Cum a nimerit orbul tocmai Brăila? Explicaţia specialiştilor pentru provenienţa acestei expresii
0
„A nimerit orbul Brăila” este o expresie uzuală a limbii române, folosită adesea ca o încurajare adresată unei persoane care trebuie să plece la drum dar se teme că nu găseşte calea. Dar de ce tocmai Brăila? Există mai multe explicaţii, dintre care se disting două. E un oraş atât de bine sistematizat încât străinii nu se pot rătăci pe străzile sale, dar şi apropierea fonetică între denumirea alfabetului Braille şi numele oraşului.
Filologii înclină spre varianta asemănării de nume între Brăila şi alfabetul Braille. „Iniţial s-a crezut că expresia aceasta numea uşurinţa cu care un străin se poate descurca în Brăila, un oraş cu străzile principale în semicerc şi trei-patru străzi radiale. Lingvistul Alexandru Graur a explicat însă că avem de-a face cu o extindere a unei expresii cunoscute în lumea medical«A cunoscut orbul Braille» care, prin dezvoltarea unei etimologii populare, a ajuns la cunoscuta expresie de azi«A nimerit orbul Brăila»”, ne-a explicat prof. dr. Viorel Mortu, actualul preşedinte interimar al Consiliului Judeţean Brăila, cunoscut în lumea literară sub pseudonimul Viorel Coman.
Louis Braille, inventatorul sistemului de scriere pentru nevăzători s-a născut în 1809, în Franţa. În urma unui accident petrecut la o vârstă fragedeă, în atelierul de pielărie al tatălui său, Louis Braille şi-a pierdut vederea.
La doar 16 ani, Braille avea să inventeze alfabetul care îi poartă numele, ale cărui litere sunt compuse din puncte ieşite în relief, ce pot fi simţite cu ajutorul degetelor. Se pare că alfabetul pentru nevăzători a pătruns destul de repede în Ţara Românească, iar orbii care căutau librăriile de unde puteau procura lucrări scrise în acest sistem întrebau „Unde este Braille?”.
„Fiindcă nu toţi văzătorii ştiau franţuzeşte, nici toţi nevăzătorii care întrebau, numele firmei s-a românizat în... Brăila, mult mai familiar şi mai uşor de pronunţat. Despicând firul în patru, găsim prima atestare a acestei expresii în cartea «Povestea vorbii», de Anton Pann, apărută în anul 1847. Astfel, în capitolul «Despre învăţătură», autorul scrie: Cine întreabă nu greşeşte. Orbul cu întrebarea a nimerit Brăila”, menţionează jurnalistul Adrian Bucurescu, într-un articol publicat pe site-ul TheEpochTimes România.
Fosta raia turcească rasă din temelii pentru a lăsa loc unui oraş cu sistematizare occidentală
Nici explicaţia legată de sistematizarea Brăilei nu este lipsită de temei. Oraşul de la Dunăre a fost, practic, reconstruit din temelii începând din 1830, după ce a fost eliberat de armata rusă de sub ocupaţia turcească, ce dura de mai bine de trei secole.
„În 1834 a fost definitivat planul de sistematizare făcut din ordinul guvernatorului Pavel Kiseleff, de către baronul austriac Berocyn, arhitect cu grad de căpitan. Planul a fost aprobat de domnitorul Grigore Ghica, în 1835. Conform acestui plan, tot oraşul vechi, din fosta raia turcească, a fost demolat. În noul oraş, centrul pornea din ceea ce se numea Piaţa Centrală, actuala Piaţa Traian, cu trei străzi radiale: Str. Iaşi, actuala Calea Galaţi, ce făcea legătura cu Moldova, Str. Kiseleff, devenită mai târziu Regala, şi Calea Călăraşilor, care şi-a păstrat numele până în prezent.
Brăila văzută de sus FOTO fotoaerian.ro
Limita de atunci a oraşului se oprea la aşa-numitul Bulevard, o arteră largă, semicirculară, actualul bulevard Cuza. Dincolo de aceasta era fostul şanţ de apărare, pe care s-a aşezat viitoarea stradă Unirii. Pornind de la acest nucleu, sistematizarea oraşului a continuat până în 1900, trasându-se străzi concentrice, paralele – Plevnei, Rahovei, Ştefan cel Mare, Mihai Bravu - , care încep şi se opresc la Dunăre şi care dau o formă unică acestui oraş. În 1900, limita oraşului era trasată de linia de cale ferată”, spune profesorul de istorie Alexandru Ionel.
O altă explicaţie a expresiei „A nimerit orbul Brăila” ţine de faima de mare port dunărean pe care o avea oraşul la sfârşitul secolului XIX, începutul secolului XX. Astfel, se spune că oricine, chiar şi orbii, puteau ajunge la Brăila călcând pe dâra de cereale scursă din carele ce mergeau spre portul de la Dunăre.
Mai puţin flatant pentru brăileni este explicaţia cum că în oraşul de Dunăre se consumă atât de multe seminţe de floarea soarelui, încât şi un orb ştie că a intrat în oraş când începe să simtă „covorul” de coji sub tălpi. Acesta este, însă, doar un banc care circulă pe internet.
Citiţi şi
Se încarcă comentariile...
