de grăniceri. Rezervă la Braşov rămâneau două Batalioane de Vânători de Munte şi Şcoala de ofiţeri la Bran.
Trupele germane, surprinse de măsurile luate în noaptea de 23/24 august, au încercat abia în dimineaţa de 24 august să refacă legăturile şi transmisiunile întrerupte, fără rezultat. În plus, au retras unităţile din cazarma de la Bartolomeu şi Bateriile de artilerie care trimiseseră patrule în oraş.

„NICI SOLDAŢI GERMANI IZOLAŢI NU S-AU MAI VĂZUT ÎN ORAŞ“

„În dimineaţa zilei de 24 august, la orele 7.20, şeful Marelui Stat Major, generalul C. A. Mihail trimite ordinul care trasa misiunea Corpului de Armată aflat în zona Braşov. Sectorul de apărare era cuprins, la vest Homorod – Şercaia, la est Întorsura Buzăului şi creasta Carpaţilor Orientali spre nord şi trebuia eliberat de trupele germane, silindu-le să treacă peste frontieră. În direcţia Rupea – Vânători, urma să intre în misiune Centrul de Instrucţie al Infanteriei de la Făgăraş.

Zona trebuia menţinută ca bază de plecare pentru eliberarea nordului Transilvaniei. În afara unităţilor aflate la dispoziţie, Marele Stat Major trimitea Divizia 3 Infanterie, aflată în marş din sudul Carpaţilor Meridionali, prin Pasul Bran către Braşov. Pentru asigurarea mai multor «guri de foc», au fost aduse, în zona pădurii Lunca Câlnicului, cele trei tunuri destinate încercării muniţiilor de la fabrica de armament Tohan, aşa-zisa «Baterie albastr㻓, spune povestea Nicolae Pepene, directorul Muzeului Judeţean de Istorie Braşov.

Pentru executarea misiunii, comandantul Corpului de Munte, generalul Ion Dumitrache, a dispus „stăpânirea şi liniştirea populaţiei din Braşov şi împrejurimi, populaţie de trei naţionalităţi, din care două de acelaşi neam cu inamicul germano-maghiar“. „Am chemat la Comandament pentru ora 14 pe şefii celor două minorităţi, protopopul Mökel şi deputatul maghiar Szabo Beni, cerându-le să liniştească pe conaţionalii lor, asigurându-i că li se vor respecta viaţa şi avutul, dacă vor păstra ordinea şi vor executa dispoziţiile guvernului, transmise de Comandamentul Corpului de Munte...

Au fost convocaţi la Comandament şi toţi coloneii germani din garnizoană. Recomandându-le să se grăbească a trece cât mai repede frontiera care este aproape, mi-au cerut îngăduinţa să-mi raporteze până a doua zi la ora 8 dimineaţa hotărârea lor. Am admis, luând măsuri de dispunerea rezervelor de încercuire în cursul nopţii a cazărmilor în care erau batalioanele motorizate, iar Reg. 4 A.A. să fie în alarmă, gata de acţiuni terestre. Până seara şi în cursul nopţii de 24/25 august s-a raportat că nici o patrulă şi nici soldaţi germani izolaţi nu s-au mai văzut în oraş. S-au semnalat de grăniceri în cursul nopţii multe camioane care treceau frontiera de la Braşov spre Sf. Gheorghe“, redă cursul evenimentelor generalul Dumitrache în jurnalul său.


La 16 septembrie 1944, Ion Dumitrache a depus jurământul de credinţă M.S. Regelui Mihai I. În calitate de comandant al Corpului de Munte (cuprindea trei divizii), a participat la eliberarea oraşelor Sf. Gheorghe, Odorhei, Tg. Mureş, Gherla până la sectorul Jibou – Zalău. Apoi a fost nevoit să se întoarcă la Braşov, deoarece în Protocolul de Armistiţiu era prevăzut că numai două din cele patru divizii de munte puteau să execute operaţiuni militare în afara ţării. 

Rănit de două ori în Primul Război Mondial

Ion Dumitrache s-a născut la 27 august 1889, într-o familie de plugari din comuna Ciorăşti, judeţul Râmnicu Sărat. După absolvirea claselor primare în localitatea natală, a urmat cursurile gimnaziului din Râmnicu Sărat şi liceul la Focşani. În anul 1909 a fost admis la Şcoala militară de ofiţeri de infanterie Bucureşti. Doi ani mai târziu, sublocotenentul Ion Dumitrache este repartizat la Regimentul 38 Infanterie Brăila, cu care participă la Campania din Bulgaria, în Al Doilea Război Balcanic. Începând cu anul 1916, a luptat pe frontul Primului Război Mondial, unde, fiind de două ori rănit, a fost decorat şi înaintat la gradul de locotenent şi apoi de căpitan.

În anul 1919, de pe frontul din Ungaria s-a prezentat la examenul de admitere la Şcoala Superioară de Război din Bucureşti. La 1 octombrie 1921 a fost repartizat ca ofiţer de stat major la Comandamentul Diviziei 1 Vânători de Munte din Arad, cu gradul de maior. În noiembrie 1924, instituţia militară s-a transformat în Divizia 1 Munte, Comandamentul acesteia fiind transferat la Sinaia.

image

A FOST PREFECT AL JUDEŢULUI NĂSĂUD

În toamna anului 1927, maiorul Ion Dumitrache primeşte funcţia de adjunct al comandantului Batalionului 1 Vânători de Munte, iar la 10 mai 1929 este înaintat la gradul de locotenent-colonel şi i se încredinţează comanda Batalionului 11 Vânători de Munte din Caransebeş. În toamna anului 1931, este transferat la Statul Major al Inspectoratului Teritorial Bucureşti. Patru ani mai târziu, este numit comandant al Grupului 4 Vânători de Munte din Bistriţa şi avansat la gradul de colonel. În perioada februarie 1938 – martie 1939, pe lângă comanda militară, îndeplineşte funcţia de prefect al judeţului Năsăud. Din toamna anului 1939 este numit comandant al Brigăzii 2 Mixte Munte, din care făcea parte şi Grupul 4 Vânători Munte.

„Cu această mare unitate a acoperit sectorul Tisa - Maramureş până în toamna anului următor, când a primit ordin de retragere în zona Alba-Iulia - Haţeg, cu postul de comandă la Deva. La 10 mai 1941, la Deva, a fost avansat la gradul de general. În anul următor, unitatea aflată sub comanda sa a fost transformată în Divizia 2 Munte şi repartizată la armata de operaţii, prin Ordin de zi, la 6 iunie 1942. La 1 ianuarie 1943, Ion Dumitrache este avansat la gradul de general de brigadă. În luna mai a anului următor, Divizia 2 Munte se întoarce de pe Frontul de Est, unde participase la ofensiva împotriva Uniunii Sovietice. La 23 august 1944, generalului de brigadă Ion Dumitrache i-a fost încredinţată comanda Corpului de Munte de la Braşov“, ne prezintă Nicolae Pepene parcursul acestui ofiţer de excepţie. 

Fondul „General Ion Dumitrache“

 Generalul Ion Dumitrache este cel care a eliberat Braşovul de sub ocupaţia trupelor germane. Diplomaţia generalului în ceea ce priveşte comportamentul faţă de populaţia maghiară şi săsească din cetatea de sub Tâmpa a detensionat o situaţie ce putea degenera într-un război civil.  La 23 august 1944, generalului de brigadă Ion Dumitrache i-a fost încredinţată comanda Corpului de Munte (vânătorii de munte de astăzi) de la Braşov. În arhiva Muzeului Judeţean de Istorie Braşov se păstrează Fondul „General Ion Dumitrache“, constituit în urma donaţiilor făcute de generalul însuşi şi de către Aurelia Dumitrache, soţia acestuia, în perioada 1984-1999. Fondul cuprinde documente şi fotografii inedite, realizate fie în timpul operaţiunilor la care generalul Dumitrache a participat pe frontul celui de-Al Doilea Război Mondial, fie după trecerea sa în rezervă.

Decăderea unui ofiţer cu o carieră exemplară

Generalul Ion Dumitrache a fost decorat, la 15 noiembrie 1944, cu Ordinul „Mihai Viteazul“ cu spade, clasa a III-a, fiind unul dintre cei trei generali români (toţi vânători de munte) care au atins performanţa de a primi de trei ori acest înalt ordin militar. „Mulţămită lui Dzeu, mă găsesc astăzi după un lung şi greu serviciu militar şi mai ales după cele două lungi războaie, un pensionar sănătos şi mulţumit că au apus anii cu obrazul curat şi cu un nume bun, recunoscut mai ales de ostaşii ce au servit sub ordinele mele.

Trebuie să mai adaug că (...) n-a fost cu putinţă să capitulez nimic şi de aceea astăzi trăiesc din pensie şi pământul de recompensă naţională (pentru decoraţiile cele mai înalte) care de asemeni nu-mi răsădesc (?), să strâng economii, ceea ce nu este deloc îngrijorător atât cât voi fi sănătos. (...) mă simt la Braşov totuşi, mai acasă ca oriunde în Ţara mea pe care o cunosc, am servit-o şi am dat dovadă că o iubesc. De Braşov mă leagă amintirile de vânător de munte şi mai ales luptele, ce s-au purtat în cuprinsul judeţului şi pe frontiera ce era ... între Braşov şi Sf. Gheorghe. Am satisfacţia că atât cât voi trăi eu, locuitorii Braşovului îşi amintesc de acele lupte şi de Comandantul lor“, notează în jurnalul său generalul în rezervă Ion Dumitrache.

HĂRŢUIT DE SECURITATE

Totuşi, conform datelor înscrise în Livretul militar, din tot din luna noiembrie 1944 începe declinul unei cariere militare exemplare. Generalul Dumitrache este numit comandant secund al Corpului de Munte, funcţie pe care o îndeplineşte până la 20 martie 1945, când este pus la dispoziţia Ministerului de Război. „La acea dată, înaltul ofiţer era deja arestat din dispoziţia conducerii Armatei Române, însă la presiunea autorităţilor sovietice de ocupaţie. Alături de alţi ofiţeri români, Ion Dumitrache este considerat criminal de război şi întemniţat pentru o perioadă de un an şi jumătate. În tot acest timp, niciuna dintre acuzaţiile aduse nu au putut fi probate.

În consecinţă, la 15 august, conform autobiografiei, i s-a încredinţat din nou comanda Corpului de Munte, cu postul la Târgu Mureş, pentru un an“, a precizat istoricul braşovean Nicolae Pepene. După această perioadă, Corpul de Munte rămânând cu o singură divizie, comandantul său ajunge din nou la dispoziţia Ministerului Apărării Naţionale, până la 1 septembrie 1947, când este pensionat, după 40 de ani de serviciu militar. La scurt timp, Ion Dumitrache se mută la Braşov. Organele Securităţii reîncep interogatoriile, la 3 februarie 1949 fiind reţinut şi închis pentru încă un an şi opt luni. Nici de această dată, împotriva sa nu s-a putut dovedi nicio acuzaţie. La 6 octombrie 1950 a fost eliberat şi s-a întors la Braşov. Şase ani mai târziu s-a căsătorit cu Aurelia Mihalea, contabilă la Colegiul Avocaţilor, cea care i-a stat alături până la sfârşitul vieţii.

Uitat de lume, hărţuit mereu de Securitate, generalul colonel în rezervă Ion Dumitrache s-a stins din viaţă la 6 martie 1977 şi a fost înmormântat cu onoruri militare în cimitirul de la Groaveri, din Braşov. ;

Decorat cu cele mai importante distincţii româneşti şi străine

Pentru întreaga carieră militară, la 21 iunie 1945, i s-a acordat dreptul de a purta semnul onorific de 40 de ani serviţi în armată, iar pentru faptele sale de arme a fost decorat cu cele mai importante distincţii româneşti şi străine: Medalia „Avântul Ţării“,  Ordinul „Steaua României“, clasa a V-a, Medalia „Crucea Comemorativă“, Ordinul „Coroana României“, clasa a IV-a,  Medalia „Victoria“, Semnul Onorific de Aur, pentru serviciul militar de 25 de ani, Ordinul „Steaua României“, clasa a IV-a, Medalia Comemorativă „Peleş“, Ordinul Meritul Cultural, Ordinul „Coroana României“, în grad de comandor, Ordinul Militar de Război „Mihai Viteazul“, clasa a II-a, Ordinul Militar de Război „Mihai Viteazul“, clasa a III-a, Ordinul „Steaua României“ cu spade, Ordinul german „Crucea de Cavaler a Crucii de fier“, Ordinul slovac „Crucea de Război“, clasa a II-a, Ordinul finlandez „Crucea libertăţii“.

Braşov



Partenerii noștri

image
canal33.ro
Ultimele știri
Cele mai citite