EXCLUSIV: „Doctor în istorie, zace fără glorie" - Drama doctorandului Nicolae Videnie, istoricul fără casă, dat afară de la IRIR şi ajuns pe străzi

Iniţiator al unui proiect inedit pentru înfiinţarea unui Memorial al deportaţilor în Bărăgan, anticomunist convins şi creştin cucernic, Nicolae Videnie - originar din satul brăilean Jugureanu - este o somitate în istorie.

A plecat de jos, din satul Jugureanu, comuna Ulmu, a absolvit Universitatea Bucureşti cu 9,75 şi acum este doctorand al Facultăţii de Istorie.

Nicolae Videnie, istoric în vârstă de 42 de ani, este apreciat de însuşi Adrian Cioroianu, profesor universitar, fost ministru, însă a ajuns fără serviciu şi fără un acoperiş deasupra capului.

"Am fost cercetător angajat cu convenţie şi contract de muncă din 15 martie 2001, apoi voluntar, fără salariu, din septembrie 2004 şi până în decembrie 2008, la Institutul Român de Istorie Recentă (IRIR). Zece ani am lucrat fără o zi de concediu. Am fost concediat din cauza faptelor creştin-ortodoxe, la 31 mai 2011. Regret că am ajuns la divergenţe cu directorul Liviu Tofan, plecând de la opţiuni duhovniceşti şi instituţionale diferite, în condiţiile în care suntem creştini ortodocşi şi istorici", ne-a declarat drd. Nicolae Videnie.

Un om religios

"Nicolae Videnie este un om muncitor, care pune suflet în temele pe care le tratează. Ideea înfiinţării unui Memorial al deportaţilor în Bărăgan mi se pare binevenită, acolo au fost suferinţe inimaginabile. Videnie a trecut printr-o dramă familială în urmă cu câţiva ani şi de atunci a devenit foarte religios", a precizat prof. univ. dr. Adrian Cioroianu, vicepreşedinte al IRIR şi fost ministru.

Stabilit de câţiva ani în capitală, Videnie a locuit la institut şi a îndeplinit acolo nu doar munca de cercetător, ci şi pe aceea de paznic şi bibliotecar, conform propriilor declaraţii.

Acum, însă, nu mai are nici adăpost şi nici sursă de trai. Îşi caută de lucru şi mărturisește că parcă tot aude versurile din melodia "Spitalului de Urgenţă", şi anume "Doctor în istorie/ Zace fără glorie/ Ca un cerşetor".

Clandestin în bibliotecă

Directorul IRIR, Liviu Tofan, a ţinut să precizeze că separarea de Nicolae Videnie a fost una amicală.

"Ne-am despărţit amical, însă trebuie să vă spun că dl. Videnie este nepractic. Locul lui este mai degrabă într-o mânăstire, decât într-un institut. E ca un călugăr în civil, locuia clandestin în biblioteca institutului. Este dedicat temelor istorice, ideea unui memorial al deportaţilor nu este deloc rea, dar, într-o asemenea perioadă, mi se pare dificil de realizat. E nevoie de foarte mulţi bani, iar de la Bucureşti nu-i poate lua, poate de undeva, de la nivel local", ne-a spus Liviu Tofan.

Drd. Nicolae Videnie a colaborat cu istorici străini la CNSAS, pentru prezentarea atrocităţilor fostului regim represiv. A contribuit, printre altele, la realizarea Memorialului Victimelor Comunismului de la Sighet.

Idealul pentru care ar fi în stare de orice sacrificiu îl constituie construirea în satul natal, Jugureanu, comuna Ulmu, a unui ansamblu memorialistic al anticomuniştilor din România, deportaţi în Bărăgan în anii 1951-1964, care să cuprindă o mânăstire ortodoxă, un muzeu şi un sat de deportaţi, reconstruit.

A cutreierat, pe jos, 11 sate brăilene, ca să le spună oamenilor despre proiectul său şi a cerut sprijinul colegilor de la IRIR, însă ajutorul întârzie. Şi asta pentru că, cei mai mulţi, îl consideră un visător.