Voievodul „luminat“ al românilor, unul dintre cei mai progresişti lideri de la sfârşitul Evului Mediu. Cum a vrut să scoată Moldova de sub influenţa turcilor

Voievodul „luminat“ al românilor, unul dintre cei mai progresişti lideri de la sfârşitul Evului Mediu. Cum a vrut să scoată Moldova de sub influenţa turcilor

Dimitrie Cantemir FOTO Adevărul

Unul dintre cei mai progresişti voievozi români a fost Dimitrie Cantemir. Acesta a încercat să scoată Moldova din obscurantism şi a impresionat pe cei mai importanţi monarhi ai vremii cu vasta sa cultură. Totodată, Cantemir a dorit să reorienteze geopolitic Moldova şi să o scoată de sub influneţa nefastă a otomanilor. A fost însă trădat şi obligat să trăiască în exil.

Ştiri pe aceeaşi temă

La începutul secolului al XVIII lea, Principatele Române, Moldova şi Ţara Românească se aflau sub controlul Imperiului Otoman. Turcii aveau drept de viaţă şi de moarte asupra voievozilor. Era o realitate total diferită faţă de cea a secolelor trecute, când voievozi puternici precum Ştefan cel Mare sau Mircea cel Bătrân au fost capabili să ducă o politică independentă. Domnitorii erau numiţi doar cu voia Porţii iar ţările românilor trebuiau să plătească tribut dar şi alte obligaţii financiare şi materiale către Imperiul Otoman. 

În această epocă tulbure de orientalizare şi de control a otomanilor asupra destinului principatelor, s-a remarcat unul dintre cei mai progresişti voievozi români. Se numea Dimitrie Cantemir şi a fost liderul care a încercat să scoată Moldova din obscurantismul medieval şi să o îndrepte către drumul civilizaţie de factură occidentală. A fost domnitorul care a încercat să reconfigureze statutul Moldovei şi să o reorienteze către Occident. Povestea lui este marcată de poveşti de iubire, de trădări dar şi de o largă apreciere la nivel european.

O copilărie dedicată ştiinţelor şi învăţăturii

Dimitrie Cantemir s-a născut la 26 octombrie 1673, în satul Silişteni, ţinutul Fălciu, judeţul Vaslui de astăzi. Spre deosebire de mulţi dintre predecesorii săi la tronul Moldovei, Dimitrie Cantemir nu provenea din neam domnesc. Din contră a fost fiul unui boier mic de ţară, sărac de altfel, numit Constantin Cantemir. La origine neamul său a fost unul de răzeşi, de ţărani liberi mai înstăriţi. Abia în secolul XVI lea, un strămoş al lui Dimitrie Cantemir, probabil după nişte fapte de arme deosebite şi slujbe domniei a fost ridicat la rang boieresc şi a primit cătunul Silişteni drept recompensă şi sub formă de domeniu. Tatăl viitorului voievod s-a ridicat şi datorită soţiilor sale, care erau din neamuri importante boiereşti şi domneşti. Prima a fost Anastasia, nepoata domnului Ţării Româneşti, Grigore Ghica. A doua a fost Ruxandra Gane, dintr-o altă familie boierească importantă din Moldova. A treia şi ultima a fost Ana Bantăş, din vechea familie boierească, fiind nepoată a soţiei lui Duca-Vodă. 

De altfel Ana era o urmaşă a ilustrului Ioan Tăutu, marele logofăt din sfatul domnesc al lui Ştefan cel Mare. Ana Bantăş a fost dealtfel şi mama lui Dimitrie Cantemir. La numai 4 ani, Dimitrie rămâne orfan de mamă. Ana Bantăş moare. Până la 12 ani, tânărul copil de boier îşi petrece copilăria cu sora sa Ruxandra şi cu fratele său Antioh pe moşia tatălui său. Deşi era copilul unui boier de rang inferior a fost dat la învăţătură. De altfel tânărului boiernaş îi plăcea nespus cartea. În 1685 viaţa i se schimbă radical. Tatăl său,deşi de rang inferior ajunge ,printr-un concurs de împrejurări, domnitor al Moldovei. Evident cu permisiunea turcilor. Mai mult decât atât Constantin Cantemir şi-a dat unul dintre fii, pe Antioh drept ostatic la Istambul, un gaj al credinţei sale faţă de otomani. De la curtea de ţară, Dimitrie a ajuns rapid într-un palat domnesc. Schimbarea a fost extraordinară pentru tânărul boiernaş de ţară, ajuns peste noapte prinţ. 

Evident nu a profitat de viaţa de la palat aşa cum au făcut-o sau ar fi făcut-o alţi coconi domneşti. Nu a trăit în petreceri, nu a cheltuit şi nici nu s-a preocupat de bunuri materiale. Pur şi simplu a profitat de statutul său pentru a învăţa şi mai mult. Cumpăra cărţi, citea cu nesaţ şi era educat de Ieremia Cacavela, un învăţat grec. Acesta l-a învăţat pe tânărul prinţ Dimitrie greaca, latina şi slavona. La numai 15 ani, cunoştea deja 6 limbi străine şi era specializat în retorică, logică, fizică şi literatură. Spre deosebire de fii de voievozi educaţi în spiritul medieval al Ţărilor Române de la aceea vreme, Dimitrie Cantemir îşi desăvârşea educaţia ca un veritabil prinţ iluminist din Ţările Occidentale. Concepţiile formate în această perioadă îi vor creiona întreaga viziune despre lume şi viaţă.

Iubiri cu năbădăi, călătorii şi noi ambiţii

Viaţa tihnită a principelui intelectual suferă o nouă schimbare radicală în 1688. De această dată nu în bine. Pleacă de nevoie la Istambul pentru a-l înlocui, drept gaj, pe fratele său Antioh. Petrece trei ani în capitala Imperiului Otoman. Aici, Dimitrie Cantemir face ce ştie mai bine învaţă şi acumulează noi şi noi experinţe. Tânăr prinţ acesta cade şi în mrejele vieţii libertine a Istambulului cunoscând atât înălţarea dar şi patimile cum singur recunoaşte. ” Nevoi contrare, amarnice, neînfrânate şi neîmblânzite năvălesc şi din afară, şi dinăuntru, asupra colibei nimicniciei mele“, scria Dimitrie Cantemir. Totodată la Istambul, tânărul principe studiază la  Academia Patriarhiei Ortodoxe. 

Aici va învăţa de la cei mai importanţi profesori greci şi turci ai epocii. Pe lângă ceea ce ştia deja, învaţă limbile turcă, arabă şi persană. Totodată a studiat literatura clasică dar şi filosofia antică. În capitala Imperiului Otoman, Dimitrie Cantemir se desăvârşeşte şi se autodefineşte ca un adept al filosofiei neoaristotelice. Tocmai de aceea îşi va dori să schimbe mentalitatea mistică bizantină a moldovenilor rămaşi încă în evul mediu şi să le ofere noi orizonturi, noi mentalităţi. Era un principe iluminist, adept al raţiunii din toate punctele de vedere.  În 1693 se va întoarce acasă în Moldova. La două săptămâni de la venirea sa, tatăl său Constantin Cantemir a murit. Dimitrie a fost ales domnitor. A reuşit să stea pe tron doar trei săptămâni. Turcii nu l-au vrut. Nu priveau cu ochi buni concepţiile şi orientarea pro-occidentală a tânărului principe. Pe de altă parte primiseră mai mult de la pretendent, mai precis Constantin Duca, ginerele lui Constantin Brâncoveanu, domnul Ţării Româneşti. De altfel domnul muntean a tras toate sforile şi şi-a folosit întreaga putere financiară pentru ca ginerele său să ocupe tronul în locul lui Dimitrie Cantemir.

În 1693, Dimitrie Cantemir s-a întors la Istambul unde a fost numit capuchehaie, adică ambasador la Înalta Poartă, reprezentant al Principatelor Române. Va sta 17 ani în capitala Imperiului Otoman şi va învăţa tot mai mult. Totodată realizează şi o istorie deosebit de interesantă a Imperiului Otoman. Surprinde inclusiv moravurile otomanilor pe care îi dispreţuia. De altfel dispreţuia apucăturile şi obiceiurile orientale ca şi misticismul bizantin.  Totodată pe malurile Bosforului, tânărul principe va crea. În 1698 îi apare lucrarea”Divanul sau gâlceava înţeleptului cu lumea sau giudeţul sufletului cu trupul.”  În 1700 a scris lucrarea teologică, redactată în latină  ” Sacrosanctae scientiae indepingibilis imago”. 

Mai apoi în 1701 scrie încră două lucrări ştiinţifice. În 1705 termină ”Istoria ieroglifică”, o lucrare extraordinară. În această perioadă de pribegie va cunoaşte şi dragostea. La 27 de ani se îndrăgosteşte de Casandra Cantacuzino, fiica domnitorului Şerban Cantacuzino. Casandra avea doar 17 ani dar se îndrăgosteşte deasemenea nebuneşte de tânărul principe. Între cei doi s-a înfiripat o poveste de iubire, demnă de roman. Nu i-au legat obligaţii şi aranjamente. Mai mult decât atât Constantin Brâncoveanu a pus din nou piedici şi a încercat să destrame relaţia dintre cei doi. Dimitrie şi Casandra s-au căsătorit însă după multe peripeţii, la Iaşi. Au rămas împreună până la moartea domniţei. Au avut împreună, opt copiii.

Voievodul care a vrut să-şi ”ilumineze” ţara

În cele din urmă, Dimitrie Cantemir avea să ajungă domn. Şi asta fiindcă turcii au vrut să exploateze rivalitatea dintre el şi Constantin Brâncoveanu. Mai precis, otomanii aveau informaţii clare că voievodul muntean ar duce o politică duplicitară şi că vrea să trădeze Înalta Poartă. În 1710, Dimitrie Cantemir a fost numit domn în Moldova tocmai pentru a-l supraveghea şi denunţa, la o adică, pe domnitorul muntean. ” Cantemir a fost trimis în Moldova, cu ordinul de a prinde pe Brâncovanu, prefăcîndu-se de prieten al său, sau în vre un alt chip, şi să’l trimită viu sau mort la Constantinopole, şi cînd va pune stăpînire pe principatul Valahiei, să ie în mîni guvernarea acelei ţări, iar pentru Moldova să propună un alt principe a cărui aprobare rămîne pastrată curţei suzerane.”, se arată în „Geschichte des osm”. Înscăunat, Dimitrie Cantemir a făcut o vreme pe placul turcilor, fiind chiar spionul lor şi raportându-le tot ce se întâmpla la ruşi. Cu prima ocazie, Dimitrie Cantemir a schimbat taberele. 

A făcut o înţelegere cu Petru cel Mare, reformatorul ţar al Rusiei şi a devenit agent rusesc. De altfel Cantemir dorea să scuture jugul turcesc şi să apropie Moldova de Rusia. ”Turcii n’au respectat tratatul încheiat de predecesorul nostru Bogdan, învoind Tatarilor a o prăda, luînd în robie pe fiii şi soţiile noastre spre a’şi face rîs de ele, sporind pe fie ce zi tributul pănă la aşa grad că au devenit cu neputinţă de răspuns, noi ne am unit cu impăratul milostiv şi credincios al Rusiei, Petru Alexievici, care au ridicat arma spre a mîntui pe creştini din jugul robiei mohametane”, scria Dimitrie Cantemir.  Mai mult decât atât, Dimitrie Cantemir a intrat în război cu turcii de partea ruşilor, în bătălia de la Stănileşti pe Prut, în 1711. Ruşii pierd bătălia, iar Cantemir evident, tronul. După numai opt luni de domnie, Dimitrie Cantemir pleacă din nou în pribegie. De această data în Rusia. 

Mare print al Rusiei şi un intelectual recunoscut la nivel european

Iniţial, Dimitrie Cantemir a fost ostaticul ţarului. Între timp, datorită personalităţii, concepţiilor şi cunoştinţelor sale, Dimitrie Cantemir devine sfetnic şi prieten apropiat al ţarului Petru I, un adevărat reformator şi un adept al iluminismului. Dimitrie Cantemir va petrece 12 în Rusia, la Sankt Petersburg. Va ajunge să cunoască până la sfârşitul vieţii 11 limbi străine şi va scrie multe lucrări. În 1714, a devenit membru al Academiei din Berlin, scriind pentru aceasta  „Descriptio Moldaviae“. A oferit copiilor săi o educaţie aleasă şi i-a integrat în sistemul nobiliar rusesc. Se spune că fiica sa, a avut chiar o relaţie cu Petru I cel Mare şi i-a oferit chiar şi un copil. În 1722, Dimitrie Cantemir l-a însoţit pe ţar, ca sfetnic personal în Persia şi Astrahan. La 49 de ani, Dimitrie Cantemir va muri însă, în Rusia. Se îmbolnăvise de diabet. În Rusia deţinea funcţia de mare print şi a fost înmormântat cu onoruri.
 
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele ştiri:
 

 
citeste totul despre: