Revenire miraculoasă a unui brăilean paralizat după un atac cerebral: ajunsese o legumă, dar acum se poate deplasa şi urmează să i se publice două cărţi

Revenire miraculoasă a unui brăilean paralizat după un atac cerebral: 
ajunsese o legumă, dar acum se poate deplasa şi urmează să i se publice 
două cărţi

Florin Călin reuşeşte să zâmbească iar, după trei ani de luptă cu boala   FOTO F.C.

Un militar brăilean şi-a găsit refugiul în poezie, după ce o boală cumplită a fost pe punctul de a-i curma brusc viaţa. Pentru Florin Cezar Călin, 49 de ani, existenţa de zi cu zi a căpătat un cu totul alt sens, după ce, într-o zi de toamnă, din 2014, un atac cerebral l-a ţinut în comă câteva ore apoi l-a lăsat complet paralizat. Doctorii nu-i dădeau nicio şansă de supravieţuire, însă destinul i-a rezervat o revenire absolut miraculoasă.

Ştiri pe aceeaşi temă

“Accident cerebral vascular, cu obturarea arterei bazilare”, aşa a sunat verdictul medicilor, în octombrie 2014, la scurt timp după ce Florin Călin a căzut secerat în propriul apartament. Foarte puţini sunt cei care au reuşint să supravieţuiască unui asemenea diagnostic, iar militarul brăilean se numără printre ei.

Au urmat zile, săptămâni şi luni cumplite, când din cauza paraliziei nu îşi putea mişca decât ochii. Cu o voinţă de fier, a reuşit totuşi să îşi depăşească starea, puţin câte puţin, spre umirea medicilor, pentru care simplul fapt că a supravieţuit era ceva ieşit din comun, demn de prezentat studenţilor ca un caz de studiu. Cu toate acestea, în prezent, Florin Călin aproape că se poate deplasa pe propriile picioare. Pe lângă familie, care i-a fost tot timpul alături, el şi-a găsit un sprijin şi în poezie. ~n ultimii doi ani, a scris sute de poezii, adunate în 9 volume în care îşi descrie noua percepţie asupra lumii. Două dintre aceste volume urmează să vadă în curând lumina tiparului.

Cum a lovit boala

Într-o prefaţă pe care a scris-o la una dintre cele două cărţi ce urmează să fie publicate, Florin Călin descrie experienţa înfiorătoare trăită în acea zi de 7 octombrie 2014, când boala a lovit pe neaşteptate, iar el a apucat doar să-i spună soţiei că nu se simte bine apoi s-a prăbuşit.

Soţia sa, de profesie asistentă medicală, bănuind că este vorba despre un puseu de tensiune, i-a acordat primul ajutor introducându-i un ac în venă pentru a-i lua puţin sânge. Şi-a dat însă seama că este vorba despre ceva mult mai grav, atunci când soţul său a încercat să vorbească, iar singurul sunet care a răzbătut pe lângă limba încleştată a fost un “Aaaaaaaaa!” prelung, în timp ce pe faţă i se contura un zâmbet nefiresc, pe măsură ce gura şi obrazul de pe partea dreaptă atârnau necontrolat şi neputincios.

A fost chemată Salvarea şi bărbatul a ajuns la spital, unde i s-a făcut un RMN, care avea să stabilească cumplitul diagnostic: “accident cerebral vascular, cu obturarea arterei bazilare”, care l-a lăsat paralizat pe partea dreaptă. Peste o săptămână, situaţia s-a agravat, după ce a făcut un edem cerebral şi a paralizat complet. Florin Cezar Călin susţine că, în acel moment, a avut o experienţă senzorială care l-a convins că moartea nu există şi că experienţa morţii este, de fapt, trecerea spiritului într-o altă dimensiune.

Dincolo

“Eram acolo, dar totuşi absent, îmi vedeam corpul întins pe pat, fetele, soţia, socrii plângând, şi nu înţelegeam de ce, în timp ce peste mine a venit un val de apă şi nu am văzut decât un tunel şi am simţit o linişte mare. Dureros de apăsătoare! La capătul tunelului, am văzut un loc cu verdeaţă, păsărele ciripind, iar pe un nor, cu chipul învelit în ceaţă, cineva mă întreba: «Ce cauţi tu aici, când mai ai destulă treabă pe Pământ?» Atunci am înţeles că Cel ce mă întreba era chiar bunul Dumnezeu. «Am fost chemat la tine!», i-am răspuns. «Încă nu a venit vremea ta! Vezi rândul acela mare de oameni? Alătură-te şi tu lor, e drumul ce duce înapoi spre Pământ», mi-a zis şi deodată norul s-a prefăcut în abur, dispărând, lăsându-mă singur. În momentul următor mi-am revenit, neînţelegând de ce plângeau fetele mele, soţia şi socrii mei. Mare le-a fost bucuria când am deschis ochii! Mi-au povestit că, de fapt, am fost intubat şi că, vreme de două ore, am fost în comă, iar medicii le spuneau că nu îmi mai revin. Atunci a început lungul drum al recuperării mele”, povesteşte Florin Călin, în prefaţa intitulată “Memoriile unui rezervist”.

După ce s-a trezit din morţi, militarul a fost privit ca un adevărat miracol de toţi medicii din spitalul brăilean. Curând, el s-a transferat la o clinică de specialitate din Iaşi unde, de asemenea, era considerat un caz unicat, unul dintre puţinii oameni care au reuşit să supravieţuiască unui astfel de diagnostic. Acolo, devenise un adevărat obiect de studiu pentru profesorii universitari şi studenţi, care se perindau pe la patul său. La început, această situaţie i s-a părut flatantă, însă cu timpul a început să îl deranjeze. “Începusem să mă simt ca un cobai!”, spune Florin Călin.

Îndârjire de militar

Când a suferit atacul cerebral, Florin Călin avea 46 de ani şi era subofiţer la o subunitate de Transmisiuni din Brăila. Cu puţin timp în urmă, fusese în Afganistan, şapte luni, unde a înfruntat zi de zi pericolele războiului, însă a avut norocul de a se întoarce nevătămat la familie.

Experienţa căpătată în timpul serviciului militar l-a ajutat foarte mult în lupta cu boala. Voinţa sa de a învige paralizia i-a uimit pe toţi cei din jur, mai puţin pe soţia sa, Călin Fănica, şi pe cele trei fiice ale lor cu vârste cuprinse între 23 şi 27 de ani. Fănica spune că nu s-a îndoit nicio clipă că soţul său îşi va reveni.

Soţia sa, cadru medical, a crezut permanent în recuperarea lui Florin Călin

“Cine ştie situaţia lui de la început, când era complet paralizat, efectiv rămâne fără cuvinte când îl vede acum, că îşi poate mişca mâinile, că poate mânca fără ajutor şi celelalte mici mişcări aparent banale dar care pentru el înseamnă enorm... Nimeni, absolut nimeni nu a crezut că recuperarea lui este posibilă. Doar eu şi fetele noastre am fost convinse de la bun început că o să se întâmple un miracol şi nu încetăm nicio clipă să sperăm că Florin va continua să facă progrese şi că, într-o zi, va fi din nou complet autonom, reuşind să se poată deplasa fără ajutor, să se poată îmbrăca singur şi să poată face toate activităţile din viaţa unei persoane normale”, spune Călin Fănica.

În procesul de recuperare l-a ajutat foarte mult un kinoterapeut de la Staţiunea Lacu Sărat, Alexandru Berezovsky, care îi face terapie în fiecare zi, indiferent dacă este duminică, sărbătoare legală sau sărbătoare religioasă. Recent, ajutat de kinoterapeutul său, Florin Călin a reuşit să coboare pe picioarele sale scările blocului, ceea ce pentru el a reprezentat o victorie uriaşă.

Refugiu în poezie

În prezent, Florin Călin îşi canalizează aproape toată energia pe scris. Din cuvinte banale şi din trăirile lui apăsătoare izvorăsc permanent poezii care, de multe ori, reuşesc să-i impresioneze inclusiv pe criticii literari. Florin, acum în vârstă de 49 de ani, încă vorbeşte cu mare greutate şi doar cei care îi sunt alături zi de zi - soţia, fiicele, kinoterapeutul - reuşesc să desluşească sunetele ce ies din gura lui afectată de boală.

Florin îşi poate mişca totuşi mâinile destul de bine, astfel că poate scrie fără problemă pe tastatura laptopului de care este nedespărţit, de dimineaţă până seara. O rudă i-a făcut o măsuţă specială, pe care să poată ţină laptopul în timp ce stă în pat, iar asta l-a ajutat foarte mult.

El scria poezii şi înainte de a se îmbolnăvi, însă o făcea mult mai rar. “Era inspirat de momentele de suferinţă, moartea fratelui l-a inspirat, experienţa din Afganistan deasemeni. După accidentul vascular, timp de 9 luni, nu a mai putut să scrie deloc, dar, pe măsură ce a început să se recupereze, a reînceput să compună poezii şi, încet-încet, s-au adunat câteva sute, pe care le-a prins în nouă volume. Recent, a început să îl scrie pe al zecelea. Iniţial, nu voia să le publice, le trimitea prietenilor pe internet şi le spunea «vă rog frumos să nu le publicaţi, le citiţi numai dumneavoastră». Pe urmă, când a văzut că sunt apreciate de oameni care au aceeaşi pasiune a scrisului, de poeţi, de critici literari, s-a hotărât să şi publice. Stă foarte mult pe internet şi s-a cunoscut pe facebook cu o doamnă ofiţer MAI cu care face un dialog poetic pe teme de dragoste, de religie. Ea scrie, el răspunde şi vor să scoată împreună o carte”, ne-a explicat Călin Fănica.

Primele volume publicate de acesta vor apărea, în luna aprilie, la editura “Coresi” din Bucureşti, respectiv la editura “Contrafort”, din Craiova.

Citiţi şi

 

 

 

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: