Portret: Maria Vişan Brăescu creşte plante uriaşe şi flori deosebite/Află de aici povestea clujencei care iubește Brăila

Pe vremea când era elevă la Şcoala Medie Tehnică de Finanţe profita de apropierea de Grădina Botanică pentru a fugi în serele celebre în toată Europa. Acolo fura meserie.

Pentru fata de ţăran din Coasta Clujului, cum se numea satul din care venise, faptul că locuia la căminul şcolii medii, în imediata vecinătate a Grădinii Botanice, a fost o binecuvântare.

„Mă rugam de cei din grădină să mă lase să îi ajut. Dădeam cu sapa printre răsaduri, aduceam apă să stropeam florile, mă uitam cum le preparau îngrăşămintele, prin metode care nici azi nu le vezi publicate în vreo carte, şi uite aşa furam tainele horticulturii", îşi aminteşte fosta economistă.

Portret: A învăţat secretele fotbalului de la Mircea Lucescu

Un paradis al florilor

Căsătorită cu un fost coleg de şcoală, a început activitatea în Baia Mare unde a primit repartiţia. Ulterior au ajuns la Tecuci, locul de baştină al soţului.

„Aveam de gând să ne mutăm la Bucureşti unde aveam o casă. În 1964 însă am ocupat un post de inspector la Banca Naţională, sucursala Brăila şi am căutat o gazdă. De aici ni s-a tras la amândoi, pentru că în scurt timp s-a mutat şi soţul la Brăila, la CEC. Uite aşa am juns brăileni", ne-a povestit Maria Vişan Brăescu.

Pentru un îndrăgostit de horticultură Brăila era pe atunci un paradis.

„În Grădina Mare era explozie de flori. Bulevardul Independenţei era de asemenea plin de trandafiri, la capete existau nişte arcade pe care erau trandafiri căţărători, în Lacu Sărat de asemenea erau straturi lângă straturi de flori. Caracteristice erau pe atunci în municipiu, acele aşa numite borcane florale. Erau din plasă metalică, umplută cu pământ şi florile erau înfipte orizontal. Dădea impresia unui uriaş vas de pământ, colorat", ne-a explicat interlocutoarea.

Portret: Cezar Brătulescu este ofiţerul care a ajuns profesor de istorie/Află de aici povestea brăileanului

Din anul 1973 şi-a cumpărat o casă pe strada Unirii. Deşi are o grădiniţă de doar 15 mp, face adevărate minuni în ea.

„Anul acesta am avut între altele mai mulţi bostani, de plăcintă, nu furajeri, care au depăşit 10 kg în greutate. Ultimul, de 13,100 Kg l-am păstrat, deocamdată. Am cultivat fasole păstăi, mazăre, leuştean, mărar, pătrunjel. Ziua de muncă începe de la ora cinci şi jumătate şi ţine până la ora 23.00. Practic nevoia de verdeţuri mi-o asigur din curte şi în felul acesta pe lângă economia pe care o fac, am şi tot timpul activitate", ne-a destăinuit Maria Vişan Brăescu secretul tinereţii fără bătrâneţe.

„Toţi vecinii, nu mai vorbesc de prieteni, de cunoştinţele vechi, vin la mine să le salvez florile care mor. Şi cel puţin până acum am reuşit acest lucru. Câteodată plantele trebuie să simtă dragoste ca să-şi revină. Să ştiţi că şi ele suferă sau se bucură, dar ca să ajungi să îţi dai seama de acest lucru, durează o viaţă de om", a conchis Maria Vişan Brăescu.

ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI

V-a părut rău că aţi rămas la Brăila?

„Nu! De atunci din 1964 am hotărât să rămânem pe loc pentru că oraşul era minunat. Pentru că am avut vocazia să mă plimb deseori prin ţară pot spune că am făcut o alegere foarte bună. Oraşul nostru este de departe cel mai frumos din ţară. Iar centrul vechi, chiar dacă a fost renovat pe alocuri, a păstrat parfumul acela de altădată, inegalabil”.

Vreun regret vizavi de Brăila?

„Unul singur. Anume că s-a distrus Corotişca. Nu era lună de vară în care să nu trecem Dunărea de două, trei ori. Găseam acolo şi o saramură bună şi o oază de linişte. De fapt, mergea bacul între căpitănie şi Corotişca, mai ceva ca un tramvai. Păcat că s-a distrus”.

Portret: Vlăduţ Brînză este urmaşul lui Ştefan cel Mare, devenit marinar şi şeful Portului Brăila

Ce-i place

Îi place foarte mult să gătească. Face orice reţetă şi îi place să pregătească mese întinse cu bucate rare, dar şi tradiţionale pentru familie, pentru copii şi nepoţi, pentru prieteni. Îi place lectura şi când se simte obosită deschide o carte şi citeşte. Îi place muzica şi ascultă cu plăcere naiul lui Gheorghe Zamfir.

Ce nu-i place

Să piardă timp cu babele pe bulevard. Nu-i plac mincinoşii şi puturoşii. Nu-i plac oamenii care tac, care stau încruntaţi. Nu-i plac cei care dau sfaturi din cărţi şi care niciodată nu au făcut ceva cu propriile mâini. Nu-i plac cei care uită că viaţa este frumoasă şi fiecare clipă trebuie trăită cu maximă intensitate.

Portret: Mircea Marian Cărbunaru este prietenul a generaţii întregi de tineri brăileni/Află de aici traseul său profesional

Profil

Născută: 14 octombrie 1932, Cluj-Napoca

Studii: Şcoala Medie Tehnică de Finanţe

Ocupaţie: Pensionar

Familie: Văduvă, doi copii

citeste totul despre: