Braşov: PORTRET/Nicolae Puchianu este preotul care a scris 16 cărţi

Părintele Puchianu şi-a dedicat viaţa cărţii. A scris mai multe lucrări, iar biblioteca sa numără peste 20.000 de titluri.  

Părintele râşnovean Nicolae Puchianu este preotul care, până acum, a scris şi publicat 16 cărţi, fiind un autentic om de cultură. Chiar şi acum, la aproape 80 de ani, îşi petrece zilnic ore întregi printre zecile de mii de fişe pe care le-a elaborat în urma lecturilor sale. Ajuns la o vârstă venerabilă, părintele Puchianu continuă să se dedice culturii: la ora actuală lucrează la elaborarea a trei cărţi. „Elaborez o monografie completă a oraşului Râşnov şi o lucrare al cărei titlu cred că va fi «Preoţi cu crucea în frunte», despre adevăraţii martiri ai acestui neam. De asemenea, am început să-mi scriu memoriile, însă trăiesc cu tristeţea că poate nu voi mai avea când să le public. Sunt mânat de un singur gând: adevărul trebuie să triumfe. Prea multor oameni comunismul le-a irosit anii, vieţile", ne-a spus preotul Nicolae Puchianu.

Părintele a început să publice, încă de pe vremea comunismului, lucrări despre folclorul din zona Ţării Bârsei, însă, în timp, a avut preocupări inclusiv în domeniul artistic şi arheologic. „Am scris două cărţi de poezii şi am participat alături de savanţi renumiţi, în anul 1976, la cercetări arheologice în Cetatea Râşnov. Am descoperit personal atunci două piese din neolitic, pe care le-am expus în muzeul oraşului", ne-a spus Nicolae Puchianu.

„Aurul vieţii mele"

Biblioteca părintelui Puchianu numără peste 20.000 de titluri, printre ele aflându-se lucrări de inestimabilă valoare. „Foarte multe dintre cărţi le-am cumpărat, unele chiar din timpul liceului, fiindcă am iubit cultura dintotdeauna. A fost cred destinul meu, eu provenind din familia care a dat cei mai mulţi intelectuali din zona Branului. A contribuit la alcătuirea acestei biblioteci şi faptul că profesorul Ioan Moşoiu, director al Colegiului «Andrei Şaguna», mi-a lăsat prin testament o parte a cărţilor sale. Unele sunt vechi de două sau trei sute de ani. Cărţile sunt aurul vieţii mele", a precizat preotul Nicolae Puchianu.  

Dragostea pentru cărţi s-a arătat în cazul acestui autentic om de cultură şi în timpul studiilor: a învăţat cinci limbi străine şi s-a oferit să aibă în grijă o adevărată comoară, respectiv biblioteca documentară a Institutlui Teologic din Sibiu. „Am avut acces şi am avut în grijă peste 500.000 de cărţi. Am condus acea bibliotecă renunţând la toate micile plăceri ale adolescenţei. M-am dedicat încă de atunci doar culturii, aşa că după însuşirea cunoştiinţelor despre limbile clasice am putut să studiez cărţi vechi bisericeşti în toate locurile din care am ajuns", a adăugat părintele Nicolae Puchianu.

PROFIL:

Născut: 5 septembrie 1930, com. Moieciu de Sus

Studii: Institutul Teologic şi ASE

Ocupaţie: pensionar, cercetător

Familie: căsătorit, are trei copii

Ce-i place:

„Îmi plac cultura şi studiul. Toată viaţa a fost închinată culturii şi scrierii. Acesta a fost şi motivul pentru care am scris până acum 16 cărţi şi lucrez la elaborarea altora. În toată viaţa mea de aproape 80 de ani, am fost interesat să cunosc cultura naţională şi universală."

Ce nu-i place:

Nu-mi place ce se întâmplă acum în viaţa cotidiană, lipsită aproape complet de morală şi de simţăminte naţionale. Sunt dezamăgit şi îngrijorat de faptul că în această perioadă se produce falsificarea istoriei, culturii şi spiritualităţii româneşti.

Întrebări şi răspunsuri:

S-au dezobişnuit românii în ultimii 20 de ani de citit?

Din fericire, nu toţi. Eu am încercat să promovez cultura atât în Biserică, dar şi în şcoală. Am conştiinţa împăcată că am participat, în cei 50 de ani de preoţie, la toate chemările obşteşti. Cred că am reuşit să le insuflu unora dorinţa de a cunoaşte, de a citi şi a cerceta. 

Vor trece românii peste cumpăna în faţa căreia se pare că se află acum?

Aştept o schimbare atât de la politicieni, dar şi de la societatea civilă. În special de la vârfurile intelectualităţii, care au fost schingiuite prin sistemul totalitar comunist. Oamenii aceştia trebuie să facă acum ceea ce nu puteau atunci: să scrie, să-şi exprime ideile.