Anton Niculescu, maestrul violoncelului: „Vreau să arăt că şcoala muzicală românească este în ierarhia valorilor universale”
0
Maestrul Anton Niculescu s-a născut la Bucureşti, într-o familie de muzicieni, dar la origini este braşovean. Cu tatăl său, prim-violoncelist al Orchestrei Radio din Bucureşti, a început studiul violoncelului; cu mama sa, pianistă, a avut prima sa apariţie în public la vârsta de 12 ani, la Sala Mică a Palatului din Bucureşti, iar doi ani mai târziu a apărut ca solist în compania Orchestrei simfonice a Filarmonicii “Moldova” din Iaşi.
După absolvirea cu nota 10 a Conservatorului de Muzică din Bucureşti, la clasa profesorului George Iarosevici, Anton Niculescu se perfecţionează cu Radu Aldulescu, Antonio Janigro şi Daniil Safran.
A ajuns în scurt timp pe marile scene ale lumii
Palmaresul său competiţional numără importante premii obţinute la concursurile de specialitate (cum ar fi Concursul Internaţional de la Trapani - Italia). Puternic motivat de succesele obţinute, începe o intensă activitate concertistică şi, în paralel, ocupă posturi de mare prestigiu precum cele de prim-violoncelist al Teatrului “Scala” din Milano şi la “Teatro Comunale” din Florenţa.
Datorită talentului său de excepţie, sensibilităţii, muzicalităţii, tehnicii briliante şi seriozităţii sale, numele lui Anton Niculescu se impune din ce în ce mai mult în viaţa muzicală, astfel că este din ce în ce mai des prezent pe scene de mare renume din Europa, Asia, America de Sud, America de Nord şi Africa, susţinând turnee de concerte şi recitaluri în Franţa, Danemarca, Elveţia, Germania, Austria, România, Italia, Spania, Ungaria, Grecia, Croaţia, Belgia, Turcia, Portugalia, Madeira, Brazilia, Mexic, Japonia, Coreea, China, Hong-Kong, Arabia Saudită, Africa de Sud, Venezuela, Ecuador, Peru, SUA, Kazahstan, Uzbekistan, Polonia şi Republica Moldova.
Face parte din renumite formaţii camerale: „Zürcher Streichtrio” (Trio de coarde din Zürich), „Ansamblul Oistrach” (cvartet, cvintet, sextet) şi „Trio di Vienna”. În decursul timpului, i-a avut ca parteneri pe renumiţii pianişti Bruno Canino sau Pavel Gililov. An de an este invitat în juriile diferitelor concursuri internaţionale din întreaga lume, printre care Concursul Internaţional „Johannes Brahms” din Austria, Concursul International „Shabit Inspiration” din Kazakstan, în Italia, Japonia etc. De asemenea, maestrul violoncelist a fost solicitat să susţină cursuri de măiestrie în Italia, Coreea, China, Brazilia, Austria, Germania, Japonia, SUA, România ş.a.
A revenit la Braşov, la casa bunicilor
Timp de 10 ani a fost directorul artistic al Festivalului Internaţional „Meersburger Winter” din Germania. Din 1997 este Membru de Onoare al Academiei Filarmonice din Bologna (Italia), academie fondată în anul 1666, care l-a avut ca membru şi pe W. A. Mozart.
Mari personalităţi din lumea muzicii, precum Zubin Mehta, Riccardo Muti, Eugen Jochum, M. Rostropovich, C. M. Giulini, D. Shafran, A. Janigro, P. Tortelier, R. Aldulescu, V. Orlov, şi-au exprimat admiraţia şi preţuirea faţă de arta interpretativă a violoncelistului Anton Niculescu.
Din anul 1996, este solist-concertist la Filarmonica din Braşov, interpretând şi prime audiţii ale unor concerte importante pentru violoncel (concertele de F. Gulda, D. Şostakovici – Concertul nr. 1, D. Kabalevski, S. Prokofiev - Simfonia concertantă, A. Haciaturian, Schubert – Cassado ş.a).
De ce violoncel?
„Am crescut cu sunetul violoncelului în familie, iar în casa noastră din Bucureşti, din cartierul Cotroceni, au poposit mulţi dintre marii concertişti şi dirijori ai lumii, care m-au încurajat să studiez acest instrument. Am început studiul la nouă ani, cu tatăl meu. După ce am absolvit Conservatorul bucureştean, am fost solicitat să ocup postul de primvioloncelist la Teatro Alla Scala din Milano, începând din 1982, iar după mai mulţi ani am îmbrăţişat cariera de solist, continuând până în ziua de astăzi. Din 1996 sunt solist concertist la Filarmonica Braşov. Am organizat pentru Filarmonică, din 1990 până în 2002, turnee în Germania, Austria, Italia, timp în care am fost directorul artistic al stagiunii de concerte «Meersburger Winter» din Germania. Trebuie să precizeze că sunt şi cetăţean german din 1980, dar acest lucru nu m-a împiedicat să revin regulat în România”, ne spune maestrul.
În România, Anton Niculescu a mai organizat „Marile Serate Muzicale”, care au ajuns la ediţia a cincia la Braşov: „Am depăşit graniţele Transilvaniei în vara aceasta, aceste serate având loc, în vară, la Teatrul Odeon din Bucureşti. De asemenea, avem o colaborare cu Academia Pianistica Siciliana, iar oraşul Catania a găzduit aceste serate muzicale, în cadrul cărora au fost invitaţi parteneri de o viaţă, celebrităţi ale muzicii clasice mondiale, precum Bruno Canino, Vladimir Mendelssohn, Takashi Shimitsu, Mario Hossen, Wolfgang Kloss, Gernot Winishoffer şi alţii. Toţi aceşti oameni, la rugămintea mea, susţin intensiv candidatura oraşului Braşov pentru obţinerea titlului de Capitală Culturală Europeană în 2021. Fără să mă laud, vreau să vă dezvălui că am adus sute de adeziuni de susţinere din partea unor oameni de artă din întreaga lume”.
Are un instrument care s-a păstrat ca prin minune, în timp
Violoncelul de care este nedespărţit maestrul (nu l-a lăsat din mână nicio clipă cât a stat de vorbă cu reporterul) este un instrument construit în 1709, de Pietro Guarnieri, în Italia, unul dintre puţinle exemplare care mai există la această oră în lume.
„L-am procurat în perioada şederii în Italia, iar de atunci suntem de nedespărţit. Există o comuniune între solist şi instrument. Pentru acest instrument eu plătesc un al doilea bilet de avion, pentru un scaun, lângă mine. Este un instrument foarte rar, pentru că fiind un instrument mare, nefiind protejat de o cutie din lemn cum au fost protejate viorile de-a lungul timpului, multe au suferit distrugeri ireparabile. Pot spune că acest Violoncel - scrieţi cu majusculă - este o parte din mine”, ne-a spus Anton Niculescu în timp ce mângâia afectuos instrumentul.
Fermecat de publicul de la poalele Tâmpei
„Mă bucur de sprijinul melomanilor, al publicului braşovean şi, în general, cel românesc. Vreau să arătăm contemporanilor că şcoala muzicală românească şi cultura românească are un loc, sus, în ierarhia valorilor universale. Vreau să vă spun că mă mândresc că, pe durata turneelor mele, am întâlnit, în toată lumea, în marile orchestre, în crema muzicienilor din ţările unde am concertat, muzicieni români, chiar foarte apreciaţi, foşti colegi şi parteneri de muzică de cameră, profesori cu care ne putem mândri”, şi-a dezvăluit muzicianul cea mai adâncă dorinţă de promovare a valorilor româneşti.
Zgârcit, când este vorba despre viaţa personală
Maestrul Anton Niculescu nu este volubil când vine vorba despre viaţa personală. Nu îi place să se dezvăluie ca persoană privată. Îi ajunge scena. „Soţia mea, Anna, lucrează tot la Filarmonica Braşov şi ne-am cunoscut în sala de concerte. Mă ajută enorm în problemele administrative şi de organizare. Fiica mea, Sonia Niculescu, este elevă la Liceul cu predare în limba germană Johannes Honterus. Îi place şi ei muzica: studiază pianul, dar ca hobby”, ne spune muzicianul. Despre Anna ne mai dezvăluie că este pasionată de gătit, de bucătăriile exotice, iar „la seratele muzicale private pot spune, cu mâna pe inimă, că avem parte şi de un festin culinar”.
La vila din Poiana Braşov, care a moştenit-o de la bunici, organizează multe serate muzicale private, unde îşi invită prietenii şi apropiaţii. Deţine un salon de muzică cu o mică scenă, unde aproape săptămânal sunt organizate serate de muzică de cameră, lieduri şi poezie. O altă pasiune a maestrului este vânătoarea de mistreţi, la fel ca Ludovic Spiess, dar şi călătoriile în ţările calde, cum ar fi Italia, pentru care are o anumită nostalgie.
Se încarcă comentariile...
