FOTO Cum a ajuns unul dintre cele mai mari combinate din ţară la fier vechi

FOTO Cum a ajuns unul dintre cele mai mari combinate din ţară la fier vechi

Poliţiştii au mereu de furcă cu hoţii de fier vechi. FOTO: N.Butnaru

În anii de după 1989, a urmat o perioadă de colaps, în care muncitorii adoptaseră lozinca “Noi muncim, nu gândim”. În cele din urmă producţia s-a relansat încet dar sigur. În august 1997, cele două întreprinderi din Combinat au fost puse pe lista neagră a lui Ciorbea.

Ştiri pe aceeaşi temă

În momentul când s-a anunţat că se vor închide, ele dădeau încă de muncă la peste 10.000 de salariaţi. 
Ulterior, utilajele au fost împărţite, ca şi clădirile, unor oameni de afaceri străini de Brăila. Camioane întregi au fost duse la fier vechi. 
Acum, jandarmii şi poliţiştii duc o luptă permanentă cu hoţii. Hoardele de hoţi de fier vechi vin în valuri. Ca termitele.
“În permanenţă, echipajele noastre, care acţionează în zona fostei platforme chimice, au de lucru cu hoţii de metale. Aceştia, mai ales noaptea, la adăpostul întunericului, sapă în locurile pe unde trecereau conducte sau reţele de înaltă tensiune, în căutarea metalelor”, ne-a spus plt. Sorin Neftode, purtătorul de cuvânt al Inspectoratului Judeţean de Jandarmi Brăila.
Hoţii le-au dat serios de furcă şi poliţiştilor. “În timp, s-au întocmit sute de dosare penale pe numele hoţilor prinşi în combinat”, ne-a declarat şi inspectorul Jenel Şogor, purtător de cuvânt al Poliţiei brăilene.
 
N-au lipsit şi nu lipsesc nici incidentele. Combinatul îşi ia, anual, tributul. 
20.000  de oameni au rămas muritori de foame într-un singur  an după închiderea Platformei Chimice de la Chiscani.
 
Până în 1990, cele două combinate aflate pe Platforma Chiscani, de Fire şi Fibre Artificiale şi Combinatul de Celuloză şi Hârtie, erau unităţi de glorie  ale industriei româneşti.
Pe Platforma de la Chiscani, la  zece kilometri de municipiul Brăila, funcţionau cele două combinate unice în ţară. Combinatul de Fire şi Fibre arificiale producea celebrul cord fără de care industria de anvelope nu ar fi existat, dar şi celofibră, mătase artificială şi celofan. 
La combinatul de Celuloză şi Hârtie, materia primă iniţială era stuful cules din Deltă, dar ulterior s-a renunţat la acesta în favoarea celulozei din lemn.
 
De maximă importanţă pentru Industria Chimică la Brăila funcţiona Centrala Fibrelor Artificiale. Nu mai puţin de 17.000 de oameni asigurau producţia directă în cei doi mamuţi ai industriei chimice româneşti. 
 
Pentru a asigura nevoia de forţă de muncă în fiecare din cele două combinate funcţiona câte o autobază specială care avea nu mai puţin de 130 de autobuze de mare capacitate care asigurau transportul muncitorilor din judeţ către platformă şi invers.
 “Ne trezeam de la 3.30 ca să ajungem la şosea, să luăm autobuzul. Seara, ajungeam acasă la ora cinci, pentru că în combinate schimburile se făceau la ora 6.00 dimineaţa, la 14.00 pentru schimbul doi şi la 22.00 seara pentru schimbul trei”, îşi aminteşte Nistor Aurel din Şuţeşti, de 61 de ani, fost salariat la secţia Vâscoză I.
„Eram şofer la IJTL actuala Braicar şi eram închiriat de combinatul de fibre şi fire, denumit ulterior Dunacor. Făceam dimineţa între trei şi şase curse dus-întors din Bariera Călăraşilor la întreprindere. Plecam de la combinat gol şi vemeneam cu maşina plină-ochi cu oameni. Peste 100 la fiecare drum. După efectuarea schimbului tot aşa făceam curse pline până în Barieră şi reveneam gol la poarta 1 a combinatului”, şi-a deplănat amintirile Dumitru Nedelcu şofer, actualmente taximetrist.
 
“Răzbunare politică”, spun unii!
 
“Am lucrat în Combinat încă din primele sale zile. Eram alături de ingineri din Italia care reglau componentele. Era o activitate febrilă de găsire a unor soluţii noi. De altfel, inginerii străini care au montat utilajele în combinat spuneau că toate sunt aşa de noi, de ultimă generaţie, că nici ei nu le-au văzut mergând la capacitate maximă”, ne-a declarat prof. dr. ing. Dumitru Panţuru, actualmente pensionar.
În anii de după 1989, a urmat o perioadă de colaps, în care muncitorii adoptaseră lozinca “Noi muncim, nu gândim”. În cele din urmă producţia s-a relansat încet dar sigur. 
“În 1992-1993, au început din nou să meargă bine mătasea şi cordul (frânghie din relon). Cel puţin la Secţia cord, care producea inserţia pentru fabricile de anvelope, se lucra trei schimburi inclusiv sâmbăta”, ne-a declarat, din amintiri, Marian Lupu, fost muncitor la “Dunacor”.
În august 1997, cele două combinate au fost puse pe lista neagră a lui Ciorbea. În momentul când s-a anunţat că se vor închide, ele dădeau încă de muncă la peste 10.000 de salariaţi. Şi nu erau „găuri negre”. În faţa combinatului, zeci de TIR-uri aşteptau să încarce produsul cel mai preţuit care se făcea aici: celofanul. 
 
GUVERNUL CHIAR A DAT O HOTĂRÂRE PENTRU MĂRIREA BUGETULUI COMUNEI CHISCANI TOCMAI PENTRU TRANSFORMAREA COMBINATULUI, ÎNSĂ ACEASTA NU S-A MATERIALIZAT
 
Până în august 1997, ambele combinate, cel de Fire şi Fibre Artificiale, rebotezat “Dunacor” şi cel de Celuloză şi Hârtie, redenumit “Celhart Donaris”, au funcţionat, înfruntând tranziţia. 
Atunci când Guvernul Ciorbea a decis lichidarea întreprinderilor brăilene, la poarta ambelor întreprinderi erau zeci de TIR-uri care-şi aşteptau rândul să încarce marfa. La auzul veştii că vor fi trimişi acasă, muncitorii şi conducerea celor două întreprinderi au pufnit în râs, crezând că  este o glumă proastă. În cele din urmă însă, s-a dovedit că totul a fost un act crunt de răzbunare politică, de pedepsire a populaţiei unui întreg municipiu şi judeţ, pentru simplu motiv că a ales ca primar pe fostul prim secretar al Comitetului Judeţean de Partid Brăila, Anton Lungu, iar nu un ţărănist. 
De reţinut că în Brăila au fost închise atunci, nu numai cele două combinate, dar şi “Laminorul”, şi culmea, unicul producător de excavatoare şi echipamente hidraulice de înaltă tehnologie, “Promex”, fosta Uzină de Utilaj Greu “Progesul”. 
Afaceri oneroase
Ulterior, utilajele au fost împărţite, ca şi clădirile, unor oameni de afaceri străini de Brăila. Camioane întregi au fost duse la fier vechi. După închiderea şi vânzarea utilajelor celor două combinate la fier vechi pentru nişte datorii destul de incerte şi neclare, s-a aflat că de fapt oameni de  afaceri cu legături în lumea politică au fost cei care au profitat.
„A fost şocant să aflăm dintr-o dată că nu mai suntem buni de nimic. La Centrul de Calcul se vedea forţa combinatului, pentru că datele prelucrate reprezentau oglinda întreprinderii. Deodată, când a venit „Gestoc”-ul programul prin care erau centralizate produsele finite destinate comenzilor încheiate am văzut că de la sute de tone de cord, nu mai exista niciun gram, de la zeci de tone de celofan care trebuia să ia drumul fabricilor de produse alimentatre sau de cosmetice, de ciorapi, de confecţii şi altele, nu mai era nimic pe stoc, ba mai figuram şi cu un minus imens. A fost şocantă ziua când am scos din Oficiul de Calcul lista cu salariile compensatorii ale ultimilor 6.286 de angajaţi care cu numai 24 de ore înainte nu se temea deloc pentru locul lor de muncă”, ne-a declarat Luciana Dima, ultimul şef al oficiului de calcul al Dunacor S.A.
“Tofan Grup” preluase pe atunci Uzina de Anvelope Danubiana din Bucureşti, iar cordul de la Brăila nu aducea profit, aşa că s-a adus din import, pe bani mai mulţi. “Dunacor”-ul a rămas fără un produs de prima importanţă.  Unii dintre salariaţi spun că de fapt multă vreme după închiderea combinatului la Danubiana a fost folosit cordul dispărut din combinat.
“Celhart Dornaris” a cunoscut o lungă perioadă de tranziţie fiind preluat de controversatul om de afacei Vladimir Cohn, iar în anul 2009, şi ultimii salariaţi au fost trimişi acasă, combinatul fiind definitiv închis.
Cele două investiţii, care în 1965 au costat 1,2 miliarde de dolari, au fost închise. Ele au devenit raiul hoţilor de metale care scot în permaneţă din zonă cantităţi de fier vechi pe care-l valorifică la diversele centre aflate în apropierea obiectivului.
Filierele de platină s-au volatilizat
Imediat după închiderea combinatului anumite componente care până atunci erau sub şapte lacăte au dispărut.
„De filierele de platină nu a mai auzit nimeni imediat de la închidere.
Fostul director ar fi făcut un atac de nervi când a auzit că au dispărut. M-am ocupat de caz şi pot să spun că numai de la magaziile secţiilor mătase şi vâscoză au dispărut sute de tone de tablă de inox, peste noapte. O vreme chiar şi SRI-ul s-a implicat în căutări dar nu s-a mai găsit nimic. Iar din câte ştiu pentru că am analizat cazul la vremea sa o singură filieră de mătase costa cam 12.000 de dolari. Erau cu toate, 60 de bucăţi”, ne-a declarat Ioan Paul, fost jurnalist, care a întors cazul închiderii combinatului, pe toate feţele, într-o amplă anchetă efectuată în anul 1998.
 
Acum, jandarmii şi poliţiştii duc o luptă permanentă cu hoţii. Hoardele de hoţi de fier vechi vin în valuri. Ca termitele.
“În permanenţă, echipajele noastre, care acţionează în zona fostei platforme chimice, au de lucru cu hoţii de metale. Aceştia, mai ales noaptea, la adăpostul întunericului, sapă în locurile pe unde trecereau conducte sau reţele de înaltă tensiune, în căutarea metalelor”, ne-a spus plt. Sorin Neftode, purtătorul de cuvânt al Inspectoratului Judeţean de Jandarmi Brăila.
Hoţii le-au dat serios de furcă şi poliţiştilor. “În timp, s-au întocmit sute de dosare penale pe numele hoţilor prinşi în combinat”, ne-a declarat şi inspectorul Jenel Şogor, purtător de cuvânt al Poliţiei brăilene. 
N-au lipsit şi nu lipsesc nici incidentele. Combinatul îşi ia, anual, tributul. 
“Aici s-au înregistrat chiar şi câteva accidente, piese grele rănindu-i grav pe cei care au încercat să le fure. Au fost consemnate şi accidente mortale. Nu nu mai departe de iarna trecută, un mal de pământ în care săpau căţiva hoţi pentru a scoate o ţeavă metalică s-a surpat peste unul dintre ei şi l-a omorât”, ne-a mai declarat purtătorul de cuvânt al jandarmilor brăileni, plt. Sorin Neftode.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: