VIDEO Vă mai amintiţi de formaţia Azur? Cum a salvat străbuna manelelor de astăzi mai multe teatre şi filarmonici de la faliment, în Epoca de Aur
0Considerată a fi precursoarea manelelor de astăzi, formaţia „Azur” din Brăila reuşea, în anii '80, într-un bizar context politico-cultural, să scoată din impas financiar prestigioase instituţii de artă din ţară.
Era epoca autofinanţării în cultură, iar teatrele şi filarmonicile îţi asigurau bugetele doar din vânzarea de bilete. Cum spectatori nu prea erau, multe instituţii de cultură nu aveau bani nici de salarii. Salvarea avea să vină de la muzica lăutărească cu influenţe orientale cântată de o trupă din Brăila care avea o priză imensă la masele largi ale populaţiei, sătule de cântecele patriotice ce invadaseră singurul post de televiziune şi singurul post de radio existente atunci.
Formaţia „Azur” a apărut dintr-o glumă, la începutul anilor '80. Nelu Vlad, cel care a înfiinţat trupa, povesteşte că, la un sfârşit de săptămână, se afla la o nuntă cu soţia. Pentru că nu prea îi plăcea cum cântă lăutarul angajat de miri, el s-a lăudat că poate face un spectacol mai frumos. Soţia l-a provocat atunci să urce pe scenă şi să îşi dovedească talentul. A urcat şi a cântat atât de bine, zice el, încât a primit aplauze de la nuntaşi.
Nelu Vlad era laborant chimist de meserie şi îşi încercase norocul la Academia de Miliţie. Fusese dat afară din acea instituţie, însă, după ce o rudă de-a sa a fost prinsă că şi-a făcut întrerupere de sarcină. Dintotdeauna îi plăcuse să cânte, iar când a văzut cât de bine s-a descurcat la acea nuntă s-a decis să îşi înfiinţeze o trupă.
Repertoriul şi l-a format singur, cu piese scrise de el sau prelucrate din folclorul balcanic. „Cântam cu formaţia în restaurantul«Rubin» din Brăila, care era frecventat mai mult de marinari sosiţi cu vapoarele de prin Grecia, Serbia, ţările arabe. Ca să le ajung la suflet, am împrumutat linii melodice orientale, greceşti sau sârbeşti şi le-am pus pe versuri în română, ce descriau situaţii de viaţă cu care
se putea întâlni oricine. Melodiile acestea au prins foarte bine la public. Restaurantul«Rubin» devenise neîncăpător, că începuse să vină lume şi de prin Galaţi sau Buzău. Greu se mai putea rezerva o masă”, povesteşte Nelu Vlad.
Adevăratul succes avea să apară, însă, abia după ce, în timpul unui spectacol, un gălăţean i-a rugat să-l lase să înregistreze o casetă cu muzica lor. Omul le-a oferit câte 300 de lei dacă îl lasă să conecteze un casetofon la staţie. Cei de la „Azur” s-au învoit, iar în câteva săptămâni melodiile trupei, „Mona”, „Prinţişorul meu” sau „Cenuşăreasa”, erau fredonate în toată ţara.
Angajaţi de Sindicate
Succesul a atras atenţia conducerii Consiliului Judeţean al Sindicatelor din Brăila. „Preşedinta consiliului m-a chemat la ea şi mi-a propus ca toţi membrii trupei să se angajeze la ansamblul«Pandelaşul». Nu prea aveu încasări şi s-a gândit ea că poate aşa or să poată plăti salariile angajaţilor.
Primul concert l-am dat la Clubul Sindicatelor,«Progresul» cum îi spunea atunci. Îmi făceam emoţii, că poate n-o să vină lumea, dar sala a fost arhiplină. Au leşinat câteva persoane din cauza înghesuielii şi a trebuit să le scoată afară prin dreptul scenei, că pe culoare nu se putea merge. După vreo câteva spectacole, am adus încasări cât făcea ansamblul sindicatului în doi ani. Bucuroasă, şefa de la sindicate mi-a zis că îmi dă un salariu cât al ei, de 5.000 lei pe lună. Mi-a zis că mai mult nu se poate”, îşi aminteşte Nelu Vlad.
Marinimoşi, şefii de la sindicate au "închiriat" trupa câtorva insituţii de cultură din ţară, care aveau probleme din cauza regulii autofinanţării. Astfel, brăilenii au umplut, cu muzica lor lăutarească, bugetul unor teatre respectabile, cum ar fi "Bacovia" din Bacău, "Fantazio" din Constanţa sau al Filarmonicii din Sibiu.
La fiecare spectacol, sălile erau neîncapatoare, dar asta nu însemna mai mulţi bani în buzunarele membrilor trupei. Salariul lor era fix: 5.000 lei pe lună, de la Ansamblul Sindicatelor din Brăila. Curând însă, aveau sa gasească o cale de a caâşiga bani pe măsura notorietăţii căpătate: fotografiile cu trupa.
Pe vremea aceea, cei de la "Azur" n-ar fi avut acces, nici în cele mai frumoase vise ale lor, la televiziune, iar lumea îi auzea pe casete, însă nu le vedea chipul. Curiozitatea era mare, iar pozele cu trupa se vindeau aproape instantaneu.
"Pe unde stăteam la hotel, umpleam căzile băilor cu fotografii puse la developat. Le vindeam cu 10 lei bucata celorlalţi participanţi la spectacol, iar aceştia le dădeau cu 20 lei. Îmi aduc aminte că, la Iaşi, în trei zile de spectacol, am strans cate 25.000 lei de fiecare, din poze. Şi intermediarii câşigau foarte bine. Unii ne spuneau: "Să vă dea Dumnezeu sănătate, că din fotografiile cu voi mi-am ţinut fata la facultate sau mi-am terminat casa!"", işi aminteste Nelu Vlad.
După 1990, trupa a intrat într-un con de umbră. „Apăruseră mulţi şarlatani care lansau casete sub titulatura«Azur», cu toate că nu aveu nicio legătură cu noi. Din acest motiv, la un moment dat am decis să mă retrag”, spune fondatorul trupei originale. Nelu Vlad a continuat, în anii 2000, să cânte melodii folclorice, încercând să se rupă cumva de piesele care au adus faima „Azur”, în contextul în care acestea erau considerate a fi precursoarele manelelor de azi.
"Azur" din vremurile noastre FOTO arhiva Nelu Vlad
Între timp, pentru că pe la toate spectacolele la care participa, publicul solicita tot succesele vechi, „Cenuşăreasa” sau alte piese din anii '80, Nelu Vlad a decis să reunească trupa „Azur” în formula ei originală, iar din repertoriul reprezentaţiilor actuale nu mai lipsesc „hiturile” solicitate de spectatori.
„Suntem chemaţi la diverse zile ale localităţilor sau la reuniuni private organizate de diverşi patroni care, la vremea când ne-am lansat noi erau elevi sau studenţi. Oamenii au rămas cu nostalgia acelor melodii şi ne cheamă să le cântăm”, mai spune fondatorul formaţiei care, în urmă cu trei decenii, era percepută ca un adevărat brand neoficial al Brăilei.
Vă mai recomandăm:
Se încarcă comentariile...
