Viziunea ignorată care ne putea salva de oroarea bolşevică: „Văd ouăle sparte, dar unde-i omleta?“ Autorul a murit singur

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Celebrul scriitor român Panait Istrati a descris faţa hâdă a stalinismului, cu două decenii înainte ca flagelul să-şi întindă tentaculele peste România. O făcea din postura de socialist convins şi apologet al comunismului.

Istrati s-a născut la Brăila în 1884, ca fiu nelegitim al unei spălătorese, Joiţa Istrate, şi a unui contrabandist grec. Pe certificatul de naştere a fost înregistrat ca Gherasim Istrate, însă mai târziu avea să îşi schimbe numele în Panait Istrati.

Abandonat de tată la vârsta de 9 luni, viitorul scriitor nu a avut o copilărie şi o adolescenţă lipsită de griji. De mic, Istrati a făcut tot felul de munci pentru a-şi câştiga existenţa. A fost ucenic al unui cârciumar, al unui patiser şi al unui vânzător ambulant, iar apoi a lucrat ca zugrav. A mai muncit ca salahor la o pescărie şi la o fabrică de frânghii şi ca hamal în port, la Giurgiu dar şi la Galaţi.

Această experienţă de viaţă l-a apropiat de cauza clasei muncitoare şi i-a format convingerile socialiste. Copilăria trăită prin porturile dunărene i-a dechis perspectiva drumurilor lungi, pe ape sau pe uscat. La numai 20 de ani, şi-a luat viaţa în dinţi şi a hoinărit prin lume, ajungând pe la Damasc, Cairo, Napoli, Lausanne sau Paris.

Întâmplările trăite în timpul acestor lungi călătorii aveau să îl inspire în scrierile sale de mai târziu. Debutul în literatură a venit, însă, destul de dificil, după ce a reuşit să primească sprijinul lui Romain Rolland, scriitorul francez pe care Istrati îl admira foarte mult. Brăileanul avea să intre în atenţia lui Rolland, însă, într-un mod de-a dreptul dramatic.

Singur, sărac şi chinuit de tuberculoză, Istrati a avut o tentativă de sinucidere, la Nisa. La 1 ianuarie 1921, a scris confesiunea „Ultime cuvinte", în care se plângea de „lunga şi dureroasa istorie a martiriului omenesc". Pe 3 ianuarie, în Parcul Albert, a încercat să-şi taie beregata cu un brici. Din fericire, tentativa a eşuat şi, după ce a fost internat în Spitalul Saint-Roch, poliţia a găsit în buzunarul său „Ultime cuvinte”, dar şi o scrisoare pe care încercase fără succes să i-o trimită lui Rolland.

Cele două scrieri au fost preluate de un jurnalist de la ziarul „L'Humanité", care l-a convins pe Romain Rolland să-i răspundă lui Istrati. Cu ajutorul scriitorului francez, în 1922, Panait Istrati şi-a publicat primele povestiri în limba franceză, printre care se numără şi „Chira Chiralina", textul care avea să apară în revista „Europe", cu o prefaţă scrisă de Romain Rolland.

Stalinismul văzut la el acasă

Câţiva ani mai târziu, în 1927, când deja era un scriitor consacrat, recunoscut pentru convingerile sale socialiste, Panait Istrati a fost invitat de autorităţile sovietice să viziteze Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste (URSS). Alături de alţi câţiva literaţi „amici ai URSS”, brăileanul a luat parte la o călătorie ce s-a desfăşurat într-o atmosferă festivă, cu ocazia aniversării a 10 ani de la Marea Revoluţie Socialistă din Octombrie.

Având reputaţia unui „scriitor vagabond”, cu mare apetit pentru călătorii, Istrati avea să mai facă o vizită în URSS, în perioada martie – decembrie 1928. De această dată, călătoria s-a făcut în afara cadrului oficial, astfel că scriitorul a avut ocazia să ia contact nemijlocit cu efectele stalinismului aflat în plină ascensiune.

În urma acestei experienţe, Panait Istrati avea să scrie „Spovedanie pentru învinşi”. După cum consemna historia.ro, în această carte Istrati a descris exploatarea nemiloasă a muncitorilor de către o birocraţie gata a-şi apăra toate privilegiile, precum şi rolul atotputernic al poliţiei secrete, GPU, menită să înăbuşe orice opoziţie în interiorul partidului şi a societăţii.

Referindu-se la nomenclatura comunistă, Panait Istrati scria: „această castă ignorantă, vulgară, perversă este alcătuită în majoritate dintr-o generaţie venită pe lume la începutul acestui secol. Ea nu ştie şi nu vrea să ştie de nimic despre ceea ce a făcut grandoarea şi forţa idealismului revoluţionar rus de altădată, astăzi obiect de muzeu, zdreanţă roasă de molii catalogată printre lucrurile moarte.

image

Ea nu cunoaşte decât cuvintele de ordine ale unei puteri căreia îi este ciment şi armătură. Desfăşurări de steaguri, «Internaţionala» ascultată în picioare; colţuri ale lui Lenin; difuzoare; imense pancarte, stambe acoperite de fraze; fraze judecând viaţa; fraze confecţionate toate pentru a înlocui ideile; GPU-ul pentru a înlocui argumentele, cenzura pentru a evita critica; un vid universal despre care ea gargariseşte şi de care se serveşte pentru a domina“.

Convins că la vârful puterii partidului bolşevic nu se cunosc grozăviile prin care trece pătura de jos a societăţii, Istrati i-a scris unui oficial sovietic, încercând să îl pună la curent cu ceea ce se întâmplă. Scrisoarea sa nu a avut nici pe departe efectul scontat, astfel că Istrati avea să îi mărturisească lui Romain Rolland, prietenul său: „Îmi închipuiam că oamenii Puterii sunt de bună credinţă, că nu cunosc putreziciunea de sub ei“. 

În ciuda realităţii pe care o descria Istrati, literaţii cu vederi de stânga din Europa de Vest au susţinut în continuare cauza bolşevismului. În polemicile avute cu aceştia, lui Panait Istrati i se atribuie următoarea frază, în care se referă la diferenţa dintre propaganda sovietică şi situaţia concretă din URSS: “Aşa-i, nu se poate face omleta fără să spargi ouăle; văd ouăle sparte, dar unde-i omleta?”

Panait Istrati a murit în aprilie 1935, părăsit de prietenii săi cu convingeri socialiste, în ţară, la sanatoriul Filaret. Un deceniu mai târziu, România intra în sfera de influenţă a URSS-ului lui Stalin, iar românii aveau să simtă pe propria piele sistemul care îl oripilase pe prolificul scriitor brăilean.

Mai puteţi citi:

Brăila Mituri din Brăila. Fabuloasele legende şi poveşti născute de oraşul de la Dunăre

Brăila



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite