Ororile Braşovului medieval – execuţiile îndeplinite de călăii ţigani care, de multe ori, ajungeau şi ei să fie condamnaţi la moarte pentru crimele comise

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Execuţie în Evul Mediu.
Execuţie în Evul Mediu.

Braşovul, în perioada medievală, era un oraş posesor al „jus gladiis” – dreptul de a ucide. Călăii din Braşov erau ţigani care aveau „îndeletniciri spurcate, pentru că ei fac şi pe călăii“, după cum scria, la 1595, italianul Pietro Busto, muzicant la ­curtea lui Sigismund Bathory. Începând cu anul 1520, registrele Braşovului încep să consemneze execuţiile duse la îndeplinire în oraş de călăii ţigani.

Potrivit documentelor vremii, între anii 1520-1550 au fost 120 de execuţii, printre care se numărau torturi, spânzurări, decapitări, arderi pe rug, tăieri de urechi, bătăi şi alungări din oraş. Înregistrările amintite sunt de obicei succinte, redând doar sentinţa, cui a fost aplicată şi câţi bani s-au plătit ţiganilor.
În anul 1532, castelanul Cetăţii Bran, funcţionar al Magistratului Braşov, plăteşte 12 aspri unor ţigani, călăii Braşovului, care executaseră, lângă cetate, prin spânzurare, un «mare tâlhar». Din 1498, cetatea Bran era arendată Oraşului Braşov, iar castelanul era funcţionar în aparatul administrativ al Magistratului -  Primăria Braşov. Şi la cetatea Bran exista în Evul Mediu «Dealul Furcilor», zona unde erau ţinute execuţiile”, ne-a declarat istoricul Nicolae Pepene, directorul Muzeului Judeţean de Istorie. 

Tot în sarcina călăilor era şi înmormântarea cadavrelor sinucigaşilor. Serviciile acestora erau folosite şi în satele aflate sub jurisdicţia Braşovului. În registrele de plată ale municipalităţii nu erau trecute numele călăilor, ei fiind desemnaţi prin pluralurile latine Czigani, Cigani ori Egiptii, doar în anul 1541 este trecut în registrul de plăţi al oraşului „ţiganul Nicolae, care a spânzurat doi răufăcători“.

Istoricii au recosntituit cu ajutorul documentele vremii dinastia ţiganilor braşoveni între anii 1695 şi 1719. Astfel, ţiganul Marcu a fost decapitat în 1695 pentru mai multe crime. În 1717, călăul Simon a fost tras pe roată fiind acuzat că a ucis o fecioară şi i-a vândut sângele unor evrei. Urmaşul său, Bîţă, a murit de moarte bună, însă fiul acestuia, Gligore, devenit călău, ar fi fost ucis în 1719 de către Palko (al doilea soţ al mamei sale), care îşi dorea pentru sine slujba de călău.

Cum au fost executaţii capii răscoalei de la Braşov

După aproape un an de la intrarea trupelor habsburgice în Braşov, la 19 septembrie 1689, în Piaţa

Sfatului, înconjurată de ruinele marelui incendiu din 21 aprilie 1689, s-a executat sentinţa capitală hotărâtă

împotriva conducătorilor răscoalei anti-austriece  din 1688.

„În faţa mulţimii, sub paza trupelor imperiale, au fost decapitaţi pălărierul Ştefan Stenner, în vârstă de 86 de ani, şi alţi patru conducători ai răscoalei. Capetele lor au fost expuse unul la stâlpul infamiei din piaţa oraşului, altele la cele trei porţi ale oraşului şi unul la Cetăţuie. Abia în 1718 craniul lui Stenner a putut fi luat de la stâlpul infamiei”, mai povesteşte istoricul Nicolae Pepene.

Unde erau locurile de execuţie

În zona din spatele Spitalului Judeţean, pe vremuri, exista un deluşor, denumit Dealul Spânzurătorilor sau Dealul Furcilor. Drumeţii care treceau prin Braşov aveau parte de imagini de apocalipsă. Aici era o spânzurătoare din piatră, unde puteau fi văzute cadavrele intrate în putrefacţie ale răufăcătorilor pedepsiţi cu moartea. 

În urmă cu câteva secole, în acestă zonă nu exista decât casa călăului, aflată mult în afara Cetăţii. Tot aici îşi găseau liniştea cei care nu puteau fin înmormântaţi în cimitire: sinucigaşii, alături de cei decapitaţi, traşi pe roată sau în ţeapă.

Un alt loc unde avea loc execuţii era în zona porţii principale de intrare în Cetate (unde astăzi este strada Republicii, pe vremuri strada Porţii). Aici, spun istoricii, era „ubi homines comburuntur”, locul unde erau arşi pe rug oameni. Tot în această zonă erau două lacuri unde vrăjitoarele erau supuse „probei plutirii“. 

Tot în zona centrală de astăzi a oraşului de astăzi, unde este piaţa agroalimentară centrală, se întindea ţigănia, o aglomerare de colibe din pământ, acoperite cu paie, cu uliţe întortocheate, noroioase şi urât mirositoare din cauza pâraielor împuţite ce veneau de pe strada Neagră (Poarta Şchei - Strada Nicolae Bălescu). Aceasta era strada breslei tăbăcarilor ce îşi vărsau pe canale anume construite butoaiele în care pieile stăteau la înmuiat.

Una  dintre cele mai cumplite modalităţi de tortură şi execuţie era smulgerea membrelor. Concret, condamnatul era legat de mâini şi de picioare de patru cai, iar aceştia trăgeau până când, efectiv, părţile corpului se desprindeau.

image

Un alt loc de execuţie unde răufăcătorii erau lăsaţi să putrezească în public era cel din faţa porţii Cetăţii unde astăzi este strada Mureşenilor. Aici exista un anunţ prin care cei care ajungeau în Braşov erau informaţi că sosesc într-un oraş posesor al jus gladiis (dreptul de a ucide), un oraş care putea pronunţa şi duce la îndeplinire pedepse cu moartea.

Procesele călăilor Marcu şi Simion

Unul dintre procesele în care s-a pronunţat condamnarea la moarte este cel al unuii călău - Marcu. Acesta judecat în 1695 pentru crimele comise cu câţiva ani înainte. Împotriva acestuia au depus mărturie mai mulţi ţigani, principalul martor fiind Juon der Zigäner Diener (Ion slujitorul ţigan), ceea ce, în terminologia braşoveană, îl desemna pe ţiganul temnicer.

În mărturia acestuia cu privire la fărădelegile săvârşite în decursul timpului de călăul oraşului se menţionează: pe când se afla la culesul viei la senatorul Johannes Retsch, alături de alţi ţigani, călăul Marcu a încercat să-i ia cu forţa lui Mămăligă câştigul zilei de muncă, însă senatorul braşovean a intervenit şi i-a cerut să înceteze cu aceste obrăznicii. Răspunsul călăului a fost ca senatorul să tacă din gură, ori îl va lovi cu baltagul. Ion temnicerul îşi mai aminteşte că altă dată, când se afla împreună cu senatorul Simon Weis, călăul Marcu a început să-l ameninţe pe acesta cu bătaia şi „să-i amintească cine este el, care a omorât o sută de oameni şi cine este el (senatorul Weis) faţă de o sută de oameni? Este un păduche, un om de nimic“.

„Cam cu trei ani în urmă“, călăul Marcu se afla în curtea senatorului Georg Drauth, care dăruia vin iobagilor orăşeneşti (printre care se numărau şi ţiganii), iar în curtea cu pricina călăul l-a tăiat cu sabia pe Prişcu Lăutarul, acesta murind după trei zile de îngrijire din partea bărbierului. În urma acestor mărturii, pe 20 martie, Senatul braşovean consemna executarea călăului Marcu: „A fost osândit la moarte fostul călău de aici Marcu pentru mai multe omoruri înfăptuite: el a omorât 7 oameni, pe doi i-a tăiat, iar pe alţi 5 i-a dat morţii prin lovituri şi de asemenea a curvit siluind o femeie; pentru împlinirea acestei sentinţe mai întâi să fie târât cu un cal de trei ori în jurul Casei Sfatului şi apoi să fie dus în afara oraşului până la locul de osândă de lângă casa călăului; să-i fie tăiate ambele mâini şi la urmă să-i fie tăiat capul pe butuc şi pus în ţeapă, iar trupul să-i fie îngropat în gunoiul care se găseşte acolo“.

calai brasov

În 1717, un alt călău braşovean este judecat şi condamnat la moarte: „...în februarie a fost tăiat în patru călăul Simon pentru că în noaptea de Sfântul Bartolomeu a tăiat o fată şi i-a vândut sângele evreilor“. Cronicarul braşovean Joseph Teutsch îl descrie astfel: „bărbat înalt, de 35 de ani, pe nume Simon, de familie ţigan“. Acest proces pare ciudat la o primă vedere, deoarece, în 1717, nu existau evrei la Braşov, acestora fiindu-le permis să locuiască doar în Alba Iulia.

Însă registrele de plată ale oraşului consemnează faptul că mărturiile celor doi complici au fost smulse sub tortură: „pe 3 februarie au fost torturaţi cei doi băieţi ai călăului, i-am plătit lui Bîţă pentru asta 50 denari, iar pentru scoaterea din oraş a băiatului care s-a spânzurat singur, 1 florin. Când a fost torturat încă o dată celălalt, i-am plătit lui Bîţă 25 denari“.

Torturile trebuie să fi fost insuportabile pentru unul dintre cei doi băieţi ai călăului Simon, care a ales să se spânzure, iar cel rămas în viaţă a preferat, sub al doilea rând de tortură, să mărturisească ceea ce voiau anchetatorii să audă. Pe 13 aprilie a fost pus la cazne călăul Simon împreună cu asistentul său, iar pe 22 aprilie „mai întâi a fost călăul zdrobit cu roata şi apoi tăiat în patru, slujitorul său a fost decapitat şi apoi aşezat pe roată“.

O meserie bănoasă

Călăul oraşului Braşov era un om bogat faţă de restul ţiganilor. Exista o lege prin care fiecare ţigan trebuia să-i plătească o sumă de doi denari călăului după fiecare execuţie, în afară de banii plătiţi de primăria oraşului. De asemenea, călăul primea câte 4 florini de patru ori pe an (de Paşte, Sfântul Ioan, Sfântul Mihail şi de Crăciun), iar ajutorul său primea câte 2 florini la aceleaşi sărbători. Oficial însă, de la primărie, un călău primea, în funcţie de pedepsele duse la îndeplinire: pentru spânzurarea unui tâlhar – 1 florin, pentru o decapitare sau o tragere pe roată – câte 2 florini, iar pentru torturarea învinuiţilor – câte 25 de denari.

Din cauza statutului lor de impuri, călăii Braşovului aveau probleme în a-şi găsi soţii. Astfel, călăul Marcu, judecat şi executat în 1695, a ­adus-o în casa lui cu forţa pe fiica ţiganului Dumitru cu care a făcut un copil. Martorii din procesul lui Marcu spun că biata ţigancă se temea de Marcu, aşa că a fugit în secuime, lăsându-şi copilul pe mâinile călăului. Mama soţiei fugare a încercat să îşi recupereze nepotul, dar fără succes, şi niciunul dintre martori nu ştia ce s-a întâmplat mai departe cu acest copil.

Încet-încet, călăii braşoveni şi-au pierdut importanţa şi sursele de venit. Taxa de doi denari pe care fiecare ţigan trebuia s-o plătească după fiecare execuţie a fost abolită în 1785. În 1856 s-a renunţat la serviciile călăului oraşului, execuţiile fiind duse la îndeplinire prin împuşcare de către un pluton de execuţie. Spânzurătoarea din piatră ridicată în secolul al XVIII-lea, al cărei prim client a fost chiar meşterul zidar care a înălţat-o, a fost demolată în anul 1870. 

Recomandari pe aceeaşi temă:

VIDEO Legendele crude ale Cetăţilor Braşovului. Fecioara de fier aducea îmbrăţişarea morţii, iar Casa Sfatului era locul execuţiilor medievale

FOTO Blestemul călăilor Braşovului. Ucigaşii au sfârşit la fel de crud ca şi victimele lor

Braşov



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite