Cum a fost achitat un chirurg condamnat iniţial la plata unei amenzi de 37.500 lei pentru neglijenţă în serviciu. Fapta a existat, dar nu este neapărat pedepsibilă

Cum a fost achitat un chirurg condamnat iniţial la plata unei amenzi de 37.500 lei pentru neglijenţă în serviciu. Fapta a existat, dar nu este neapărat pedepsibilă

Foto arhivă Adevărul

Cazul unui chirurg din Covasna acuzat de neglijenţă în serviciu, condamnat de prima instanţă la o pedeapsă cu amendă de 37.500 lei, sancţiune redusă la 8.000 de lei după apel, a ajuns până la ÎCCJ, care l-a achitat pe medic după ce a stabilit că încălcarea unei atribuţii de serviciu a medicului, care nu este prevăzută expres în legislaţia primară, nu întruneşte condiţiile de tipicitate obiectivă ale infracţiunii de neglijenţă în serviciu.

Dosarul  în care medicul a fost acuzat de neglijenţă în serviciu a fost soluţionat printr-o decizie definitivă a ÎCCJ la mai bine de trei ani de la comiterea faptelor.

Judecătoria Târgu Secuiesc (prima instanţă) îl condamnase pe chirurg la pedeapsa amenzii de 37.500 lei (rezultată prin stabilirea unui număr de 250 zile-amendă, respectiv a cuantumului de 150 lei corespunzător unei zile-amendă), admiţând, totodată, în parte, acţiunea civilă exercitată de pacientul care l-a chemat în instanţă şi care a cerut plata sumei de 30.000 lei cu titlu de daune morale.

Instanţa de fond şi, apoi, Curtea de Apel Braşov, au reţinut în sarcina bărbatului că în calitate de medic chirurg la un spital municipal din Covasna, a consultat în mod superficial un pacient, H.A, care, la datele de 22 septembrie 2015 şi 23 septembrie 2015, s-a prezentat la camera de gardă în vederea tratării pentru o plagă înjunghiată, cu consecinţa agravării stării de sănătate a acestuia.

Practic, pacientul a acuzat medicul că, din cauza tratamentului inadecvat, s-a ales cu unele complicaţii ce au necesitat o intervenţie chirurgicală ulterioară.

Potrivit celor reţinute de magistraţii primelor două instanţe, medicul şi-a îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu care erau prevăzute de lege, iar prin aceasta „a cauzat o vătămare a drepturilor şi intereselor legitime ale pacientului, respectiv atingerea adusă dreptului victimei de a beneficia de asistenţă medicală şi tratament corespunzător şi afectarea şi agravarea stării de sănătate a acesteia”.

Instanţa de apel, care a redus amenda la 8.000 de lei, a mai reţinut şi că acordarea asistenţei medicale de urgenţă este o datorie pentru medici şi un drept pentru cetăţean, iar chirurgul ar fi încălcat Codul de etică al medicilor, care prevede obligaţia pentru un medic de a depune toate diligenţele, astfel încât pacientul să beneficieze de maximum de garanţii şi, în raport de condiţiile concrete, starea sa de sănătate să nu aibă de suferit. 

"Actul de conduită concret imputat inculpatului constă, de fapt, într-o omisiune"

Decizia Cuţii de Apel Braov a fost atacată la ÎCCJ, care a decis în favoarea medicului.

„Este important de reamintit că instanţa de apel a avut în vedere aceeaşi situaţie de fapt ca cea expusă în actul de sesizare şi în hotărârea primei instanţe şi că nu s-a reţinut refuzul inculpatului de a asigura asistenţa medicală, dimpotrivă, s-a reţinut că inculpatul l-a examinat pe pacient, i-a suturat plaga şi i-a prescris un anumit tratament medicamentos - cu ocazia primei prezentări a pacientului la camera de gardă, respectiv l-a consultat la a doua prezentare la spital. În realitate, aşa cum reiese din hotărârea instanţei de apel, actul de conduită concret imputat inculpatului (în sensul îndeplinirii defectuoase a atribuţiilor de serviciu) constă, de fapt, într-o omisiune, şi anume: fie că nu a dispus efectuarea unei investigaţii suplimentare (respectiv o radiografie abdominală pe gol), fie că nu a reţinut bolnavul sub observaţie în stare de internare”, se arată în considerentele ÎCCJ (www.scj.ro). 
.
Potrivit fişei postului medicului, acesta răspunde pentru corectitudinea diagnosticului şi pentru calitatea tratamentului prescris, este responsabil pentru calitatea serviciilor medicale oferite pacienţilor, în cazuri de urgenţă, foloseşte investigaţii paraclinice din ambulatoriu.

ÎCCJ a constatat că în sarcina inculpatului nu s-a reţinut că a refuzat acordarea asistenţei medicale, ci că, într-un anumit context factual, nu a asigurat o asistenţă medicală adecvată. „Însă, caracterul defectuos al îndeplinirii atribuţiei de serviciu nu poate fi stabilit în afara unei prescripţii normative clare, previzibile, neechivoce”, a concuzionat Instanţa Supremă.

Altfel spus, conform considerentelor deciziei ICCJ, în absenţa unei dispoziţii legale, imputarea omisiunii de a dispune investigaţii suplimentare sau internarea părţii civile nu poate constitui temei al răspunderii penale, fiind consecinţa unei aprecieri arbitrare.

„Dispoziţiile art. 98 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 (potrivit cărora acordarea asistenţei medicale publice de urgenţă, la toate nivelurile ei, este o datorie a statului şi un drept al cetăţeanului) şi dispoziţiile art. 2 din Legea nr. 46/2003 (conform cărora pacienţii au dreptul la îngrijiri medicale de cea mai înaltă calitate de care societatea dispune, în conformitate cu resursele umane, financiare şi materiale), prin caracterul lor general, nu pot fi interpretate în sensul că reglementează în legislaţia primară îndatorirea de serviciu a medicului de gardă de a dispune efectuarea unei radiografii sau internarea, a cărei încălcare ar putea determina incidenţa art. 298 C. Pen”, explică avocatul Raluca Cârstea, legal-land.ro, citând din considerentele ICCJ. 

"Intervenţia chirurgicală era oricum obligatorie pentru tratarea leziunii traumatice iniţiale"

În ceea priveşte punerea în primejdie a vieţii pacientului, ÎCCJ a constatat că prin hotărârea atacată s-a stabilit, pe baza actelor medico-legale, că aceasta nu se datorează acţiunilor/inacţiunilor medicului, şi că, în concluzie, nu există raport de cauzalitate între fapta reţinută şi acest rezultat (avizul comisiei superioare medico-legale a indicat faptul că atitudinea medicului chirurg nu a modificat evoluţia medicală a cazului şi că punerea în primejdie a vieţii se datorează plăgii înjunghiate.

„Mai mult, aşa cum s-a reţinut în decizia atacată, comisia de avizare a primului raport de expertiză medico-legală a opinat că prin întârzierea stabilirii la consultaţiile iniţiale a diagnosticului de plagă înjunghiată penetrantă - perforantă nu s-a adus un prejudiciu persoanei vătămate, iar intervenţia chirurgicală era oricum obligatorie pentru tratarea leziunii traumatice iniţiale)", se mai arată în considerentele ÎCCJ (www.scj.ro).
.
Curtea Supremă de Justiţie l-a achitat, în februarie 2019, pe medic pentru infracţiunea de neglijenţă în serviciu, dar a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă exercitată de pacient care a solicitat plata sumei de 30.000 lei cu titlu de daune morale. 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: