Cine îşi permitea vitralii în casă în România comunistă: „În anii '80, primeam comenzi de la stewardese, medici, activişti şi securişti“
0Dănuţ Ichim este printre ultimii meşteri din România pricepuţi în arta vitraliului. A decorat, în 30 de ani de carieră, sute de biserici şi construcţii private din întreaga ţară.
Brăileanul Dănuţ Ichim este unul dintre ultimii meşteri vitralieri din România. A învăţat meserie în urmă cu mai bine de 30 de ani, în atelierul unui artist plastic din Bucureşti. De atunci, „a îmbrăcat“ în cioburi de sticlă colorată sute de biserici din România, dar şi nenumărate locuinţe private.
Ajuns la vârsta de 60 de ani, Dănuţ Ichim încă se retrage cu orele în atelierul din satul său natal, Şuţeşti, din judeţul Brăila. Zilnic, construieşte vitralii noi sau le restaurează pe cele vechi, unele dintre acestea fiind făcute chiar de el, în anii ‘80 sau ‘90.
Artistul spune că, de-a lungul timpului, a realizat sute, poate mii de vitralii cu chipuri de sfinţi, care împodobesc în prezent biserici din Bucureşti, Brăila şi alte oraşe din ţară. A mai făcut şi vitralii cu forme geometrice, care presupune îmbinarea în culori vii ale bucăţilor de sticlă tăiată în romb, pătrat sau cerc, care formează un ansamblu perfect aliniat, plăcut privirii.
1.000 de euro metrul pătrat
Despre vitraliile geometrice, brăileanul spune că sunt cel mai greu de făcut. Totul trebuie calculat cu precizie de micron, fiindcă cea mai mică abatere de la cotă strică armonia desenului final. De altfel, acest tip de creaţie este şi cel mai scump. În termeni generali, vitralierul spune că preţurile se încadrează între 300 şi 1.000 de euro pe metrul pătrat, în funcţie de complexitatea lucrării.
În ceea ce priveşte clienţii, cel mai mult a lucrat pentru biserici, însă nici comenzile private nu sunt puţine. Tipul de muşterii s-a schimbat mult de la începuturile meseriei, până în prezent.
„În anii ‘80, primeam comenzi de la stewardese, medici, activişti de partid şi securişti, căci ei erau oamenii cu bani atunci. După Revoluţie, patronii au fost cei care îşi permiteau să-şi decoreze locuinţele cu vitralii, apoi au început să vină comenzi şi din partea ţiganilor bogaţi, care voiau neapărat un strat de aur pe plumbul de legătură. În ultima vreme, constat cu plăcere că primesc comenzi şi de la oameni cu educaţie şi bun gust, care îşi permit să restaureze clădiri de patrimoniu“, explică Dănuţ Ichim.
Multe aspecte concură la realizarea unui vitraliu cu adevărat frumos. Ingredientul final este, însă, lumina. „Vitraliul trăieşte prin lumină!“, filozofează Dănuţ Ichim, iar pentru a demonstra afirmaţia indică către un vitraliu rezemat de peretele atelierului. Îl înfăţişează pe Iisus şi, în penumbră, pare un desen lipsit de vlagă. Totul se schimbă, însă, când meşterul îl aşază în dreptul uşii, iar razele soarelui îl pătrund, radiind prin bucăţile de sticlă de diverse culori, măiestrit îmbinate.
De la meşter tipograf, la artist vitralier
Dănuţ Ichim a învăţat arta realizării vitraliilor dintr-o întâmplare, pe la mijlocul anilor ‘70, atunci când meseria sa de bază era cea de tipograf, mai exact „constructor de utilaj poligrafic“. Era un tânăr angajat al Întreprinderii de Mecanică Poligrafică Bucureşti când, prin intermediul unei cunoştinţe, a fost abordat de artistul plastic Dan Broscuţeanu, care l-a solicitat ca, în timpul liber, să îl ajute la realizarea unor cuptoare pentru topirea sticlei. Împreună cu un coleg tipograf a preluat lucrarea şi, după câteva săptămâni, cuptoarele erau gata.
După ce s-a convins că ştie meserie, artistul Dan Broscuţeanu i-a propus să facă parte dintr-o echipă specială. „Măi băieţi, ce ar fi dacă am învăţa noi cum se fac vitraliile?“, i-a întrebat maestrul pe el, pe colegul său tipograf şi pe încă vreo trei tineri colaboratori, ucenici de-ai săi în domeniul artelor plastice. „Printre ei se afla şi Ştefan Mocanu, pe atunci student la Facultatea de Arte, care între timp a ajuns un maestru vitralier de renume, în Paris“, îşi aminteşte Dănuţ Ichim.
Acum, după zeci de ani de experienţă, Dănuţ Ichim vorbeşte cu siguranţa meşterului care este deplin stăpân pe cunoştinţele şi aptitudinile sale. Ne-a explicat pe scurt cum se fac vitraliile, arătându-ne benzile de plumb trase în profil H, de care se prind bucăţile de sticlă colorată. Cum se colorează sticla este o artă în sine, pe care foarte puţini o stăpânesc. Tehnica stă într-un strat de culoare pe bază de apă, pe care se trasează cu pensula luminile şi umbrele ce vor defini, mai târziu, opera în întregul său. Culoarea finală se fixează cu un strat de email, ce fuzionează cu sticla într-un cuptor special, la temperaturi situate între 630 şi 650 grade Celsius.
„Unii folosesc cuptoare automatizate, pe care le setezi să dea o anumită temperatură, apoi aştepţi să îţi facă treaba. Eu folosesc un cuptor clasic, realizat de mine, bazându-mă pe ceea ce văd cu ochii mei pentru a scoate nuanţa pe care o vreau. Cum? Deschid uşiţa cuptorului şi privesc înăuntru. Când văd ceea ce vreau eu, opresc arderea şi scot sticla“, detaliază Dănuţ Ichim.
Vitraliile nu sunt singurele opere de artă care ies din mâinile meşterului din Şuţeşti. El face, tot din bucăţi de sticlă colorată prinse în bandă de plumb, abajururi multicolore pentru lămpi de iluminat. Mai mult, experienţa sa uriaşă în domeniu îl ajută să vină cu inovaţii. În prezent, lucrează la un mozaic cu totul diferit de cele clasice. Astfel, în loc să încastreze bucăţelele de sticlă colorată în mortar, el le lipeşte cu un adeziv special pe bucăţi de geam securizat, de tipul celui folosit pentru parbrizele auto.
„Avantajul este la cutremur. La un mozaic clasic, mortarul se crapă şi piesele se dezlipesc, în cazul geamului securizat poate fi cutremurul cât de mare, că suportul pe care stau piesele nu cedează. Eventual se fisurează, însă continuă să susţină foarte bine mozaicul, care nu e afectat cu nimic“, precizează Dănuţ Ichim, iar pentru a demonstra că are dreptate a trântit de podeaua atelierului o fâşie de geam securizat, pe care erau lipite piesele unui mozaic. Geamul s-a fisurat, însă ansamblul de sticle colorate a rămas neatins.
Citiţi şi
Se încarcă comentariile...
