Fobiile, fricile ciudate care ne controlează viaţa. Nimeni nu ştie exact de ce apar şi nu ne putem vindeca singuri
0
Fobia este frica uriaşă de mediul înconjurător, de un animal, o situaţie anume şi chiar de societate. Se dezvoltă în timp, iar unele fobii pot duce chiar la depresie şi sinucidere.
Cele mai cunoscute fobii sunt cele generate de mediul înconjutător: frica de spaţii închise, frica de spaţii deschise sau de a ieşit afară din casă, frica de înălţimi, de apă sau frica de avion. Mai sunt fobii legate de animale cum ar fi frica de câini, păianjeni sau şerpi. Cea mai periculoasă dintre fobii este denumită de specialişti frica socială. Este cel mai greu de tratat.
Fobiile nu ţin cont de vârstă, dar tipul lor diferă de la copii la adulţi. Nimeni nu ştie care este cauza fobiilor, dar acestea se instalează după ce pacientul a avut unul sau multe atacuri de panică.
Părinţii pot induce temeri nejustificate copiilor
La copii sunt întâlnite fobiile legate de animale şi teama de a nu se răni. „De obicei, copiii dezvoltă fobii după ce au păţit ceva. Dacă au fost speriaţi sau muşcaţi de un câine, dacă s-au rănit la un loc de joacă sau în alte situaţii, pot dezvolta aceste temeri. Şi părinţii le pot induce aceste fobii. Dacă adulţii au şi ei teamă mare de ceva atunci fobia poate fi preluată de cel mic. Părinţii trebuie să evite să le imprime copiilor propriile temeri. Un copil căruia i se spune nu te urci pe tobogan că e periculos, să nu faci ceva că poţi să cazi, se va comporta ca atare. Nu spun că trebuie să-i punem în pericol pe cei mici, dar trebuie să îi lăsăm să exploreze, chiar dacă noi părinţii ne temem. Aşa se dezvoltă normal. Fobiile legate de câini sunt cel mai des întâlnite la copii. Acestea se rezolvă uşor. Recomandarea este puţină terapie şi apropierea de animal. Părinţii pot cumpăra chiar un căţel pentru a-l obişnui pe cel mic, pentru a-l face să înţeleagă că nu toţi câinii sunt răi şi muşcă“, spune psihologul Ana Maria Ruşizan.
Fobiile adulţilor
Frica de spaţii închise, de înălţimi, de apă, teama de a ieşi din casă sau de a urca într-un avion sunt specifice adulţilor şi apar în jurul vârstei de 20-30 de ani. Se pot dezvolta şi mai târziu în urma unor şocuri suferite de pacienţi. „Aceste fobii sunt extrem de puternice. Dacă un pacient care are frică de spaţii închise se urca într-un lift, este practic paralizat de frică. Nu se poate mişca, are un atac de panică, are senzaţia că nu poate respira şi poate chiar să leşine. La fel şi cei care se tem să iasă afară. Dacă încerci să-i scoţi cu forţa vor avea reacţii extrem de urâte şi fobia nu va face decât să se amplifice. La fel se întâmplă şi cu teama de apă sau de avion. Această fobie este foarte puternică deoarece semnifică de fapt frica de moarte pe care o avem toţi. Acest tip de fobii apare după ce omul a suferit un tragedie în familie sau a fost chiar el protagonistul unui accident neplăcut“, mai spune psihologul.
Fobia socială este cea mai periculoasă
Cea mai gravă dintre fobii este cea denumită şi fobia socială. Este o teamă uriaşă de a vorbi cu oamenii, de a lega prietenii sau relaţii de durată. „Oamenii care au această fobie se tem în primul rând de respingere. Au avut la un moment dat în viaţă o dezamăgire. Dacă în copilărie sau în adolescenţă pacientul s-a confruntat cu respingeri repetetate atunci este posibil să dezvolte această fobie. Pacienţii preferă să fie singuri decât să fie respinşi. Nu au prieteni, nu vorbesc cu nimeni, practic se izolează. Se ajunge uşor la depresie şi poate chiar la sinucidere. Această fobie este şi singura pentru care este nevoie şi de tratamente medicamentos cu antidepresive, pe lângă sedinţele de psihoterapie“, mai spune psihologul.
Terapie şi spijinul familiei
Putem scăpa de fobii dacă mergem la psiholog, însă tratamentul este de durată. „Consilierea psihologică ajută foarte mult. Practic facem pacientul să înţeleagă că teama pe care o resimte nu este dată de un pericol real. Terapia durează şi ani întregi, dar pacientul nu trebuie forţat, deoarece astfel nu facem decât să sporim fobia. Este foarte important şi ajutorul familiei şi al prietenilor care să sprijine şi să încurajeze pacientul la cel mai mic progres“, mai spune psihologul.
Citeşte şi:
STUDIU Abuzul de reţele de socializare poate duce la depresie şi anxietate
Se încarcă comentariile...
