Românul care a renunţat la postul de manager în firme germane pentru marele vis al vieţii: un restaurant pe gustul lui
0
După ce a absolvit Liceul de informatică din Braşov şi facultatea şi a ajuns economist, un braşovean şi-a încercat norocul mulţi ani în Germania şi Italia, pe cont propriu, cu instalarea de panouri fotovoltaice, la mare căutare dincolo.
După ce a absolvit Liceul de informatică şi Braşov şi facultatea şi a ajuns economist, un braşovean şi-a încercat norocul mulţi ani în Germania şi Italia, pe cont propriu, cu instalarea de panouri fotovoltaice, la mare căutare dincolo.
Ulterior, a revenit în ţară, unde a lucrat în publishing - marketing vânzări, apoi manager de vanzări şi manager executiv - la două companii cu capital german din ţară, cu circa 100 de angajaţi fiecare, imobiliare, anteprenoriat...
Bogdan Bart (foto jos) a renunţat la o carieră de manager, pentru că şi-a dorit o afacere numai a lui: „Cred că fiecare bărbat în visele lui ascunse îşi doreşte să aibă propriul lui restaurant”. Decizia de a pune în funcţiune un restaurant special i-a venit în urmă cu doi ani şi jumătate, preluată din Germania, unde erau locuri unde sunt servite doar ciorbe.
Ciorbărie cu reţete din Ţara Bârsei
„Ideea a pornit de a face un restaurant cu puţine feluri de mâncare. De ce mâncare tradiţională? Pentru că am constatat că în centrul vechi la Braşovului mâncarea românească nu este reprezentată. Aşa am decis se ne axăm pe ciorbe. La începeut am pus două ceaune în vitrină, tocam acasă la Sânpetru legumele, iar aici făceam fierberea, dar erau probleme, pentru că se făcea abur şi miros”, ne spune Bogdan Bart cum a început afacerea în inima Braşovului.
Iniţial, restaurantul avea o singură masă, înaltă, pentru zece persoane. Oamenii aveau reţineri să se aşeze cu necunoscuţi la masă dar, în timp, „experimentul social” a prins destul de repede. Şi braşovenii, şi turiştii au agreat ideea de a mânca preparate la ceaun.
Destul de repede s-au extins într-un spaţiu din vecinătate, dar aici sunt mese individuale. „Aceiaşi oameni care au preferat să stea la comun, acum s-au reorientat către mesele individuale”, a constatat administratorul afacerii.
Secretul unei mici afaceri care vinde zilnic sute de porţii de mâncare
„Ne-am axat pe puţine preparate, toate cu specific tradiţional românesc - ciorbe şi tocănuri, dar şi deserturi. Am început cu ciorbe după reţete clasice, iar în timp acestea s-au filtrat, în funcţie de cerinţele clienţilor. Acum ne-a stabilit în principal pe ciorbele de burtă (în pâine făcută de noi), de fasole, de perişoare, cu cartofi şi tarhon, de varză cu afumătură, borţ de găină cu tăiţei de casă şi, nu în ultimul rând, zama acră cu carne de porc... În fiecare zi avem o altă ciorbă, o altă tocană şi un fel principal, fără carne. Nu sunt de omis supa cremă de linte sau de legume sau borşul de bureţi, care este o adevărată delicatesă. Avem trei ceaune în fiecare zi, cu preparate diferite, ceea ce dă garanţia clienţilor fideli că au mâncare proaspătă tot timpul”, ne spune Dragoş Vrînceanu - managerul unităţii.
Dragoş are de 20 de ani experienţă în domeniu, din care 12 pe vase de croazieră, un an şi jumătate în New York, a mai deschis un restaurant în Bucureşti împreună cu Florin Dumitrescu - un concept de lounch - mâncare gustoasă, cu muzică bună şi un vin de calitate, înainte să vină la Braşov. Vroia să se odihnească şi a venit la Braşov, unde a lucrat ca barman în restaurantul lui Bogdan Bart şase luni.
Acum sunt un tandem de nedespărţit. Împreună, Bogdan şi Dragoş au stabilit şi delicatesele preparate chiar ca la mama acasă. „Pe lângă ciorbe, aici găsiţi pentru gustări salata de icre făcută în casă, zacuscă fiartă la ceaun, fasole bătută ardelenească sau ciolan de porc cu iahnie de fasole, gulaş, pomana porcului, papricaş de pui, sărmăluţe fierte la cazan, tocăniţă din pipote de pui sau varză călită cu cârnaţi de casă.
La desert, de pomină sunt plăcinta cu carne de pui şi de vită, plăcinta cu brânză de burduf şi roşii, ştrudelul cu mere şi sos de vanilie şi fructe de pădure, mărul copt cu dulceaţă de casă, găluştele cu prune, crema de zahăr ars sau chiar grişul cu lapte şi dulceaţă de casă (cu menţiunea că, în Ţara Făgăraşului, orezul cu lapte şi dulceaţă este unul dintre felurile de bază nelipsite la masa pregătită pentru nunşile tradiţionale).
Poate ar mai trebui menţionat faptul că pâinea cu cartofi, bătută, rumenită bine în cuptor, este adusă în fiecare dimineaţă din Covasna, iar ţuica şi pălinca de la producătorii din Zalău.
Un nou concept: mâncare slow-food, servită fast
Unul din secretele succesului acestei mici afaceri este faptul că braşovenii şi clienţii pot comanda o mâncare slow-food, dar livrată fast. Managerul societăţii spune că, în timpul săptămânii, vin oameni de la serviciu în pauza de masă, care vor o mâncare bună, gătită, dar nu au foarte mult timp la dispoziţie, de aceea mulţi dinter clienţi s-au fidelizat pentru promptitudinea servicii mâncării.
Un alt secret este acela că, pe cât posibil, ingredientele sunt luate de la micii producători - produse din lapte, legume, fructe. „Avem şi noi la Sânpetru livada noastră. La fel, carnea, de la mici fermieri sau măcelari. Din păcate, de foarte multe ori este dificil să le găseim. Îi căutăm pe cei care sunt în asociaţii şi sunt acreditaţi şi pot oferi certificate de producător, certificate de conformitate pentru produse, date de Direcţia Sanitar-Veterinare”, a mai precizat Dragoş care este strategia şi, poate, care este secretul bucatelor foarte gustoase.
Singurul restaurant care are bucătăria la 10 kilometri
Administratorul afacerii, Bogdan Bart, spune că a fost nevoit să mute bucătăria în comuna Sânpetru, unde este şi casa părintească, din două motive.
„Fierberea am vrut să o facem aici, să fie un show culinar, dar se degaja abur, intra mirosul în hainele clienţilor, spaţiile fiind mici... Aşa că am decis să preparăm mâncarea dimineaţa la Sânpetru şi la ora 12.00 deschidem restaurantul în Braşov. Al doilea motiv ţine de raţiuni economice. O bucătărie pusă la punct conform standardelor presupune mult spaţiu, greu de găsit în inima Braşovului, iar chiria este 40-50 de euro/metrul pătrat. Aşa că am decis că este mai bine să preparăm mâncare la Sânpetru, unde există suficient spaţiu”, precizează Bogdan.
În comuna vecină Braşovului, bucătăria a fost amenajată într-o şură mare, săsească, transformată în bucătărie. Iniţial, a fost amenajat o treiem din spaţiu, acum este două treimi, dar tot insuficient, având în vedere că afacerea este în creştere. „E o ciorbărie, dar când vezi pe statul de plată aproape 40 de agajaţi, nu mai este o mică afacere. La început am stat şi eu la spălat vase şi am făcut ciorbe mult timp. Dar când lucrurile au luat amploare, era nevoie de un manager. Am încercat cu bucătari profesionişti, la un moment dat, dar am renunţat. Acum lucrăm cu oameni din comunele din jur, care gătesc chiar după reţetele pe care le-au învţat când erau copii”, spune Bogdan Bart.
Ce spun bucătăresele: de ce sunt mai bune sarmalele fierte la ceaun?
Nina Gociman vine la Sânpetru să gătească de la 40 de kilometri depărtare, din comuna Vama Buzăului. Femeia este mulţumită că are un salariu bun şi sigur.
„Eu vine de la ţară şi gătesc ca la ţară, aşa cum am apucat de copil. Tot ce folosim sunt legume de la noi, nu folosim chimicale, ca prafurile celea de legume. Gustul îl dau legumele şi verdeţurile naturale. Doar sare şi piper punem, pentru gust”, ne-a explicat gustul delicios al preparetelor ei Nina Gociman, care ne-a spus şi cum se face o ciorbă de varză cu afumătură tradiţională.
Se încarcă comentariile...
