Oameni care fac cinste oraşului - Bianca Pîrlog: Pictoriţa supranumită „Picasso al Brăilei”

Oameni care fac cinste oraşului - Bianca Pîrlog: Pictoriţa supranumită „Picasso al Brăilei”

Bianca şi Hugo Mărăcineanu la prima expoziţie

A vernisat 13 expoziţii până la vârsta de 13 ani, după care, dezamăgită, a părăsit România. Nu s-ar întoarce pentru nimic în ţară.

Ştiri pe aceeaşi temă

Profil:

Născută: 17 noiembrie 1994, Brăila.
Studii: St. Mary's Church of England High School, Londra.
Ocupaţie: elevă şi pictor consacrat.
Familie: este singură la părinţi.

Pictează de la vârsta de 5 ani, iar acum are expuse tablouri la „Agora Gallery" din New York. Supranumită „Micul Picasso" al Brăilei, Bianca Pîrlog s-a decis să rămână pentru totdeauna la Londra. Pictează de la vârsta de 5 ani şi a vernisat prima expoziţie la doar 6 ani, când nu ştia să scrie şi să citească. «Geniul de la Movila Miresii» a plecat în Anglia definitiv, în 2007, împreună cu familia, pentru că aici nu a fost susţinută decât de profesorul ei, artistul Hugo Mărăcineanu.

Englezii au înscris-o direct într-a VIII-a

Bianca Pîrlog s-a întors pentru o scurtă perioadă de timp la Brăila, ca să expună 22 de pânze la Biblioteca Judeţeană „Panait Istrati". Celebră pentru stilul folosit în picturile ei, Bianca - o adevărată „Alexandra Nechita a Brăilei" - a vernisat 13 expoziţii de pictură. Terminase clasa a VI-a la Movila Miresii, când a plecat la Londra, dar conducerea „St. Mary's Church of England High School" a înscris-o direct într-a VIII-a, după un test riguros.
„Nici nu intrase în clasa I, când a vernisat prima expoziţie de pictură, la Biblioteca Judeţeană. O numisem, în glumă, «artistul analfabet şi fără dinţi în gură», că nu ştia să scrie şi avea şi dinţi lipsă. Avea vreo 8 ani când a expus la Galeriile UNESCO şi a trebuit să-i iau apărarea, pentru că mulţi nu credeau că picturile sunt făcute de ea", ne-a spus artistul plastic brăilean Hugo Mărăcineanu, cel care a descoperit-o şi a îndrumat-o pe Bianca.

I-a uimit pe englezi şi americani

Copil fiind, Bianca era atât de pasionată de culori, încăt, la un moment dat, şi-a pictat câinele în galben.
„Am expus în Brăila, dar şi la Giurgiu şi Bucureşti, la Institutul Cultural Francez, UNESCO şi Muzeul Ţăranului Român. Am avut lucrări la expoziţii din Polonia, Japonia şi Finlanda. Peste tot, criticilor nu le venea să creadă că picturile sunt realizate de un copil şi trebuia să le dau explicaţii", ne-a mărturisit micuţa artistă.
Potrivit profesorului Hugo Mărăcineanu, pictura Biancăi sugerează obiecte, stări, trăiri. Pictoriţa are un simţ al culorii nemaipomenit. Nu-şi denumeşte picturile, pictează cu mâna stângă şi nu foloseşe linii drepte în tablourile ei. Pictează doar atunci când are „chef". La un moment dat, îndrumătorul ei i-a numit una dintre pânze «Mâini la borcan».
Anul acesta, brăileanca stabilită la Londra a fost invitată să expună opt lucrări la „Agora Gallery" din New York, după o riguroasă selecţie. Intenţionează să urmeze colegiul, apoi „Royal Art Academy", din Londra. Nu regretă nicidecum că a părăsit România, pentru că în Anglia se simte cu adevărat împlinită.

Ce-i place

Îmi place să pictez, desigur. Pictez ori de câte ori am inspiraţie. Cât priveşte curentul preferat, mai nou, îmi place cubismul. În prezent, îl studiez intens, la şcoală dar şi în particular. Îmi place mult Pablo Picasso, artist pe care l-am admirat de mic copil.

Ce nu-i place

Nu-mi place ceea ce se întâmplă în România. Nu-mi place faptul că aici, la Brăila, nu există prea multe oportunităţi pentru tineri şi nu numai pentru ei. Lipsa unei perspective, a oportunităţilor, au fost motivele pentru care părinţii mei au plecat în Anglia.

Întrebări şi răspunsuri

Te-ai bucurat de spijin, ca şi tânăr artist, în România?
B.P.: „Am fost susţinută de părinţi şi de profesorul meu, artistul plastic Hugo Mărăcineanu. Din păcate, atunci când încercam să găsim sponsori pentru a putea participa la concursuri intrenaţionale, de exemplu, ne loveam de refuzuri".

A influenţat acest lucru plecarea ta din România?
B.P.: „Da, cu siguranţă. Îndiferent ce va fi, nu vreau să mă mai întorc în România. În Londra, există şanse egale pentru toată lumea. Nici nu ştiam bine engleză, când am fost primită la şcoală. Acolo unde învăţ, sunt copii sosiţi din toată lumea. Nu mai vorbesc de dotări."


Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările