Cum a fost Brăila grânarul României

La sfârşit de secol XIX, început de secol XX, când ţara noastră era al treilea exportator de cereale al lumii, după Rusia şi SUA, Brăila reprezenta un adevărat vârf de lance al acestei prosperităţi. Graţie solului mănos şi portului de la Dunăre, prin care grânele erau expediate în lumea largă, Brăila avea o contribuţie masivă la bunăstarea ţării.

Arhivistul Gheorghe Iavorschi menţiona, într-o lucrare publicată în Analele Brăilei, că, în 1888, cele 648.220 tone de cereale româneşti exportate prin portul brăilean au adus ţării 83 milioane lei aur. Alături de grâu, prin portul Brăila se exportau şi cantităţi mari de făină. Principalul client era Imperiul Otoman, care cumpăra de 20 de ori mai mult din acest produs decât celelalte state la un loc. "Cele şapte mori cu aburi, existente la sfârşitul sec. al XIX-lea la Brăila, trei dintre ele fiind cele mai mari din ţară - Lickiardopulos, Violattos şi Milas - foloseau grâul din Bărăgan şi sudul Moldovei. Numai pe parcursul a doi ani, 1892 şi 1893, din Brăila au fost expediaţi spre Constantinopol 170.000 saci, respectiv 400.000 saci, depăşind cu mult cantităţile sosite din porturile ruseşti (100.000 saci în 1892 şi 200.000 în 1893)", nota Iavorschi.

Numeroşi factori contribuiau la acest succes comercial. Unul dintre ei era bursa de la Brăila care funcţiona ca un ceas bine reglat, fiind vestită nu doar în ţară ci şi peste hotare. Un alt factor, extrem de important era calitatea foarte bună a grânelor crescute în solul românesc. "Grâul din România contează printre cele dintâi din lume. Puterea sa nutritivă este binecunoscută de către toţi morarii", nota călătorul francez Andre Bellessort, autor al volumului "La Roumanie Contemporaine", publicat în 1904.

În perioada regimului comunist, Brăila şi-a păstrat statutul de grânar al României

"Brăila alimenta 10 judeţe din România, în afară de ce dădea la export", spunea, într-un interviu acordat la începutul anilor 2000, Anton Lungu, fost prim secretar PCR al judeţului Brăila. Deşi fusese perceput ca un zbir pe vremea comuniştilor - sau poate tocmai de aceea -, Lungu a reuşit perfomanţa de a câştiga trei mandate de primar al Brăilei, în anii '90 şi 2000. A decedat în 2007, dar în ultimii ani de viaţă, de câte ori avea ocazia, el îşi amintea cu nostalgie de realizările agricole din perioada comunistă.

Cheia performanţelor de atunci a stat, potrivit lui Lungu, în faptul că Brăila a fost primul judeţ din România complet acoperit cu sisteme de irigaţii. "În 1973, când am venit în judeţul ăsta, abia începuseră lucrările la irigaţii. Anul acela a fost unul foarte secetos. A trebuit să cărăm apă cu trenul până înspre Râmnicu Sărat ca să salvăm porumbul, grâul, care erau topite. Apoi lucrurile s-au schimbat. Aveam cel mai performant sistem de irigaţii din ţară. Pământul sărăturat, din luncile Dunării, Siretului, Călmăţuiului, le-am amenajat pentru cultivarea orezului, plantă care avea nevoie de foarte multă apă. Brăila devenise un mare producător de orez. Am cultivat până la revoluţie, apoi s-a ales praful de tot. S-au furat utilaje, motoare, reţea electrică, conducte îngropate. Nici dacă erau trei războaie nu se distrugea atât de mult cât s-a distrus în perioada asta de după revoluţie", zicea fostul prim-secretar.

În termeni statistici, Brăila s-a situat după judeţul Constanţa, din punctul de vedere al suprafeţelor amenajate pentru irigat. La Brăila, sistemele de irigaţii acopereau 380.000 de hectare, în timp ce Constanţa beneficia de 400.000 ha amenajate. Acestea sunt, însă, doar cifre în documente oficiale. Ca suprafeţe irigate efectiv, Brăila s-a clasat întotdeauna pe primul loc pe ţară. Chiar şi în prezent, după toate distrugerile şi furturile din ultimii 20 de ani, în judeţul Brăila există posibilitatea irigării a 175.000 ha.

Accesul la irigaţii, dar şi faptul că suprafeţele arabile erau compacte, la Întreprinderi Agricole de Stat sau Cooperative Agricole de Producţie, au reprezentat atuurile agriculturii din vremea regimului comunist, consideră Steluţa Duţu, consilier al Asociaţiei Producătorilor Agricoli Brăila. Pe vremuri, aceasta a lucrat ca tehnician al Compartimentului Situaţii Operative din Direcţia Agricolă, astfel că ştie foarte bine cât se producea efectiv pe câmp şi care erau cifrele oficiale vehiculate de propaganda comunistă.

Se minţea mult dar se făcea şi treabă

"Planificările venite de la Bucureşti erau mult exagerate faţă de posibilităţile din teren. Îţi dădeau un plan de 5.000 de kilograme de grâu la hectat şi tu trebuia să spui că faci, chiar dacă ştiai că n-ai utilaje suficiente şi nici îngrăşăminte atât cât ar trebui. Se minţea masiv pe cifre, dar situaţia din teren nu era deloc rea. În condiţiile tehnologiilor de atunci se obţineau recolte foarte bune. Aveam IAS-uri bine dotate cu utilaje, cum era IAS Urleasca, unde chiar se obţineau 5 tone de grâu la hectar şi 8 tone de porumb. CAP-urile scoteau şi ele 3-4.000 kg de grâu, pentru că aveau specialişti buni şi irigaţii. Nu poţi să compari utilajele şi seminţele de atunci, cu cele care există acum. Acum, în schimb, există tehnologie, dar nu mai avem specialişti, iar terenurile sunt fărâmiţate. Nu poţi să faci performanţă într-o fermă de 10-15 ha, condusă de un fost şofer, electrician sau ce-o fi fost el, care s-a decis să se apuce de agricultură", spune Steluţa Duţu.

Din păcate, agricultura de subzistenţă se practică pe scară largă la ora actuală, în judeţul Brăila  FOTO Florentin Coman

Aceasta îşi aminteşte că, pe lângă producţiile bune de cereale şi plante tehnice, Brăila era un foarte performant bazin legumicol. "Se produceau masiv legume pentru fabrica de conserve Zagna Vădeni. Stăteau 100 - 150 de camioane zilnic la poarta acestei fabrici, cu legume şi fructe, din care se făceau conserve şi compoturi pentru consumul intern dar mai ales pentru export. Şi struguri de masă se produceau cu miile de tone la Brăila, chiar dacă zona noastră nu era o zonă viticolă recunoscută. La IAS Dudeşti existau patru ferme de elită ce produceau struguri de masă pentru export în URSS şi Germania", îşi aminteşte fosta responsabilă cu planificarea.

În prezent, pe lângă ţăranii care încă mai lucrează cu plugul tras de cai, există câteva ferme în judeţul Brăila care performează în domeniul agricol. Au investit în utilaje şi tehnologii de ultimă generaţie şi obţin recolte impresionante. Firma "Agricost", care administrează terenul arabil întins pe 55.000 ha în Insula Mare a Brăilei - cea mai mare exploataţie agricolă din Europa -, reprezintă un etalon pentru agricultura românească actuală.

Citiţi şi

• Focşani „Ţăranul sărac” din Cîmpineanca l-a servit cu plăcintă de brânză proaspătă, de la vacile sale, pe comisarul european pentru agricultură, Dacian Cioloş