FOTO IT-ista îndrăgostită de ac şi aţă şi fascinată de iile tradiţionale româneşti
0La serviciu este maestră a limbajului informatic, lucrând cu programe de ultimă generaţie, dar acasă se detaşează complet de computere şi universul lor digital, dedicându-se minunilor pe care îndemânarea şi ingeniozitatea omenească le pot creea cu un banal ac şi câteva ghemuri de aţă colorată.
Corina Ciuraru, şefa Departamentului IT al Bibliotecii Judeţene Brăila, şi-a descoperit recent o mare pasiune, aceea de a coase ii tradiţionale româneşti. De fapt, avea de mult, încă din copilărie, sădită în suflet chemarea spre această îndeletnicire, însă abia în luna noiembrie a anului trecut a decis să pună mâna efectiv pe ac şi aţă şi să se apuce de treabă.
„Vacanţele copilăriei mi le-am petrecut, în mare parte, alături de mătuşa mea, care este călugăriţă la Mănăstirea Ţigăneşti, în zona Ilfov. Mătuşa mea avea război de ţesut vertical la care făcea covoare olteneşti, dar şi război de ţesut orizontal, pentru ştergare. Normal că, văzând de mică lucrurile astea, prinzi drag de ele. Se creează o legătură care nu se distruge în timp. Latent, am avut toată viaţa chemare spre cusut, în special spre cusut ii, fiindcă îmi plac foarte mult, însă îmi era teamă, întotdeauna mi s-a părut că e o chestie unde ai nevoie de foarte mult talent, de îndemânare, că nu e pentru oricine. Astă toamnă, într-un moment mai special al vieţii mele, am hotărât, însă, că a venit timpul să încerc. Am citit toate cărţile pe care le-am găsit aici, în bibliotecă pe această temă - şi Slavă Domnului că sunt destule – şi m-a încurajat mult faptul că există în mediul virtual bloguri dedicate acestui domeniu”, ne-a spus Corina Ciuraru.
Pe zi ce trece, brăileanca este tot mai fascinată de iile româneşti, descoperind mereu noi şi noi lucruri minunate despre acestea. Tehnicile de lucru „în cruce”, „musculită”, „după ac” sau altele mai mult sau mai puţin complexe îi pun la încercare îndemânarea provocându-i totodată admiraţie faţă de femeile din trecut, care făceau simplu şi natural toate aceste lucruri. Apoi, ingeniozitatea motivelor cusute pe ii îi spune multe despre inteligenţa nativă a acestui popor.
„M-am documentat mult, din cărţi, de pe bloguri şi am ajuns la concluzia că poporul român, în special femeile, au fost extrem de creative şi inteligente, mai ales în domeniul acesta al felului cum erau făcute iile şi cămăşile şi motivele şi simbolurile folosite pentru împodobirea lor. Un port popular putea să dea informaţii cam ca un CV modern despre persoana respectivă. După ceea ce purta, îţi dădeai seama imediat din ce zonă era. Ştiai dacă o femeie e căsătorită sau nu. Puteai să afli cât pământ are, ştiai dacă e înstărită sau nu. Femeile căsătorite aveau ţinuta schimbată, purtau culori mai închise şi alte însemne. decât fetele mari. Deci, la horele satului, băieţii ştiau şi purtau şi ei la rândul lor aceleaşi însemne. Ştiau foarte bine pe cine să aleagă, ca să se însoţească cu o fată de rangul lor, nici mai sus, nici mai jos”, ne-a explicat Corina Ciuraru.
"Când mă apuc de cusut nu mă pot opri ore în şir!", mărturiseşte Corina FOTO Florentin Coman
Ea a reuşit să coasă, din noiembrie, o ie femeiască şi o cămaşă bărbătească. Pare puţin, însă e foarte mult pentru cineva care abia acum desluşeşte tainele acestei îndeletniciri. În lumea virtuală a pasionaţilor de ii româneşti, performanţa ei a fost recunoscută. Astfel, Corina Ciuraru a primit un premiu simbolic din partea blogului „Semne cusute”, al Ioanei Corduneanu, specialistă a Muzeului de Etnografie din Bucureşti care face tot posibilul să încurajeze cât mai multe persoane să revină la tradiţiile autentice româneşti. „Am primit premii şi diplome şi în domeniul meu de activitate, însă premiul acordat de blogul «Semne cusute» mi-a făcut cea mai mare bucurie. Mă bucur că există astfel de oameni care îmi împărtăşesc pasiunea, menţinând vii tradiţiile populare”.
„Nu aş putea vinde iile cusute de mine, sunt pre ataşată de ele!”
Pentru Corina Ciuraru cusutul iilor a devenit mai mult decât un hobby. Ea mărturiseşte că, atunci când pune mâna pe ac, nu se mai poate opri ore întregi. Pentru femeile care ar vrea să îi urmeze exemplu, are un sfat: „Dacă vreţi să vă apucaţi de aşa ceva, nu vă temeţi. Informaţii sunt accesibile oricui, şi în cărţi şi pe internet, iar pânză, aţe şi tot ce mai e nevoie se găseşte, dacă ştii unde să cauţi!". În ceea ce priveşte procurarea pânzei ţesute manual, fără de care o ie tradiţională n-are cum să fie ie adevărată, Corina Ciuraru a avut noroc să afle că, în Brăila, la Centrul de Creaţie patronat de Consiliul Judeţean, există două doamne care fac aşa ceva.
„E mare lucru ce fac aceste doamne la Centrul de Creaţie. Ţes pânză manual, la războaie, au şi cursuri de specializare pentru toţi cei interesaţi, iar din mâinile lor ies adevărate minuni. Rădiţa Lascu şi Steluţa Iancu m-au ajutat foarte mult cu sfaturi şi informaţii extrem de folositoare”, ne-a spus Corina.
În prezent, ea lucrează la o ie cu specific brăilean. „Ce am făcut până acum are specific moldovenesc, cu motive şi cromatică din acea zonă a ţării. Acum vreau să fac ceva tradiţional brăilean, cu motive care invocă fertilitatea feminină şi cu culori ceva mai cuminţi. Se spune că iile brăilene vechi nu erau atât de vii colorate ca acelea din Moldova fiindcă oamenii erau mai săraci aici şi nu îşi permiteau coloranţi scumpi. Dar aceasta este o informaţie pe care nu pot fi sigură sută la sută”.
Corina Ciuraru vrea să poarte ia brăileană pe 24 iunie, de Ziua Internaţională a Iei. Întrebată dacă ar fi dispusă să vândă iile pe care le coase şi cât ar cere pe ele, Corina ne-a spus că nici nu se pune problema de aşa ceva. „N-aş putea să le vând, sunt prea ataşată de ele. În privinţa preţului, din câte ştiu, o ie mai simplă costă 250 lei, iar preţul creşte cu cât modelul este mai complex”.
Citiţi şi
Se încarcă comentariile...
