Legenda şoptită de secole în Brăila: aurul semilunei, comoara fabuloasă a turcilor ascunsă în sistemul de hrube al oraşului

Legenda şoptită de secole în Brăila: aurul semilunei, comoara fabuloasă a turcilor ascunsă în sistemul de hrube al oraşului

Singura intrare în galeriile de sub parcul Grădina Mare este în prezent surpată   FOTO adevarul.ro

Cel mai mare sistem defensiv subteran construit vreodată lângă Dunăre se presupune că s-a aflat la Brăila. Este vorba despre legendarele hrube construite de turci, în timpul celor trei secole de ocupaţie otomană a oraşului. Păienjenişul de tunele de sub vechea cetate servea ca depozit de alimente şi mărfuri pe timp de pace şi pentru mişcarea trupelor pe timp de război.

Ştiri pe aceeaşi temă

Cetatea construită de turci, după 1540, după ce au luat în stăpânire oraşul, se întindea de pe o zonă generoasă, pe locul actualului centru istoric al Brăilei, de unde este acum parcul Grădina Mare, până la bulevardul Cuza.

Timp de trei secole, 1540-1828, Brăila care avea o mare importanţă strategică, fiind situată la întretăierea Dunării vechi cu Dunărea nouă, a reprezentat pentru turci un puternic cap de pod prevăzut cu puternice fortificaţii şi tuneluri subterane, de care s-au izbit toate armatele din războaiele antiotomane ulterioare.

Legendele locului spun că turcii puteau străbate hrubele călare, atât de spaţioase erau porţiuni din aceste galerii, traseul pornind de la ultima fortificaţie, respectiv de la Citadelă — zona de nord a Grădinii Mari, până la ultimul zid de apărare către Bulevardul Cuza de astăzi, unde se aflau cele nouă bastioane, amplasamentele tunurilor din Garnizoana Brăila.

La începutul secolului al XIX-lea, după războiul ruso-turc încheiat cu Pacea de la Adrianopol, în 1829, cetatea otomană a rasă complet de pe suprafaţa pământului, de către ruşii învingători, care se pare că au decis să distrugă odată pentru totdeauna aceste fortificaţii de unde se putea controla tot traficul de pe Dunăre. Peste 3.000 de salahori s-au chinuit, timp de trei ani, să pună cetatea la pământ şi să niveleze locul în care aceasta s-a aflat. Singurele vestigii ale cetăţii turceşti au rămas construcţiile de sub nivelul de călcare, adică hrubele subterane.

Din păcate, de-a lungul secolului XIX şi până spre jumătatea secolului XX, hrubele, peste care s-a ridicat noul oraş, au început să cedeze. Surpările de teren se ţineau lanţ, astfel că, începând cu 1900 şi până la sfârşitul anilor '50, autorităţile brăilene au declanşat operaţiuni succesive de umplere a galeriilor subterane cu un amestec format din pământ galben şi ciment.

Au existat, însă, multe porţiuni, în special din cele îmbrăcate cu cărămidă, care au rămas intacte. Unele sunt neidentificate, deoarece nu există nicio hartă foarte exactă cu ramificaţia hrubelor, altele se află sub clădirile existente în centurul istoric al Brăilei, fiind folosite de localnici drept pivniţe, deoarece diferenţa de temperatură dintre vară şi iarnă nu este mai mare de 4 – 5 grade. O astfel de pivniţă există pe Str. Împăratul Traian, care coboară spre Dunăre. Acolo a funcţionat ani de zile un depozit de apă minerală, administratorul acestuia fiind foarte mulţumit că nu trebuie să cheltuiască niciun leu pentru menţinerea temperaturii de păstrare în condiţii ideale.

Legende despre comorile Semilunii

Legendele ţesute de-a lungul timpului i-au îndemnat pe mulţi să asedieze şi să prade cetatea Brăilei. Şi astăzi, brăilenii din Centrul Vechi vorbesc în şoaptă despre aurul Semilunii, ascuns în acest păienjeniş de hrube. Oamenii povestesc că, pe timpul reparaţiilor la case sau cu ocazia unor săpături, au dat peste câte o hrubă căptuşită cu cărămidă veche, de o duritate foarte mare, în stare perfectă.

Alţii îşi amintesc că hrubele au fost descoperite când erau ei copii şi erau fascinaţi de misterele pe care le ascundea pământul în adâncurile sale. „Aveam opt ani când am coborât prima oară în hruba de sub casa noastră. Intrasem pe furiş după tata şi mergeam pe vârfuri. Casa noastră, construită în 1880, avea un subsol de peste doi metri adâncime, din care se putea coborî în alt subsol de încă trei metri. Abia ani de zile după am înţeles că hruba se întindea cu mult dincolo de casă. Prin fisurile zidului se simţea curent rece, semn că hruba se continua într-un tunelul mai lung şi, poate, mai adânc”, îşi aminteşte brăileanca Teodora Miron, citată de „Agerpres”.

Din păcate, Muzeul Brăilei nu are, în momentul de faţă, un plan pentru localizarea cu exactitate a acestui sistem de hrube. Nicio hrubă nu a fost cercetată din punct de vedere arheologic, decât după ce s-a prăbuşit. În tot oraşul s-au descoperit părţi prăbuşite, ceea ce i-a făcut pe specialiştii de la Muzeul Brăilei să creadă că hrubele aveau legătură între ele şi că, în aceste locuri, a fost cândva un sistem întreg de catacombe, care pornea din Cetatea Brăilei şi se ramifica spre porţile exterioare ale oraşului.

Autorităţile brăilene şi-au propus să identifice sistemul de hrube care se presupune că ar exista sub parcul Grădina Mare, din centrul oraşului. S-au făcut demersuri, în 2009, pentru găsirea acestora, în vederea introducerii într-un circuit turistic. Din păcate, lucrările începute atunci au fost stopate, din cauza slabelor rezultate, şi nu au mai fost reluate nici până la ora actuală.

Citiţi şi

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările