Povestea celui mai dur comisar al României. Eugen Alimănescu a fost una dintre sursele de inspiraţie ale comisarului Moldovan al lui Sergiu Nicolaescu
0
Eugen Alimănescu i-a prins pe tâlharii care au spart Banca Naţională din Braşov, dar cel mai mare succes al carierei i-a adus şi sfârşitul tragic.
Presa interbelică a scris de multe ori că şoferii poliţiei ar fi fost mână în mână cu infractorii. Există însemnări potrivit cărora chiar ministrul Teohari Georgescu a fost implicat indirect în cel mai mare jaf al României. În 1945, acesta şi-a adus doi prieteni, Voinescu şi Cairo, pe care i-a înscris în Partidul Comunist.
Cei doi au dat cea mai mare spargere din istoria ţării. Au jefuit, ca în filme, sediul BNR Braşov şi au furat un milion de dolari şi 300 de cocoşei de aur. Suma a fost una uriaşă la acele vremuri. Sediul Băncii Naţionale se afla pe strada Porţii, actuala Republicii, acolo unde astăzi îşi are sediul Parchetul.Tâlharii au mai dat şi alte spargeri. În final, au fost prinşi de brigada „Fulger“ condusă de comisarul Eugen Alimănescu, supranumit şi „Comisarul de Fier“.
Voinescu şi Cairo s-au sinucis chiar înainte să fie încătuşaţi. Alimănescu era recunoscut pentru faptul că nu lua „ostatici”, ci îi provoca pe bandiţi să scoată pistolul pentru a-i putea lichida în legitimă apărare. Despre viaţa comisarului Alimănescu cu greu se poate afla ceva în zilele noastre. Dosarul de cadre nu mai există, iar în arhivele cu ziarele vremii mai sunt doar câteva articole, care au scăpat de foarfecele celor de la Securitate. Nici măcar o fotografie nu s-a mai păstrat.
S-a născut pe 26 iulie 1916, la Slatina. Tatăl său era funcţionar la primărie, iar mama casnică. A avut un frate, Constantin, şi trei surori. În anul 1936, a absolvit o şcoală de contabilitate şi comerţ, la Slatina. Între 1936 şi 1937, a lucrat ca funcţionar la Institutul de Cooperaţie Bucureşti, apoi a fost încorporat în Regimentul 1 Transmisiuni, fiind lăsat la vatră abia în 1943.
S-a angajat contabil la o societate din Bucureşti, dar, în iulie 1944, a fost din nou concentrat la Batalionul 20 Transmisiuni, cu gradul de sergent. A fost pe front în URSS, cu o companie operativă de transmisiuni, primind Virtutea Militară. În 1 iunie 1945, şi-a depus cererea de intrare în Poliţie. A fost angajat pentru foarte scurt timp ca ofiţer operativ care strângea date din teren, apoi comisar. Legenda, preluată de filmele lui Nicolaescu, spune că Alimănescu le spunea informatorilor „Limbă”.
După jaful de la Braşov a fost închis la Făgăraş, celebra închisoare pentru poliţiştii indezirabili. Într-un final, a fost azvârlit din trenul cu care era transportat de la o închisoare la alta. S-a spus că a vrut să fugă de sub escortă, una dintre expresiile folosite cel mai des în rapoartele lui Alimănescu, atunci când voia să justifice moartea unui arestat. S-a spus că ministrul de interne, Teohari Georgescu, dăduse ordin să i se plătească cu aceeaşi monedă, după ce îi omorâse amicii, scrie casasfatului.ro.
Se încarcă comentariile...
