Sacrificiul suprem al unui electrician după reprimarea mişcării anticomuniste de la Braşov: şi-a dat foc în timp ce cobora cu schiurile pe pârtie

Sacrificiul suprem al unui electrician după reprimarea mişcării anticomuniste de la Braşov: şi-a dat foc în timp ce cobora cu schiurile pe pârtie

Liviu Corneliu Babeş şi familia FOTO Mişcarea de Rezistenţă

După reprimarea mişcării din 15 noiembrie 1987 de la Braşov, electricianul Liviu Corneliu Babeş şi-a radicalizat protestul, alegând până la urmă sacrificiul suprem: şi-a dat foc în timp ce cobora cu schiurile pe pârtia „Bradul” din Poiana Braşov, arzând ca o torţă.

Ştiri pe aceeaşi temă

La data de 2 martie 1989, Liviu Corneliu Babeş şi-a dat foc în timp ce cobora cu schiurile pe pârtia „Bradul” din Poiana Braşov, arzând ca o torţă. A lăsat la locul jertfei un bilet în limbile română şi germană, prins de scoarţa unui copac: „Opriţi moartea! Braşov = Auschwitz!”.
 
Într-un interviu acordat de soţia, sa, Etelka Babeş, pentru arhiva de Istorie Orală a Memorialului Sighet, aceasta povestea: „Şi când m-am dus acolo la spital, mi-au spus de fapt ce s-a întâmplat, că şi-a dat foc. Mi-au dat un calmant, pe fetiţă nu au lăsat-o să stea acolo, i-au zis să stea pe hol. Mie mi-au dat un calmant, mi-au dat înapoi verigheta tăiată, portofelul în care mai avea 100 de lei. ...Când am ajuns eu, au zis că nu mai trăieşte. Şi am vrut să mă duc să-l văd… Un doctor mi-a zis că deja este cu fratele lui acolo… şi că a murit şi, dacă noi am avut o familie frumoasă şi am ţinut la el, el îmi recomandă – deci a fost o recomandare prietenească – să rămân cu ultima imagine… Fratele s-a ocupat şi ştiu că şi el a fost şocat, ani de zile a fost şocat.
…Eu trebuia să merg mai departe, aveam datoria de a creşte pe fată şi mi-era frică să nu înnebunesc“, a povestit Etelka Babeş.
 
„Lumea a fost atât de consternată, nici n-a mai vrut să stea de vorbă cu mine. Toţi m-au ocolit, toţi… chiar toţi m-au ocolit. Doar colegii mei de serviciu, de birou, ei s-au purtat frumos, dar s-a făcut şi în birou aşa o atmosferă de… mai mult de tăcere. Parcă nimeni nu îndrăznea să vorbească. Şi aşa am stat mult timp. Iar ce a fost şocant, prieteni cu care ascultam noi muzică n-au mai vrut să stea de vorbă cu noi. Mi-au spus: Nu mai venim la tine pentru că ne e frică! Şi nici tu nu mai veni la noi! Şi, dintr-odată, mi s-au cam închis toate uşile. Şi a fost atunci o perioadă foarte grea pentru mine, să rămân aşa părăsită. Chiar părăsită am rămas…“, a retrăit soţia lui spaima acelor zile. 
 
 
Liviu Corneliu Babeş s-a născut la 10 septembrie 1942 la Braşov, era absolvent al Şcolii Tehnice de Maiştri de Electrică, iar în anul 1989 era electrician la Întreprinderea de Prefabricate din Braşov. Totodată, era pasionat de pictură şi sculptură, fiind înscris la Asociaţia Artiştilor Amatori. Pe spatele ultimului său tablou, „Grota cu măşti”, pictat în februarie 1989, este scris „Ende” (Sfârşit).
 
 
 

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările