FOTO VIDEO Moara din Ohaba, locul unde timpul s-a oprit în loc acum un secol. Vă aşteaptă un paradis al florilor şi o adevărată hidroterapie
0
O familie din localitatea Ohaba, aflată la aproape 60 de kilometri de oraşul Braşov, a transformat o moară veche de 140 de ani, moştenită din generaţie în generaţie, într-un veritabil obiectiv turistic.
Moara cu apă din gospodăria Virginiei şi a lui Nicolae Popa din localitatea braşoveană Ohaba datează din 1873. A fost transmisă din generaţie în generaţie de aproape 150 de ani, iar pentru asta au fost făcute multe sacrificii. Chiar dacă este încă funcţională, acum este mai mult o atracţie turistică, deoarece puţini săteni mai vin să facă făină. „Moara este încă funcţională pentru că a fost mereu în proprietate privată. Bunicul soţiei, Gheorghe Şerban, aproape că şi-a dat viaţa pentru a păstra vie tradiţia familiei. Când întreg satul a fost supus colectivizării, el s-a opus comuniştilor. Le-a spus că plăteşte toate cotele impuse, dar să îi lase moara, deoarece avea cinci copii, era văduv şi moara era singura sursă de venit a familiei“, povesteşte Nicolae Popa.
Comuniştii l-au aruncat pe bătrânul Gheorghe Şerban în închisoarea de la Fărăgaş, unde a stat doi ani pentru că era considerat chiabur. „El a îndurat puşcăria, dar nu a cedat moara, deşi i s-a promis eliberarea imediată dacă renunţă la ea. A reuşit să supravieţuiască închisorii şi ne-a transmis moara nouă urmaşilor, ca să avem grijă de ea. De aceea, pentru noi este o datorie morală să o menţinem funcţională şi să o facem cunoscută“, mai spune Nicolae Popa.
Are încă piesele originale
Moara din Ohaba arată exact ca acum mai bine de un secol, iar piesele sunt cele originale. Proprietarii au preferat să o păstreze la fel cum a fost în 1873 şi să nu îi ştirbească famecul cu piese moderne.
Moara funcţionează doar cu apă, care pune în mişcare întreg mecanismul. Are curele şi role din lemn masiv şi două pietre: una fixă şi una mobilă. Cea mobilă învârteşte şi zdrobeşte boabele. Pietrele din rocă de cremene au fost aduse tocmai din Franţa, de la Lyon, în 1873. Fiecare piatră cântăreşte o tonă, iar modul în care au fost transportate până la Ohaba rămâne un mister. Reparaţia lor necesită multă pricepere şi se face cu nişte ciocane speciale care menţin striaţiile pentru o măcinare perfectă. Orice lovitură greşită le poate distruge şi moara ar fi compromisă.
Ademenit la Ohaba
Chiar dacă datează din secolul al XIX-lea, moara a fost construită extrem de inteligent. Are un separator special care macină diferit grâul din care se face făină neagră, faţă de cel din care se face făină albă, dar şi porumbul din care se face mălaiul. În funcţie de tipul grânelor aduse la moară, făina este scoasă în coveţi separate din lemn.
Făina făcută la moara din Ohaba este una specială, deoarece măcinatul se face la rece. „Măcinarea unui săculeţ de grâu durează trei-patru ore, iar astfel produsul finit este rece. Faptul că macină lent face să nu se piardă nimic din vitaminele şi mineralele din cereale. De aceea, şi făina este una de foarte bună calitate. Utilajele moderne macină repede, iar prin frecare se produce căldură. Făina rezultată este caldă şi nu are aceleaşi proprietăţi ca una măcinată la rece“, explică proprietarul morii.
Nicolae Popa s-a mutat la Ohaba şi are grijă de moară la mai bine de zece ani de când tatăl soţiei sale s-a stins. Până atunci, a muncit 30 de ani la Combinatul Chimic din Făgăraş.
Povesteşte amuzat cum socrul său l-a făcut să prindă drag de morărit. „Noi stăteam la Făgăraş la bloc, iar socrul meu a avut o strategie bine pusă la punct. În fiecare sâmbătă, suna şi spunea că s-a stricat ceva la moară şi că are nevoie de ajutor. A fost strategia lui să mă atragă aici, să mă înveţe tainele morăritului şi să mă facă să prind drag de moară“, mai povesteşte Nicolae Popa.
Atracţie turistică internaţională
Turiştii care vin să vadă moara familiei Popa au parte de un adevărat paradis. Curtea în care se află bijuteria Ţării Făgăraşului este plină de verdeaţă şi de flori, cu foişoare de lemn şi aer curat de munte. Proprietarul a făcut şi o minipensiune cu trei camere pentru turiştii care vor să înnopteze aici. Pensiunea are două camere cu baie comună, unde cazarea costă 80 de lei pe noapte, şi o cameră amenajată tradiţional, cu baie şi bucătărie proprie, unde cazarea costă 100 de lei pe noapte. A numit-o „Moara cu Noroc“, dar fără nicio legătură cu nuvela lui Ioan Slavici.
Nicolae Popa este şi ghid pentru turişti, cărora le arată cu multă căldură cum funcţionează moara. Le face şi o demonstraţie. Ca să viziteze moara, turiştii plătesc o taxă de 5 lei, iar copiii, 3 lei. La intrarea în moară este amenajat şi un mic magazin unde se pot cumpăra diverse obiecte tricotate de mână de Virginia Popa, dar şi produse de panificaţie.
„După Revoluţie, a scăzut mult măcinişul, deoarece a crescut comoditatea oamenilor care preferă să îşi cumpere pâinea decât să o mai facă în casă. În ultima vreme, au început să vină mai mulţi săteni care se întorc la valorile tradiţio-nale. Avem mulţi turişti care sunt impresionaţi de moară. Am avut din Israel, din America Latină, Canada şi din Europa. Eu fac pe ghidul pentru ei, le povestesc istoria morii şi le arăt cum funcţionează. Mulţi
vin pentru că vor să stea la aer curat şi să asculte susurul apei care pune moara în mişcare. Este o adevărată terapie. Mi-au spus că s-au odihnit extrem de bine aici şi că se simt încărcaţi de energie“, mai spune Nicolae Popa.
Se încarcă comentariile...
