Care este, de fapt, secretul căsniciei fericite. „Contrariile se atrag” sau „cine se aseamănă se adună“ - tehnici de cuplu explicate de specialişti

Care este, de fapt, secretul căsniciei fericite. „Contrariile se atrag” sau „cine se aseamănă se adună“ - tehnici de cuplu explicate de specialişti

Cuplu fericit

Sunt două vechi ziceri româneşti despre cuplu care conţin, fiecare în parte, adevărul lor: „Cine se aseamănă se adună” şi „Contrariile se atrag”.

Ştiri pe aceeaşi temă

În primul caz vorbim despre similaritate. În cadrul atracţiei şi deciziei pe baza criteriului de similaritate sunt incluşi mai mulţi factori, cum ar fi: vârsta, rasa, religia, clasa socială, credinţele, interesele comune, scopurile şi valorile etc.

Căsătoriile asortative
„Aceştia contribuie la dezvoltarea unei relaţii intime şi favorizează căsătoria. Apoi similarităţile psiho-morfologice reprezintă un alt factor de alegere maritală. Adică, persoanele înalte sau scunde tind să se căsătorească între ele mai des decât în altă formulă. La fel putem aminti culoarea pielii. De asemenea remarcăm frecvent mariajul între persoane cu deficienţe asemănătoare: surdo-muţii se căsătoresc, de regulă, între ei, la fel indivizii atinşi de tulburări nevrotice. Acestea sunt căsătoriile asortative”, ne spune lector univ dr. Onelia Pescaru, din cadrul Universităţii Transilvania.

La partenerii suferinzi de aceeaşi afecţiune psihică alegerile sunt motivate cel mai frecvent de o reproiectare şi retrăire a conflictelor interioare nerezolvate. Acestea stimulează atracţia reciprocă.
În ceea ce priveşte aptitudinile, se remarcă adeseori că persoane având pasiuni similare (pentru muzică sau sport, de exemplu) ajung sa se căsătorească. Există cercetători care au stabilit corelaţii semnificative şi între nivelul intelectual al soţilor. Similarităţile de ordin intelectual şi fizic contează fundamental în alegerea partenerului.

Dintr-o altă perspectivă, similitudinea factorilor geografici sociali si culturali joacă un rol important în alegerea partenerului. De asemenea , concordanţa nivelului de instrucţie, a profesiunii sau apartenenţa la acelaşi mediu sunt criterii importante. În acest sens pot fi amintite şi mariajele între văduvi sau divorţaţi.
Similaritatea socio-culturală sau socio-economică explică în bună măsură alegerile maritale, dar nu justifică suficient actul decizional. Datorită marii mobilităţi sociale, dar şi a influenţei din ce în ce mai reduse a părinţilor, tinerii au astăzi libertatea de a se căsători dincolo de rasă ori etnie.

Totuşi, diferenţele de cultură, de norme religioase ori de sex-rol (se poate traduce prin asimetria rolurilor în ceea ce priveşte bărbaţii şi femeile. Acesta este impus de către societate şi poate fi explicat, mai simplu, prin rolurile şi atribuţiile pe care gândirea socială le atribuie femeilor şi bărbaţilor).
 
Mariajele complementare sunt de obicei în lumea artistică
 
Complementaritatea este fenomenul psihosocial opus similarităţii. Defineşte alegerea partenerului ca rezultat al modului în care persoanele implicate într-un cuplu reuşesc să-şi satisfacă reciproc nevoi complementare.
Altfel spus, persoanele cu nevoi puternice de dominare se vor simţi atrase de parteneri pe care îi pot domina. Aspectul psihologic poate fi completat de cel fizic (atracţia contrariilor psiho-morfologice sau chiar sociale).
Exemplele clasice în acest sens ar fi mariajele între femei tinere şi frumoase cu bărbaţi bătrâni, bogaţi sau celebri, sau între femei bătrâne, cu cariere strălucite şi bărbaţi tineri şi frumoşi. De obicei, oamenii din domeniul artistic îşi manifestă preferinţa pentru asemenea mariaje.
„La nivelul cuplului apar nevoi complementare, fiecare partener căutând şi valorizând la celălalt ceea ce nu găseşte la sine. Deşi similaritatea socio-economică şi socio-culturală joacă un rol important în alegerea maritală, complementaritatea caracteristicilor psiho-sociale ale personalităţii soţilor devine esenţială pentru longevitatea mariajului. Adică, aduc «sarea şi piperul» într-o relaţie”, ne explică Onelia Pescaru.
Pe ce calităţi trebuie să insităm

Dacă vă aflaţi în căutarea unui partener de viaţă, e mai bine să investiţi într-o persoană plăcută, decât într-una super-sexy sau putred de bogată. Potrivit lui Ty Tashiro, profesor în cadrul Universităţii Maryland şi care a scris o carte despre cum putem să ne găsim partenerul potrivit, dacă vrem să sporim şansele de a găsi partenerul pentru o relaţie de durată, trebuie să ne concentrăm pe trei calităţi, care sunt cele mai importante pentru noi.
Cu cât vom creşte pretenţiile noastre, cu atât vor scădea şansele de a găsi persoana potrivită. Însă, aspectul fizic şi bogăţia, ar trebui excluse din start pentru că, în urma cercetărilor, s-a demonstrat că nu există nicio legătură între venituri sau aspectul fizic şi reuşita unei relaţii. Banii pot influenţa o relaţie doar în cazul în care sunt mult prea puţini pentru un trai decent. Dincolo de nivelul minim de confort, mai mulţi bani nu înseamnă mai multă fericire.
 
Cel mai important este ca partenerul ales să aibă o fire plăcută, pentru că agreabilitatea, cum este denumită în psihologie, este prima dintre cele cinci trăsături principale ale personalităţii ce contează într-o relaţie, celelalte fiind extraversia,conştiinciozitatea, nevrotismul şi deschiderea spre nou. Unde mai pui că frumuseţea şi bogăţia sunt trăsături variabile pe parcursul vieţii, pe când agreabilitatea este una constantă.
Şi fiţi atenţi la semnele de avertizare, la acele indicii care apar devreme şi care semnalează aspecte negative ale personalităţii partenerului, pe care nu le veţi putea schimba.
 
„Dacă alegeţi pe cineva cu trăsături care vă enervează sau vă întristează în cursul întâlnirilor, atunci acele trăsături vă vor enerva sau întrista şi de-a lungul anilor care vor urma”, spune specialistul. „Aşa că alegeţi cu grjă, fiindcă veţi căpăta exact ceea ce vedeţi acum”.
 

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările