REPORTAJ: A transformat caricatura şi pamfletul grafic în artă şi chiar reuşeşte să mănânce o pâine asmuţindu-şi condeiul
0
„Dracul însuşi ar deveni agreabil dacă s-ar lăsa desenat de Costel Pătrăşcan", spune Alex Ştefănescu despre caricaturistul brăilean. Desemnat Caricaturistul de presă al anului 2008, Costel Pătrăşcan are până acum peste o sută de premii şi nenumărate expoziţii.
Trăieşte din caricatură şi grafică, din sclipirile pe care le aşează pe orice: hârtie, tricouri, pereţi, bărci, chiar şi pe farfurii. Costel Pătrăşcan (45 de ani) este cunoscut ca şi caricaturist şi este nelipsit de la evenimentele care impun un strop de umor, o scamă de ironie. Umor şlefuit, care a ţâşnit din viaţa urbei şi pe are l-a „pieptănat" cu migală.
A „compus" mii de caricaturi care reflectă realităţile romanesti, pamflete grafice inedite atât ca suport, cât şi ca mesaj. Este născut în Galaţi, dar a crescut în Brăila, aici s-a dezvoltat ca grafician şi caricaturist.
A debutat în decembrie 1989, în presa vremii, iar începutul anului 1990 l-a prins publicând caricaturi pe teme politice şi sociale în marile cotidiene centrale.
Costel Pătrăşcan a fost declarat Caricaturistul de presă al anului 2008 şi a fost nominalizat la Gala Premiilor Clubului Român de Presă pentru că, spune el, „un caricaturist de presă este un editorialist, deoarece reuşeşte cu puţine linii, simboluri, să afirme ceea ce un editorialist face în câteva sute de cuvinte".
Născut, nu făcut
A expus deja în mai multe oraşe din România, în Chişinău şi Bruxelles iar pe 26 august 2011 s-a vernisat la Beijing o noua expozitie personala, a câştigat peste 70 de premii în ţară şi 38 în străinătate, în ţări precum Japonia, Canada, Germania, Macedonia, Iran, Croaţia, China.
Întrebat dacă are o caricatură care să-l reprezinte, Costel zâmbeşte sugestiv, îşi trece mâna prin păr şi răspune: „Trebuie să fii altul în fiecare zi, caricatura poate fi spontană sau poate veni după zile în şir de preocupări ca produs al unui mecanism de gândire. De aceea eu nu am o caricatură care mă reprezintă şi la care ţin, ci o sumă de caricaturi", povesteşte el. Aşa sugerează caricaturistul că artistul e „născut, nu făcut".
„Istoria literaturii române: Erată"
În 2007, împreună cu ziaristul Tudor Octavian, Pătrăşcan a inaugurat, în mansarda Centrului de Creaţie, Galeria din Pod, o uşă mereu deschisă pentru artiştii brăileni din toate domeniile. Dovedind că s-a pliat pe modelul promovat de mai marii zilei, Pătrăşcan a expus un schelet căruia i-a dat replici adecvate. Şi Pătrăşcan se scuză: „N-am umorul clasic al unui caricaturist. Şi asta pentru că eu consider că un caricaturist, mai ales de presă, este un moralist, care trebuie să aibă un umor corect. Se zice că un umorist trebuie să râdă şi când îl calcă trenul. Eu nu am un discurs lung, însă fac asocieri care sunt considerate cu umor".
Ultima lui expoziţie, care a făcut furori la Zilele Brăilei, s-a intitulat „Istoria literaturii române: Erată", o sumă de caricaturi şi simboluri care sunt parafrazari la textele literare dar si caricaturi care au „muşcat" cu umor din potentaţii zilei.
Un altfel de interviu cu Pătrăşcan
Costel este genul de tip care merită descusut, întrebat, răscolit. Ne-am încercat norocul şi iată ce a ieşit.
Reporter: De ce caricatura?
Costel Pătrăşcan: Fiindcă-i modul în care gândesc şi văd lucrurile. Fiindcă pot lua atitudine râzând şi nu lovind.
R: De când şi până când?
C.P: De când? Din 1989, de la Revoluţie (sunt un beneficiar al Revoluţiei). Până când? Cred că pentru totdeauna, până la moarte şi dincolo de ea!
R: Cu text sau fără?
CP: Cu text pentru presă, fără text pentru saloanele naţionale şi internaţionale. Se întâmplă de multe ori ca o caricatură cu text să te lase fără cuvinte.
R: De râs sau de râsu-plânsu?
C.P: De râs de cele mai multe ori. Râsu-plânsu când temele sunt politica, mariajul...
R: Presa scrisă sau new-media?
C.P: Privesc cu nostalgie spre presa scrisă şi merg spre new-media. De fapt secolul XXI va fi online sau nu va fi deloc. Până la urmă este o problemă de adaptare, iar oamenii inteligenţi se adaptează.
R: Cu creionul sau cu mouse-ul?
C.P: Cu creionul, încă. Deşi nu-s adeptul caricaturii făcute cu mâna şi creionul, ci a caricaturii făcute cu capul.
R: Expoziţii sau concursuri?
C.P:Şi expoziţii, şi concursuri. Odată cu trecerea anilor invitaţiile pentru expoziţii sunt mai multe, ceea ce arată că, în timp, ai făcut o treabă bună.
R: Public român sau străin?
C.P. Există doar un singur public: cel inteligent, care apreciază caricatura.
R: Albume sau felicitări?
C.P: Albume după care să primeşti felicitări.
R: Admiratoare?
C.P: Da, în aceeaşi măsură cu admiratorii.
Se încarcă comentariile...
