Braila: GHEORGHE IAVORSCHI, veteranul Arhivelor brăilene
0
Consilier superior în cadrul Direcţiei Judeţene Brăila a Arhivelor Naţionale, descendent al unei vechi familii de meşteşugari polonezi stabiliţi în România, arhivistul gestionează istoria oraşului de 40 de ani.
De 40 de ani, Gheorghe Iavorschi e nelipsit din sediul Arhivelor. I-au trecut prin mâini sute de metri de documente, a parcurs mii de pagini îngălbenite de vreme – unele dintre ele unicate, scrise ordonat, caligrafic, cu caractere chirilice – şi le-a desluşit tainele ca nimeni altul.
Istoric devotat pasiunii de-o viaţă, veteranul Arhivelor brăilene a salvat documente preţioase de la distrugere, a publicat studii în reviste de specialitate şi a participat la zeci de sesiuni de comunicări ştiinţifice, fiind coautor la volume reprezentative pentru istoria urbei. Amintim doar „Documente privind istoria oraşului Brăila (1831-1918)”, „Brăila – file de istorie. Documente privind istoria oraşului Brăila (1919-1944)” şi „Îndrumător în Arhivele Statului Brăila”, publicate înainte de 1990.
Gheorghe Iavorschi a primit nenumărate distincţii şi diplome de merit pentru contribuţia adusă la dezvoltarea istoriografiei şi arhivisticii româneşti. A moştenit pasiunea pentru trecut de la bunicul şi tatăl său, polonezi la origine, care „purtau discuţii interminabile pe teme istorice”.
„Am ales Brăila pentru opera lui Panait Istrati”
Familia Iavorschi s-a refugiat din Polonia în Moldova, stabilindu-se la Bârlad, după răscoala antiţaristă de la 1863.
„Bunicul meu avea mai multe ateliere meşteşugăreşti în Bârlad, era un bun meseriaş. Ai mei au deţinut aceste ateliere până în 1946, la prima stabilizare monetară. Tata şi bunicul se pierdeau în discuţii interminabile pe teme istorice, astfel că am fost pasionat de istorie încă de la început”, povesteşte arhivistul.
A urmat liceul la Bârlad, în localul fostei academii militare, apoi Facultatea de Istorie din cadrul Universităţii „Al. I. Cuza” Iaşi, unde i-a avut profesori pe academicienii C. Petrescu-Dâmboviţa şi Gheorghe Platon. În tainele istoriei medievale a fost iniţiat de profesorul Vasile Neamţu. A văzut documente ce-au aparţinut lui Creangă, Eminescu, Kogălniceanu şi Maiorescu, pentru prima dată, la Arhivele Naţionale din Iaşi.
„La repartiţia guvernamentală, în 1969, am ales Brăila dintre multe alte oraşe româneşti, pentru că am fost atras de opera lui Panait Istrati. M-a atras, de asemenea, opera lui Mihail Sebastian, în care e atât de bine zugrăvit oraşul de la Dunăre”, ne-a spus Gheorghe Iavorschi.
În timpul activităţii la Arhivele brăilene, arhivistul – împreună cu colegele Gabriela Vidis şi Stanca Bounegru – a ajutat la preluarea documentelor de la instituţii şi a achiziţionat sute de acte vechi de la brăileni, îmbogăţind zestrea instituţiei. A ordonat şi inventariat documentele, contribuind, ca nimeni altul, la salvarea istoriei acestor locuri legendare. În prezent, lucrează la un studiu despre familia colonelului-poet Theodor Şerbănescu, de la a cărei naştere se împlinesc 170 de ani.
Profil
Născut: 4 august 1946, Bârlad, judeţul Vaslui
Studii: Facultatea de Istorie din cadrul Univ. „Al. I. Cuza” Iaşi
Funcţia: Consilier superior gr. I A la Arhivele Naţionale, cel mai înalt grad deţinut de un arhivist
Familie: căsătorit
Ce-i place:
Încă din copilărie mi-au plăcut istoria, geografia, literatura, cu precădere istoria literară. Vă pot mărturisi că, în trecut, am practicat sport, mai precis înotul şi handbalul. Acum aceste hobby-uri sunt doar o amintire, pentru că nu mai fac sport.
Întrebări şi răspunsuri:
Care a fost cea mai mare realizare, în cei 40 de ani de activitate neîntreruptă la arhive?
G. I. După mine, importantă mi se pare participarea la publicarea celor două volume de documente brăilene. Nu mai fusese editată o astfel de lucrare din anul 1929, când inginerul Gh. T. Marinescu, mare iubitor al urbei, a scos „Documente privitoare la Brăila”. Ele vor rămâne un reper în istoriografia naţională.
Ce personalităţi ale culturii româneşti v-au impresionat cel mai mult?
G. I. În primul rând, C.C. Giurescu, de asemenea Nicolae Ciachir, istoric specializat în studii est-europene şi Mosof, mare istoric al teatrului românesc, pe care i-am cunoscut personal. Amintesc de asemenea pe Aurel Sacerdoţeanu, o culme a ştiinţelor auxiliare ale istoriei, a arhivisticii. Sacerdoţeanu a fost o personalitate recunoscută în domeniul arhivisticii româneşti.
Ce nu-i place:
Nu-mi place birocraţia excesivă, inclusiv cea din domeniul nostru, al Arhivelor. Nu-mi plac intrigile, nu-mi plac în primul rând intrigile între colegi, nu-mi place ignoranţa. Detest, de asemenea, parvenitismul fără scrupule, care-i caracterizează pe unii dintre concetăţeni.
Se încarcă comentariile...
