De ce ne înşelăm partenerii şi de ce suntem înşelaţi. Experţii explică ce problemele de cuplu duc la infidelitate

De ce ne înşelăm partenerii şi de ce suntem înşelaţi. Experţii explică ce problemele de cuplu duc la infidelitate

Psihologii vorbesc despre problemele dintre parteneri

Infidelul dă, aproape întotdeauna, vina pe partenerul care nu îi satisface „nevoile legitime”. Aşa că, după o aşteptare în van, caută în altă parte ceea ce nu a găsit acasă.

Ştiri pe aceeaşi temă

„Există însă de multe ori un decalaj important între aşteptările unuia şi ceea ce îi oferă celălalt, un decalaj care poate trece neobservat la începutul relaţiei, când este mascat de efervescenţa stării de îndrăgostire. Sau poate că decalajul s-a instalat treptat, fiecare partener evoluând în alt fel , atât pe plan psihic cât şi sexual. Uzura sentimentelor se produce diferit la cei doi parteneri”, ne spune lector univ dr. Onelia Pescaru, din cadrul Universităţii „Transilvania” Braşov.
 
Aceasta a prezentat principalele nevoi care, neîmplinite, generează trădarea şi apoi despărţirea
 
Lipsa de satisfacere a nevoilor afective
 
Aceasta poate fi generată de faptul că există indivizi cu nevoi imense, insaţiabile. O astfel de persoană trebuie iubită cu fervoare şi fără greş şi reasigurată în permanenţă că este iubită. Partenerul său se străduieşte din răsputeri în timpul „perioadei de graţie”, apoi cedează, nu pe motiv că simte că dă prea mult, ci pentru că simte că dă “fără rezultat”. De asemenea afecţiunea dată cu zgârcenie duce, inevitabil , la o lipsă acută de satisfacţie din partea partenerului frustrat. Sunt oameni prea puţin înclinaţi spre manifestări de iubire, vorbe dulci ori gesturi tandre. Această stare de lucruri poate fi generată fie de o educaţie severă, chiar represivă, efectuată într-o familie cu strictă educaţie religioasă, chiar puritană.
 
Lipsa de satisfacere a nevoilor sexuale
 
Deteriorarea orgasmului conjugal şi insatisfacţia generată de instalarea rutinei în cuplu reprezintă un alt factor care explică adulterul contemporan. Obişnuit cu orgasmul, omul modern îl caută în altă parte la primele semne de disconfort.
 
„Ar fi de amintit aici: varianta în care unul din parteneri are un libido puternic. Anumite persoane au nevoi sexuale importante, chiar considerabile, sunt ca nişte gurmanzi, fără a fi însă cazuri patologice (satiriazis sau nimfomanie). Partenerul acestora, însă, chiar dacă este dornic de plăcere, nu poate face faţă întotdeauna. Astfel, aceste persoane ajung să recurgă la alţi parteneri. Pe de altă parte, trebuie luată în calcul şi varianta sexualităţii scăzute a partenerului conjugal. Contrar situaţiei precedente există persoane ale căror posibilităţi sexuale sunt obstrucţionate şi care au, din această cauză, dificultăţi în a-şi satisface partenerul ale cărui cereri sunt, totuşi, «rezonabile». Poate fi vorba de temperament, pentru că, prin natura lor, există oameni care nu sunt foarte înclinaţi spre sexualitate, dar poate fi vorba şi despre o serie de afecţiuni care perturbă viaţa sexuală. Dintre acestea am putea aminti: tulburările sexuale (impotenţa, ejacularea precoce, anorgasmia, anafrodisia-absenţa dorinţei), afecţiuni locale ( fie ginecologice, fie urologice), boli generale, neurologice, cardiace sau toxice (alcoolism, tabagism, droguri, etc ), maladii psihice (depresie, nevroze, etc)”, a mai spus, pentru ”Adevărul”, Onelia Pescaru.
 
În fine, o ultimă cauză a reducerii activităţii sexuale o constituie uzura dorinţei. O dată cu timpul şi cu coabitarea cotidiană, ardoarea sexuală poate să se estompeze. În aceste situaţii partenerul a cărui sexualitate este normală va fi frustrat. Această frustrare poate să îi producă tulburări nervoase (anxietate, stări depresive, etc), sau să îi cauzeze tulburări psihosomatice (ulcer gastric, colită,crize de hipertensiune arterială, etc..). Dintre aceşti parteneri frustraţi, unii vor renunţa cu totul la viaţa sexuală, alegând o viaţă de sacrificii, plătite scump, în timp ce alţii îşi vor alina tensiunea sexuală nedescărcată în relaţii extraconjugale.
 
Lipsa de satisfacere a nevoilor de comunicare
 
Omul este o fiinţă comunicativă. El are nevoie să îşi exprime emoţiile, să-şi formuleze dorinţele, dar şi să fie ascultat şi înţeles. El are, de asemenea, nevoie să cunoască sentimentele, dorinţele şi opiniile celuilalt. Îl vor face să se simtă frustrat taciturnii şi introvertiţii, pe de o parte, iar pe de altă parte, cei care nu ascultă pentru că vorbesc prea mult sau nu sunt suficient de deschişi. Un astfel de partener nemulţumit va fi tentat să caute o a treia persoană cu care să comunice.
 
Lipsa de satisfacere a nevoilor energetice
 
Orice relaţie între fiinţe constituie un schimb energetic. Pentru ca un cuplu să dureze, partenerii trebuie să îşi transfere, într-o manieră echilibrată, cantităţi semnificative de energie. Dacă unul are impresia că nu primeşte destul, există riscul să caute pe altcineva, din afara cuplului.
 
Şi aici ar fi de analizat cele două extreme, cea a fiinţelor ale căror rezerve de energie sunt cu adevărat slabe şi cea a persoanelor cu nevoi energetice extrem de importante. În primul caz, pentru că partenerul este incapabil să ofere chiar şi cea mai redusă cantitate de forţă, celălalte este nevoit să caute acest echilibru în afara cuplului. În celălalt caz există trei cauze posibile: rezerve slabe din constituţie, cheltuieli excesive (surmenaj nervos, lupta epuizantă împotriva nevrozelor), anulări ale forţelor lor prin energiile negative pe care acestea le lasă să intre.
 
„Ei cer în permanenţă partenerului să îi reîncarce, dar din acest joc celălalt sfârşeşte prin a se epuiza la rândul lui. Când solicitantul, un adevărat parazit energetic, îşi dă seama că nu mai poate apela la partener, va încerca să-şi găsească energia în altă parte”, precizează universitarul braşovean.
 
Lipsa de satisfacere a nevoilor de evoluţie
 
Nevoia de a evolua este specifică fiinţei umane, care vrea să crească, să se înalţe, să se împlinească – spune specialistul consutat de Adevărul. A creşte înseamnă a accede la maturitate şi la înţelepciune. Omul în evoluţie se află într-o neîncetată transformare, atât pe plan psihic, cât şi afectiv, artistic şi spiritual.
 
Se analizează în permanenţă şi este în continuă căutare, crează şi se perfecţionează fără încetare. Are, însă, nevoie, lângă el, de un altul care să îi corespundă. Dacă acest altul este o persoană agăţată de trecut, o fire rigidă, rutinată sau blocată în mod nevrotic, îl va decepţiona pe cel aflat în evoluţie. În loc să accepte să evolueze, cei care au un ego mai puternic, devin dominatori şi încearcă să oprească înaintarea partenerului lor.
 
Adică, devin frâne. Obosit să tot acumuleze dezamăgiri şi piedici, dacă partenerul aflat în evoluţie întâlneşte o persoană însufleţită de acelaşi elan, este posibil să se apropie foarte mult de această persoană.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările