Portret: Cristi Gheorghe, băiatul rău din “Filantropica”

Portret: Cristi Gheorghe, băiatul rău din “Filantropica”

Cristi Gheorghe

Actorul Dramaticului gălăţean, deja un nume consacrat în teatrul românesc, a interpretat unul dintre rolurile principale în filmul Filantropica. Cine a văzut filmul "Filantropica", în regia lui Nae Caramfil, cu regretatul Gheorghe Dinică în rolul principal îşi aminteşte cu siguranţă de Robert, "băiatul rău", care în cele din urmă ajunge să cerşească.

Ştiri pe aceeaşi temă

În acest moment, Cristi Gheorghe este unul dintre cei mai iubiţi de public actori ai "Dramaticului" gălăţean, având în portofoliu zeci de piese, pentru al căror succes s-a implicat atât ca actor, cât şi ca regizor.
Conform spuselor sale, nicio secundă nu s-a gândit să-şi aleagă altă carieră.


"Arta alege oamenii, nu invers. Aici în teatru m-am simţit şi mă simt mereu "acasă", aici mă pot reinventa, mă pot căuta mereu, mă pot redescoperi mereu şi pot trăi de mai multe ori în aceeaşi viaţă. Actoria este, cel puţin pentru mine, o religie, este probabil raţiunea de "a fi" sau de ‘a putea fi", este evadarea habotnică pe care o exersez de fiecare dată atunci când luminile din ochii spectatorilor îmi luminează sufletul cotropit de personajele pe care le dăruiesc de pe scenă, lumii", ne-a povestit actorul.

N-a dat Galaţiul, pe Capitală

Din 1999, este angajat al Teatrului Dramatic "Fani Tardini" , dar pe parcursul carierei a avut şi roluri în filme. Deşi mirajul Capitalei a existat, Cristi Gheorghe a preferat să rămână pe malul Dunării.

"Mi-a plăcut Galaţiul. Am dat concurs aici în 1999, am fost angajat şi am considerat că e mai important să-mi fac meseria decât locul în care o fac. Bucureştiul mi s-a părut rece, ciudat, dificil, un oraş fără suflet de multe ori, un oraş în care, cu toate că nu mă regăsesc, m-aş întoarce doar pentru a-mi face meseria, aşa cum s-a întâmplat cu Filantropica", ne-a mărturisit actorul.


Nu joacă, trăieşte!

Cristi Gheorghe spune că pentru el scena este un mod de viaţă, nicidecum un simplu job. Pe de altă parte, din punctul său de vedere, viaţa de zi cu zi şi cea de scenă sunt două lucruri diferite, pe care nu le poate nici amesteca, nici confunda.

"E o diferenţă între scenă şi viaţa reală. N-aş putea să <<joc>> în viaţa reală aşa cum nici pe scenă nu <<joc>> sau măcar încerc să nu o fac. În viaţa reală sunt eu, pe scenă este vorba de acelaşi eu, dar unul al personajului interpretat. Noi nu "jucăm", nu ne prefacem că suntem altcineva, ci chiar încercăm chiar să fim. De identificat mă identific cu toate personajele pe care le interpretez. toate au o parte din mine, toate sunt marcate cumva de personalitatea mea şi eu la rândul meu de a lor", mai spune actorul.


În carieră a fost influenţat de cei "şapte ani de acasă", casă care s-a identificat într-o proporţie covârşitoare cu teatrul.

"În primul rand, tatăl meu, actorul Gheorghe V. Gheorghe a avut o influenţă uriaşă asupra mea, căci, fără să vrea neapărat m-a <<drogat>> din copilarie cu minunatul praf stelar al teatrului, praf de care am devenit imediat dependent şi fără de care nu aş mai putea trăi. În al doilea rând, profesorii mei: Ion Cojar, Ştefan Radof, în ceea ce priveşte actoria, şi Alexa Visarion în ceea ce priveşte regia.", mai afirmă Cristi Gheorghe.


Fără cei 25% din salariu, crezi că vei fi practic împins să joci şi în reclame tv pentru a-ţi completa veniturile?

Am facut o a doua scoala - regie. incerc deci sa ma descurc tot in cadrul aceleiasi zone artistice. si ...da, probabil la un moment dat cu totii "vom fi impinsi" sa facem lucruri cat mai deiverse pentru a putea sa ne platim intretinerea, lumina, telefonul, etc. cam aici am ajuns cu idealurile in viata - plata taxelor. e trist. e rusinos. e realitatea...

Te-ai gândit vreodată să pleci din ţară? şi dacă da, unde?

Nu imi doresc sa plec. o puteam face dar nu asta este solutia. trebuie sa invatam sa ne cerem drepturile aici. acasa. trebuie sa facem tot ce se poate pentru ca aici este locul nostru. imi iubesc tara si imi doresc ca macar copilul meu sa apuce o romanie mai..."curata" din toate punctele de vedere.


Revenind la Filantropica, ce a însemnat pentru tine colaborarea cu marele Gheorghe Dinică şi cu Nae Caramfil?

Un vis frumos în a carui implinire am simtit atingerea divinităţii. O dorinţă devenită realitate. O călătorie într-un spaţiu în care aş mai vrea să mă duc şi să visez.


Cum crezi că s-a schimbat viaţa actorilor de teatru în cei zece ani de când activezi pe scenă?

În bine, din punct de vedere al publicului. Au început să vină din ce în ce mai mulţi spectatori la teatru şi asta este minunat căci fără ei noi nu actorii n-am mai exista.
Din alte puncte de vedere şi în foarte rău pentru că nu mai suntem respectaţi de cei care ne sunt "deasupra". Am ajuns sa fim "aruncaţi" doar pentru ca în locul unui teatru să existe o clădire de birouri chiar dacă în alte locuri lucrează 400 de oameni în loc de 100 cum ar fi normal.


Ce-i place

În afară de teatru? Să mă bucur de normalitatea pe care ţi-o oferă familia, să mă bucur de inocenţa, sinceritatea şi imaginaţia fiului meu, să călătoresc cât mai departe de banalităţile cotidiene, să uit ce zi a săptămânii este, să mă abandonez în compania oamenilor care ştiu să discute şi despre altceva decât fotbal, politică şi noile sex simboluri care au început să sufoce media.

Ce nu-i place

Nu-mi plac propriile neputinţe şi încerc să le depăşesc. De asemenea, urăsc prostia, nepăsarea şi ipocrizia.

Născut: 29.09.1976 - Galaţi
Studii: Master în regie teatru UNATC - Bucureşti
Familie: Căsătorit, un copil


Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările