Cum a apărut pictura pe sticlă în Ardeal. Povestea centrului de la Mănăstirea Nicula, ajunsă celebră după un miracol

Cum a apărut pictura pe sticlă în Ardeal. Povestea centrului de la Mănăstirea Nicula, ajunsă celebră după un miracol

Botezul Domnului - icoană pe sticlă realizată de Carmina Dan, artist popular iconograf din Braşov

Pictura pe sticlă în Transilvania este probabil cea mai relevantă „reuniune“ între tehnica Apusului şi spiritualitatea Răsăritului. Timp de mai bine de două secole, în Ardeal s-a practicat tehnica înnobilării sticlei prin pictura religioasă sub forma icoanei.

Ştiri pe aceeaşi temă

Au fost mai multe şcoli de iconogafie transilvănene, dezvoltate pe lângă glăjării (atelierele care prelucrau sticla). Pictura pe sticlă a apărut în secolul al XVIII-lea, în Franţa, Germania, Italia, Austria, Boemia şi Moravia, filieră pe care pătrunde şi la noi în ţară. Pe lângă pictura academică, s-a dezvoltat şi o pictură populară, în special în Ausburg, după cum precizează Jean-Pierre Irali, în lucrarea „Cultul Sfinţilor Catolici în Europe Centală şi Orientală”.

„Includerea Transilvaniei în Imperiul Habsburgic a însemnat includerea porvinciei într-o intensă zonă de circulaţie a curentelor artistice, pe de o parte, iar pe de altă parte, căutare de către români, trăitori într-un spaţiu intercultural, multiconfesional, a unui mod de exprimare artistică, pe care l-au găsit şi ridicat la rangul unei adevărate arte - icoana pe sticlă”, spune Elena Băjenaru, muzeograf la Muzeul Ţării Făgăraşului „Valer Literat” între anii 1992-2012, după care a devenit directorul instituţiei.

Nicula, leagănul picturii icoanelor pe sticlă
 

Cele mai cunoscute ateliere de pictat icoane pe sticlă sunt cele de la Nicula, Iernuţeni, zona Sebeţ - Alba, zona Sibiului, Ţara Făgăraşului sau Şcheii Braşovului. În Transilovania, primele icoane pe sticlă au fost opera unor zugravi de pictură murală şi au fost realizate începând cu a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, pentru împodobirea bisericilor şi mai puţin pentru credincioşi.

Cel mai vechi centru de pictură pe sticlă din Transilvania este considerat ce de la Nicula, mănăstire ajunsă vestită după miracolul lăcrimării la 1699, a icoanei realizate de Luca din Iclod. În urma acestei minuni a început pelerinajul la Mănăstirea din Nicula. Tot cu acest prilej ţăranii transilvăneni au dorit ca în casele lor să aibă o copie a acestei icoane. Astfel, datorită materialelor ieftine – sticlă, culori şi lemn – ţăranii deprind meşteşugul picturii pe sticlă de la călugării bătrâni şi, probabil, de la pelerinii care veneau din afara ţării. În timp, se dezvoltă o adevărată „şcoală” de pictură pe sticlă, la Nicula. Membrii familiilor sunt şi ei angrenaţi în realizarea şi vânzarea icoanelor pe sticlă – femeile copiau izvoadele şi pictau, iar bărbaţii realizau ramele.

Cea mai veche icoană pe sticlă îi aparţine lui Ioniţă zugravul din Braşov, datată la 1778 şi semnată „Ioniţă Mucovici ot Iaşi”. Tot din acea perioadă mai era cunoscut Nicolae zugravul din Ludoş, care a pictat icoane prznicar în 1787 pentru biserica din Lancrăm, Petru zugrav din Topârcea (Sibiu) sau Vasile Munteanu din Săliştea Sibiului.

„Diferenţierile artistice dintre centre, iar în cadrul acestora dintre zugravi, au ţinut întotdeauna de talentul şi capacităţile artistice ale fiecărui iconar în parte, de aprecierile pe care comunităţile rurale le aveau despre frumos, iar cele tematice au fost legate de credinţele, de puterile magice cu care icoanele au fost investite de credincioşii lumii rurale”, precizează Elena Băjenaru.

Într-un studiu al cercetătoarei Ana Dumitran, se arată că primele icoane de la Nicula, realizate între  1796-1819, au fost de o factură aparte, cu compoziţii iconografice sumare, desensigur şi cromatică puternică. Vorbim despre „Maica Domnului cu Pruncul”, „Iisus Învăţător”, „Sfântul NIcolae”, „Arhanghelul Mihail”.

Şcheii Braşovului, pe harta iconarilor
 

Braşovul, un centru cultural important cu legături puternice cu celelalte provincii româneşti, s-a înscris şi el pe harta centrelor unde s-a practicat aceste meşteşug popular, cu ateleirele din Şchei. Decorativismul accentuat al creaţiilor atelierelor din Şcheii Braşovului este pus de specialişti pe seama prezenţei în zona a iconarului Adolf Zajonczik, a cătui origine nu este cunoscută cu certitudine, bănuit a fi slovac sau ceh.

Pentru Ţara Făgăraşului, primul iconar pe care datele de arhivă îl dezvăluie este un zugrav de la Nicola, în 1819, când i se naşte un fiu, Natail. Se pare că de la acesta au dobândit primele cunoştinţe zugravii locali făgărăşeni. Activitatea iconarilor începe cu Ioan Pop (1794? - 1870), care prin înteaga sa creaţie a influenţat hotărâtor această artă în Ţara Făgăraşului şi care este considerat drept cel mai valoros pictor de icoane pe sticlă din Transilvania.

„Există un grup de icoane pe sticlă, pictate în prima junmătate a secolului al XIX-lea, care din punct de vedere stilistic se apropie foarte multe de arta iconarilor din Şcheii Braşovului, şi care s-au găsit pe un areal cuprins între Făgăraş şi Rupea. Absenţa icoanelor realizate după 1850, în această zonă, poate fi pusă în legătură cu o posibilă mutare a artiştior în Braşov. Localizara acestui centru poate di satul Comăna de Sus, unde a existat o glăjărie”, a mai menţionat directorul Muzeului Ţării Făgăraşului.

Un meşteşug care astăzi revine în actualitate
 

Interesul pentru icoanele pe sticlă este, astăzi, într-o permanentă ascensiune, ca urmare a colecţionarilor care au dezvoltat o adevărată pasiune pentru acest meşteşug popular, prin care s-a creat un tezaur spirital remarcabil.

Icoanele pe sticlă „imagini scrise ale Cuvântului lui Dumnezeu” au avut un destin neobişnuit: la începuturi au fost iubite de credincioşii de care şi pentru care au fost create şi dispreţuite de oamenii de cultură. Apoi, la apusul acestui meşteşug, ele şi-au descoperit frumuseţea prin arta naivă a intelectualitpăţii, dar i-au pierdut pe cei care le-au creat şi şi-au făcut din credinţă un mod de viaţă.

„La Şcoala de Artă Populară «Tiberiu Brediceanu» din Braşov am învăţat tehnica veche de pictat icoanele pe sticlă. Culoarea (pigmentul) trebuie combinată cu emulsie de ou, altfel îţi sare de pe sticlă. De asemenea, îşi trebuie multă dexteritate pentru montarea foiţei de aur, care este foarte fină şi care trebuie să o tai după contur. Este vorba despre n meşteşug care presupune multă minuţiozitate şi răbdare, dar care mie îmi aduce multă linişte sufletească. Apoi, la final, după aplicarea tuturor vopselurilor şi a foiţei, totul se izolează cu un strat de lac”, ne explică tehnica pictării icoanelor pe sticlă Carmina Dan, meşter popular iconar braşovean.

Imagini din aceeasi galerie
Distribuie imaginea

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările