Voievozii homosexuali ai Moldovei şi ai Ţării Româneşti. Radu cel Frumos şi Petru Cercel, bănuiţi de „blestemăţii“ sexuale cu sultani şi regi occidentali

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Deşi homosexualiatea în istoria românilor este un subiect tabu, au fost istorici care au lansat o serie de ipoteze asupra vieţii sexuale a unor voievozi. Nu mai puţin de şase dintre domnitorii Moldovei şi Ţării Româneşti sunt bănuiţi de homosexualitate sau bisexualitate, având amanţi de origine turcă, sau făcând parte din grupurile de travestiţi ale regilor apuseni.

Informaţiile privind viaţa din spatele tronului şi a paginilor de istorie comunistă ale domnitorilor români sunt rare. În special, viaţa acestora sexuală este doar ghicită din textul cronicilor sau din mărturiile lăsate de istoricii greci şi români din secolele XVI-XVIII dezbrăcaţi de pudebonderiile vremii. 

În acest context, au fost găsite pasaje în cronicile româneşti şi greceşti care fac referire la practici sexuale considerate în acea perioadă „blăstămate“ la care se dedau unii dintre cârmuitorii Moldovei şi ai Ţării Româneşti. 

Istoricul Horia Dan Mazilu consideră, în special în lucrarea „Voievodul dincolo de sala tronului”, că nu mai puţin de şase voievozi români ar fi avut apucături homosexuale. De altfel, bănuielile istoricului sunt susţinute şi de referinţe cronicăreşti care vorbesc de-a dreptul sau doar insinuează practicile „necuvincioase“ ale domnitorilor. 

Radu cel Frumos amantul sultanului

Unul dintre cei mai notorii homosexali de pe tronul Ţării Româneşti a fost Radu cel Frumos. Fiul al lui Vlad Dracul şi frate al lui Vlad Ţepeş, Radu s-a născut, ca şi fratele său, în Sighişoara şi a copilărit mai apoi la Târgovişte, atunci când tatăl lor a luat tronul Ţării Româneşti, în 1436. În 1442, deşi aliat iniţial al Sfântului Imperiu de Roman de Neam Germanic condus de împăratul Sigismund, Vlad Dracul, pentru a-şi asigura tronul, devine omul turcilor. Drept gaj, îi lasă pe doi dintre fii săi, pe Vlad şi pe Radu, la turci. Unii spun că Radu avea în acea perioadă 7 ani, alţii 12. 

Cazaţi la curtea sultanului la Adrianopole, atât Vlad, cât şi Radu ar fi fost abuzaţi de viitorul sultan Mehmet al II lea. Despre ceea ce s-a întâmplat cu Radu şi mai ales cum ar fi ajuns acesta homosexual în Imperiul Otoman ne povesteşte cronicarul grec Laonic Chalkokondyles.

image

Radu cel Frumos, fratele lui Vlad Ţepeş FOTO wikipedia

„Şi s-a întâmplat ca în timpul când a ajuns la domnie şi sta să plece asupra lui Caraman, împăratul, dorind să aibă relaţii cu acest băiat, era cât pe ce să moară de mâna aceluia. Căci fiindu-i drag băiatul, îl chema la petreceri şi, închinând cu patimă păharul către el, îl chema în camera de culcare. Şi băiatul, fără a bănui că va păţi aşa ceva din partea împăratului, l-a văzut pe împărat repezindu-se la el pentru un lucru de aşa fel şi s-a împotrivit şi nu se da la dorinţa împăratului. Şi-l săruta împotriva voiei lui şi băiatul, scoţând un pumnal, îl loveşte în coapsă pe împărat şi aşa îndată a luat-o la fugă, pe unde a putut. Doctorii i-au vindecat rana împăratului. Iar băiatul, urcându-se într-un copac undeva pe acolo, s-a fost ascuns. După ce însă împăratul şi-a făcut bagajele şi a plecat, atunci şi băiatul, coborându-se din copac şi luând-o la drum, nu cu mult mai pe urmă a venit la Poartă şi a devenit favoritul împăratului”, scria grecul. 

Din acel moment tânărul Radu, numit mai apoi „cel Frumos” ar fi devenit amantul sultanului Mehmet al II lea. Mai mult decât atât, sultanul i-a oferit favoritului său tronul Ţării Româneşti în locul fratelui său Vlad al III lea Drăculea „Ţepeş”. Radu cel Frumos a domnit cu numeroase întreruperi din 1462 până în 1475. Înainte de aceasta, Radu, frumosul favorit al sultanului, s-a convertit la islam şi, la 22 de ani, era unul dintre cei mai importanţi curteni ai Imperiului Otoman. 

A devenit comandant de ieniceri, repurtând numeroase victorii împotriva revoltaţilor din provinciilor otomane. Mai mult decât atât, acesta a participat ca şi comandant de ieniceri şi la asediul Constantinopolului în 1453. Radu trăia alături de Mehmet al II la Topkapâ, palatul sultanului. La doar 26 de ani, Radu cel Frumos era numit „paşa Valahiei”. Moare la doar 40 de ani. Despre amantul sultanului se presupune că a avut numeroase relaţii homosexuale, dar şi heterosexuale. De altfel, despre Radu, chiar şi marele istoric Nicolae Iorga spune că a învăţat de la turci desfrânarea. A fost căsătorit cu Maria Despina o prinţesă albaneză şi a avut o fiică pe Maria Voichiţa, soţia lui Ştefan cel Mare.

Petru Cercel metrosexualul de la curtea lui Henric al III-lea

Un alt voievod renumit pentru înclinaţiile sale homosexuale a fost Petru al II-lea Pătraşcu, zis şi „Cercel”. A domnit doar doi ani, din 1583 până în 1585. Era fiul lui Pătraşcu cel Bun şi fratele vitreg al lui Mihai Viteazul. Era un domnitor iluminat, favorit al curţilor apusene care vedeau în el un om care poate reforma societatea românească şi care, mai ales, poate reprezenta o piedică în calea turcilor. Cunoştea mai multe limbi străine şi era şi un poet de curte. 

A venit să reformeze micul principat al Valahiei. Principala lui dorinţă era să îl aducă aproape de nivelul curţilor europene. A cheltuit sume uriaşe pentru amenajarea unui superb palat la Târgovişte, folosind tehnici moderne la acea vreme în Ţara Românească pentru aducţiuni de apă şi alte îmbunătăţiri edilitare. A încercat să modernizeze armata aşa cum văzuse în ţarile din Vestul Europei. Petru Cercel, aşa cum arată şi Nicolae Cartojan în lucrarea sa dedicată voievodului, era un aventurier. Până să obţină tronul Ţării Româneşti, s-a plimba prin toată Europa. A zăbovit cel mai mult în Franţa. De aici, i s-ar fi tras şi înclinaţia către homosexualitate. Mai precis, acesta a fost preferatul lui Henric al III-lea, regele Franţei, un homosexual notoriu.

image

Henric al III lea presupusul amant al lui Petru Cercel FOTO wikipdia

„Moştenirea lui Henry al III-lea, care a domnit între 1574 şi 1589, a fost umplută cu insinuări sexuale. Bănuieli ale deviaţiilor sale, formulate chiar în timpul vieţii, au fost folosite de atunci până astăzi, pentru a explica problemele domniei sale, care a sfârşit prin asasinat în mijlocul unui război civil”, scria în articolul său „Love, Sodomy and Scandal: Controlling the Sexual Reputation of Henry III“ de Katherine Crawford, apărut pe Researchgate. 

Petru Cercel ar fi făcut parte din acel grup de tineri metrosexuali care îl acompaniau în permanenţă pe Henric al III-lea numiţi „Les Mignons“ sau, în traducere, „drăguţii”. De altfel, Henric al III-lea, aşa cum a făcut Mehmet al II-lea pentru Radu cel Frumos, a intervenit pentru a-i oferi tronul Ţării Româneşti atât de râvnit de favoritul său. De altfel, se spune că din acea perioadă a început să poarte acel cercel, care i-a adus faimoasa poreclă. Bijuteria i-ar fi dăruit-o protectorul său Henric al III-lea având o perlă încrustată.

Aceata şi-a trimis ambasadorul din Imperiul Otoman, apropiat sultanului, pe numele său Jacques de Germigny, să intervină pentru Petru Cercel. Fiul lui Pătraşcu cel Bun a obţinut în acest fel tronul. Dorinţa sa de a inova în societatea românească şi a aduce modele occidentale a stârnit revolta conaţionalilor săi. Totodată Mihnea al II-lea Turcitul a reuşit să-i cumpere pe turci. A fost înlăturat de la domnie şi a sfârşit sugrumat pe unul dintre malurile Bosforului. Există însă şi istorici care vorbesc de relaţii heterosexuale în cazul lui Petru Cercel. 

Este vorba de Adrian Stănilă, care arată care au fost femeile din viaţa voievodului. Chiar şi unul dintre pretextele folosite de boierii munteni pentru a se revolta ar fi fost legătura „necuvincioasă” pe care ar fi avut-o domnitorul cu fiica unuia dintre marii boieri.

Nepotul lui Ştefan cel Mare – petreceri sexuale cu bărbaţi şi femei

Iliaş Rareş, un voievod obscur al Moldovei, a fost bănuit de relaţii bisexuale. Cel care a lansat această ipoteză a fost istoricul Dan Horia Matei, folosindu-se de croncia lui Grigore Ureche. Era fiul lui Petru Rareş şi nepotul lui Ştefan cel Mare. A domnit între 3 septembrie 1546 şi 11 iunie 1551. Domnia sa nu este notabilă şi se poate rezuma la petreceri deşănţate cu servitorii turci şi o expediţie din ordin turcesc în Transilvania. Iniţial boierii au fost înşelaţi de frumuseţea şi de bunătatea tânărului domn, arată Grigore Ureche. 

„Pre urma lui Pătru vodă Rareş ridicară boierii cu toată ţara pre Iliaş fiiu-său cel mai mare la domnie, sâmbătă septemvrie 3 că şi firea şi faţa  îl lăuda să fie blându şi milostivu şi aşezătoriu, gândidu-să că va semnăna tătâne-său”, scria cronicarul. În loc de aceste virtuţi, Iliaş s-a apucat de destrăbălări, organizând petreceri sexuale cu tinerii săi servitori turci, pe care «îi dezmierda» şi cu cadâne“.

image

 Ilias Rares, fiul lui Petru Rareş FOTO wikipedia

„Dinafară se vedea pom înflorit, iar dinlăuntru lac împuţit. Că avându lângă sine sfetnici tineri turci, cu cari ziua petrecea şi să dezmierda, iar noaptea cu turcoaice curvind, din obiceele creştineşti s-a îndepărtat”, preciza Grigore Ureche. La un moment dat, sătul de domnie, Iliaş Rareş a renunţat la tron în favoarea fratelui său Ştefan Rareş, a trecut la religia mahomedană şi a intrat în sluba sultanului Soleiman. A devenit paşă de Dârstor sub numele de Mahomet. După doi ani, a fost însă închis pentru fraudă şi închis la Brusa, unde a şi murit.

Voievozi cu amanţi focoşi balcanici se dezmierdau cu favoriţii în văzul tuturor

Mai sunt şi alţi trei voievozi obscuri, care au fost catalogaţi drept homosexuali, pe baza unor indici răsărite din vechile cronici româneşti. Miron Costin, citat în lucrarea sa „Voievodul dincolo de sala tronului”, de istoricul Dan Horia Mazilu, prezintă două astfel de cazuri. Este vorba în primul rând de Alexandru Iliaş, domn în repetate rânduri al Moldovei(1620-1621; 1631-1633) şi al Ţării Româneşti (1616-1618; 1627-1629), nepot al cunoscutului Alexandru Lăpuşneanu. Despre acesta, Miron Costin spune că era un domn nepriceput care, în loc să se ocupe de treburile ţării, se întovărăşise cu un amant homosexual din Balcani, renumit pentru practicile sale, numit Batiste Veveli şi se deda doar plăcerilor. 

„Dacă s-au aşezat Alexandru-Vodă la scaun (lupul părul schimbă, iară nu firea), tot pre aceia cale, ca şi la domniia dentîiu au purces lucrurile. Ce cârpeau boierii cum puteau trebile ţării, iară domniia mai mult îşi petrecea cu Batiste Veveli. Cum au venit ştire de domniia lui Alexandru-vodă la boieri, mare mîhniciune şi voie rea în toată curtea, mai ales în boieri, ştiind cu toţii firea acelui domn”, scria Miron Costin. A fost dat jos de boierii care nu-l mai doreau, nici pe el, nici pe amantul din Balcani. 

image

Stefăniţă Lupu zis şi „Papură vodă” FOTO wikipedia

Tot Miron Costin vorbeşte şi de apucăturile lui Mihnea al III lea Radu domn al Ţării Româneşti între anii 1658 şi 1659. Din punctul de vedere al cronicarului, acesta ar fi fost amantul lui Chinan Paşa, un funcţionar otoman extrem de influent. Totul s-ar fi tras de la anii petecuţi la turci, unde a dobândit acest obicei. „Şi a slujit lângă Poarta turcească la Chinan Paşa, căruia zic unii zic să-i fi fost giuvan ( n.r. – amant), fiindcă era frumuşăl”, preciza cronicarul. 

Cu toate acestea, a sfârşit rău, fiindcă a trădat Înalta Poartă şi s-a aliat cu principele Transilvaniei Gheorghe Rackoczi al II-lea. Atacat de turci şi trădat de boieri, a fugit în Transilvania, unde a murit. Din categoria domnilor obscuri dar cu apucături homosexuale ar face parte şi Ştefăniţă Lupu, al cărui „nărav” apare în „Cronica Bălenilor” scrisă de cronicarul muntean Radu Popescu. Acolo se precizează că voievodul era efeminat şi se dădea plăcerilor sexuale şi cu femeile şi cu bărbaţii. „Dezmierdat, făcea lucruri copilăreşti, să zic mai bine, nebuneşti, nu căuta trebile domniei, ci curviile, şi partea bărbătească, şi femeiască”, se arată în cronică. Alte bănuieli au planat şi asupra lui Mihnea al II-lea Turcitul, considerat un homosexual de lux la curtea sultanului, fără să existe dovezi concrete în acest sens.

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele ştiri:

De ce trăgea Vlad Ţepeş în ţeapă - legătura cu violurile şi abuzurile sexuale la care a fost supus de sultan, în timpul copilăriei petrecute la turci

Relaţiile homosexuale acum 2.000 de ani: bisexualitatea era considerată o dovadă de civilizaţie şi o strategie politică în Roma şi în Grecia Antică

Botoşani



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite