A murit Lucia Bunaciu, ultima descendentă a familiei lui Andrei Mureşianu, autorul versurilor imnului „Deşteaptă-te, române!“

A murit Lucia Bunaciu, ultima descendentă a familiei lui Andrei Mureşianu, autorul versurilor imnului „Deşteaptă-te, române!“

Lucia Bunaciu

Lucia Bunaciu, de 96 de ani, provenea dintr-o familie de mari intelectuali, care a luptat pentru existenţa primului ziar românesc din Transilvania şi pentru redactarea versurilor imnului „Deşteaptă-te, române!“.

Ştiri pe aceeaşi temă

„Cu adâncă durere în suflet anunţăm trecerea în nefiinţă a doamnei Lucia Hortenzia Otilia Victoria Bunaciu, directorul onorific al muzeului. A fost fiica Luciei şi a lui Iulian Bene şi a fost căsătorită cu Ioan Bunaciu. Ultima descendentă a familiei Mureşianu care locuia la Braşov, Lucia Bunaciu a fost strănepoata academicianului Iacob Mureşianu (1812-1887) şi nepoata compozitorului Iacob Mureşianu (1857-1917).
A absolvit Institutul Pedagogic al Academiei Comerciale din Braşov şi Facultatea de Drept din Sibiu. În anul 2005, cu ocazia aniversării a 135 de ani de la înfiinţarea Despărţământului braşovean, Lucia Bunaciu a fost numită membru de onoare al ASTREI.
 
Dumnezeu s-o odihnească în pace!”, a anunţat pe pagina de Facebook Muzeul Casa Mureşenilor.
Lucia Bunaciu, nepoata compozitorului Andrei Mureşianu, s-a născut pe 12 noiembrie 1922, în Pecica, judeţul Arad. Când avea numai un an s-a mutat împreună cu familia la Cluj-Napoca, unde a locuit până în 1940. Acela a fost anul în care, în urma Dictatului de la Viena, a ajuns la Braşov. Şi-a continuat studiile la Academia Comercială din Braşov, de unde a obţinut diploma de jurist şi în paralel s-a format ca economist la Sibiu.
Încă din studenţie a fost suplinitoare de limba franceză la Liceul Şaguna, şi mai apoi de limba engleză la Liceul Comercial de fete. Din 1946 a lucrat un an ca economist la fosta Fabrică Voina, devenită apoi Uzina II. Apoi, timp de un singur an, până să i se desfiinţeze postul, a predat şi la Liceul Meşotă. 
 
Tăbăcar intelectual
 
Chiar dacă a absolvit studii universitare, în regimul comunist a fost nevoită să lucreze ca tăbăcar, pentru a-şi ascunde condiţia de om intelectual. „Originea mea «nesănătoasă» m-a afectat mult. Provenind dintr-o familie de intelectuali, nu am putut fi angajată. Era foarte rău să ai şcoală în vremea aceea, pentru că lumea şi sistemul te condamnau. Intelectualii erau consideraţi oameni cu privilegii", povestestea Lucia Bunaciu într-un interviu acordat ziarului Adevărul.
Chiar dacă i-a fost foarte greu, a reuşit să-şi găsească un post de tăbăcar. Munca nu i se potrivea deloc, dar nu a încetat să spere că o să ajungă acolo unde îi este locul. Aşa a ajuns să facă inventarul tăbăcăriei şi mai apoi a fost promovată pe postul de casieră.
 
Din 1949, de când s-au unit tăbăcăriile din Braşov a ajuns în fabrica Aurora, transformată apoi în Timpuri Noi. Acolo a fost numită şef pe Serviciul Financiar şi pensionată pe caz de boală, în 1963. Între timp s-a căsătorit cu un angajat al Băncii Naţionale, cu care a trăit până în 1991.
 
Începând din 1991, la propunerea actualei directoare a muzeului, Lucia Bunaciu s-a implicat în bunul mers al Muzeului Memorial „Casa Mureşenilor", înfiinţat în 1968. „A trebuit să studiez, să citesc, să cercetez arhiva. Deşi eram urmaşă aveam doar amintiri. Se pare că în decursul celor 20 de ani m-am perfecţionat în «Mureşeni», iar astăzi sunt directorul onorific al acestei instituţii", mărturisea ea.
 
Povestea Imnului naţional al României
 
Andrei Mureşianu a scris poezia „Deşteaptă-te, române!“ în urma ştirilor sosite de pe Câmpia Libertăţii din Blaj, în 1848. Suzana Mureşanu, soţia poetului povestea că Andrei a venit acasă foarte tulburat, s-a plimbat toată noaptea prin odaie şi dimineaţa scrisese cântecul revoluţionar „Deşteaptă-te, române!"
Poezie apreciată de George Bariţiu
 
Lucia Bunaciu, singura urmaşă din Braşov a Mureşenilor povestestea că „Andrei Mureşanu i-a citit prietenului său, George Bariţiu poezia, iar acesta a socotit că trebuie să i se găsească neapărat o arie, o melodie.
Ajunşi la Biserica Sf. Treime din Şchei, unde ruda noastră, Bonifaciu Pitiş era paroh, l-au chemat pe cântăreţul bisericii şi l-a rugat să le cânte mai multe melodii. Tânărul de 16-17 ani avea o voce frumoasă, iar din melodie în melodie, Andrei Mureşianu s-a oprit la un cântec bisericesc, numit «Din sânul Maicii mele».
Această melodie l-a impresionat pe poet, care era şi un bun muzician şi a notat această melodie în formă de imn, schimbându-i tempoul tărăgănat.
 
Apoi, elevii de la Şcoala Comercială a lui George Bariţiu de sub Tâmpa au fost învăţaţi melodia, pe care au cântat-o", povestea Lucia Bunaciu despre cele auzite de acasă, din tonurile lucrărilor lui Bariţiu şi din mărturiile contemporanilor.
 
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările