Viaţa cumplită a sinistraţilor sărăciţi de inundaţii. Trăiesc în module şi spun că nu au ce face cu despăgubirile de la Guvern
0
Inundaţiile de la sfârşitul lunii iunie au dus la sapă sute de botoşăneni din mediul rural. În comuna Coşula, apa a distrus casele a peste 40 de oameni, care locuiesc acum în module de numai câţiva metri pătraţi. N-au bani pentru a-şi reface gospodăriile, iar statul le-a oferit drept despăgubire sume atât de mici, încât nu-şi pot repara nici măcar acoperişul. Unii se gândesc că venirea iernii va însemna coşmarul vieţii lor.
Coşula, este o comună situată la 20 de kilometri de municipiul Botoşani. Este în special cunoscută pentru mănăstirea medievală construită acum aproximativ 500 de ani de unul dintre cei mai importanţi sfetnici ai domnitorului Petru Rareş. Mare parte a localnicilor trăiesc din agricultura de subzistenţă şi se luptă zi de zi cu sărăcia şi lipsurile. Mulţi dintre cei în vârstă, dar şi tineri nevoiaşi, locuiesc în case de paiantă, chirpici sau furci şi supravieţuiesc mai ales datorită celor câteva animale din ogradă.
În luna iunie, Miletinul un pârâu care curge prin satele comunei a ieşit din matcă din cauza ploilor abundente şi i-a sărăcit şi mai tare pe mulţi dintre săteni. Peste 60 de case au fost afectate de inundaţii, iar 40 dintre acestea au fost distruse. Gospodăriile au fost măturate de torent iar oamenii s-au luptat să-şi salveze păsările de curte şi animalele de la înec. După ce ploile au trecut, iar Miletinul s-a retras în matcă, în jur de 43 de oameni au rămas la marginea drumului privindu-şi gospodările pline de nămol şi casele care abia se mai ţineau în picioare. Inundaţiile le-au transformat sărăcia într-un adevărat infern.
Modulele aduse pentru sinistraţi FOTO Cosmin Zamfirache
”Inundaţiile astea au fost pentru mine potopul. Şi aşa nu aveam mare lucru. Acum nu am nimic. Doar o răschitură ţinută în pari, ca să nu-mi cadă în cap”, spune o bătrână din Coşula. Din luna iulie, viaţa acestor oameni se împarte între gospodăriile distruse şi locuinţele modulare în care au ajuns să se adăpostească de frica viituri. În loc de casă au doar câţiva metri pătraţi, un scaun, un pat, o masă şi un aragaz. Toate într-un container de tablă şi plastic. Iar despăgubirile de la stat le-au amărât şi mai tare zilele. Cu banii de la Guvern, spun oamenii, nici măcar acoperişul nu şi-l pot face. ”O să-mi duc viaţa printre nişte ruine. Sper numai să nu cadă peste mine şi să nu mă omoare într-o noapte”, spune Mariana Ciofu, o localnică din Coşula, a cărei casă a fost distrusă de inundaţii.
”M-am trezit cu apa peste mine. Mi-am luat copiii şi am fugit”
O parte a localnicilor din Pădureni,comuna Coşula, trăiesc pe malurile Miletinului. Pentru ei ploile care au potopit localitatea la sfârşitul lunii iunie sunt un adevărat coşmar şi astăzi. Îşi aduc aminte cu groază de momentele când s-au trezit noaptea din somn, aproape înghiţiţi de apele pârâului, după trei zile de ploaie aproape necontentită. ”Dormean şi m-am trezit cu apa venind aproape peste mine. Noi avem paturile joase şi a venit apa peste mine. A fost un coşmar”, spune Cristina Tararaş. Femeia este mamă a trei copii iar viitura i-a năpădit gospodăria într-o noapte de la sfârşitul lui iunie. Era singură cu copiii.
Cristina Tararaş a scăpat de inundaţie fugind împreună cu cei mici FOTO Cosmin Zamfirache
”Am sărit din pat, mi-am luat copiii şi am fugit. I-am scos în drum că este mai înalt. La scurt timp apa în casă era până la brâu. Ne înecam cu toţii dacă nu mă trezeam. Am scos repede şi animalele”, spune localnica. Casa, făcută din lut, pe furci, a fost distrusă. ”Pereţii s-au crăpat iar furcile au cedat. Casa s-a lăsat pe o parte, oricând poate să cadă. Îmi este frică să-i mai ales pe copii înăuntru că un perete s-a desprins şi s-au lăsat grinzile. Oricând se prăvăleşte peste noi”, spune Cristina Tararaş.
Săraci, lipiţi pământului după inundaţii
Mulţi dintre localnicii din Coşula sunt oamni nevoiaşi car trăiesc din greu, cu roadele pământului. Cei afectaţi de inundaţii au ajuns însă la limita de jos a sărăciei. Până şi ultima brumă de avere le-a fost luată de ape. Nea Toader are 70 de ani şi nu mai are acoperiş deasupra capului, în urma inundaţiilor. Casa, făcută din chirpici, i-a fost izbită de Miletin. A fost aşa de grav că a luat parţial foc iar acum abia se mai ţine în picioare. Nu mai are nici ferestre iar o parte a bunurilor au ars. Nea Toader, doarme în casa unui frate, decedat acum două luni. Dar nu ştie cât timp va mai putea sta acolo fiindcă urmaşi vor să o valorifice. Bătrânul stă cu capul în mâini pe marginea drumului şi nu mai înţelege pentru ce trăieşte. ”Nu mai am nimic. Am avut şi eu o sărăcie, dar acum nimic. Om bătrân şi muncesc cu ziua. Nu am din ce trăi iar casă nu mai am. Mi-a distrus-o apa Pentru ce mai trăiesc eu? Nu ştiu.”, spune localnicul din Coşula.
Mariana Ciofu abia îşi ridicase o verandă atunci când au lovit inundatiile FOTO Cosmin Zamfirache
Într-o situaţie asemănătoare este Mariana Ciofu. Trecută de 65 de ani, femeia trăia într-o casă din chirpici, tot pe malurile Miletinului. Când a venit apa i-a distrus singura locuinţă. ”A venit apa şi m-am trezit repede. Era până la brâu, dar am ajuns în stradă. Mi-a fărmat casa. Un perete stă sprijinit cu nişte pari. Oricând poate să cadă. Eu nu am venit. Nici măcar ajutor social. Mi-a luat şi ultima brumă de avere”, spune femeia. În situaţia sa mai sunt şi alţi 40 de oameni. Apa a distrus electrocasnice, case şi a ucis păsări sau animale mici. Pentru unii localnici erau singurele bunuri de valoare.
Între module şi gospodării răvăşite
Viaţa oamenilor s-a schimbat radical. Fără să mai poată sta în casele puternic avariate, sătenii afectaţi de inundaţii au fost mutaţi în locuinţe modulare. Practic este vorba despre un soi de containere din metal şi plastic, de câţiva metri pătraţi în care se află un pat sau două, o masă, scaune şi câte un aragaz. ”Este o măsură temproară pentru cei care au casele avariate şi nu prezintă siguranţă”, spune primarul din Coşula, Mircea Acatrinei. Şi nea Toader, Cristina Tararaş, Mariana Ciofu dar şi alţi sinistraţi au fost mutaţi în aceste module. Aici vin însă doar noaptea. În timpul zilei se duc la gospodăriile, pline de nămol unde şi astăzi mai bălteşte apa.
Nea Toader se retrage noaptea la module FOTO Cosmin Zamfirache
”Am câteva animale, am lucruri aici. Şi nu mă pot obişnui să stau acolo. Aici vin mai strâng ce poate fi strâns, dau de mâncar la animale. Iar noaptea mă duc la module să dorm”, spune Cristina Tararaş. La fel şi Mariana Ciofu. ”Nu mă pot desprinde de casă. Şi mai am una alta pe aici. Vin stau măcar pe lângă ea, dacă îmi este frică să intru înăutru. Noaptea, la module”, spune femeia. De altfel localnicii nici nu ar mai avea curajul să doarmă acasă. ”Dar dacă vine iar viitura? Că anunţă ploi. Eu nu pot sta aici, mai ales cu copiii. Noaptea dorm acolo să nu ne prindă în somn. Aşa fac toţi. Le este frică că vine iar apa. Şi în multe case nu se poate sta. Dacă cade acoperişul peste noi?”, spune Cristina Tararaş. ”Îi bine că avem unde pune capul noaptea, în siguranţă, dar nu este ca acasă”, spune nea Toader.
Bani de la stat, nici măcar pentru un acoperiş
Vineri, sinistraţii de la Coşula, oamenii care trăiesc între module şi gospodării dărăpănate, au primit bani de la Guvern. Mai precis despăgubiri pentru pierderile suferite în timpul inundaţiilor. Banii au fost oferiţi de prefectul judeţului în persoană. Cei care aveau peste 50% distrugeri au primit 10.000 de lei, iar restul 5000 de lei. Oamenii au luat plicurile cu bani dar se gândesc deznădăjduiţi la viitorul lor. Această sumă, spune sătenii, nu le ajunge pentru aproape nimic. Casele sunt distruse, mare parte nelocuibile iar cu banii primiţi nici măcar un acoperiş nu pot face. ”Ce să fac cu banii ăştia, dacă eu nu am nimic? Nu ajung nici de acoperiş. Numai o maşină de balast îi 2000 de lei. Dar lemn de unde iau şi restul?”, spune Mariana Ciofu. Nea Toader să gândeşte să-şi facă măcar o cameră cu bani primiţi, dar nu este sigur că-i vor ajunge.
”Mă gândesc să-mi fac o dinetă, ceva. Poate ceva de chirpici şi să lucrez şi eu, că nu ajunge să dau şi la oameni şi pe materiale. Dacă o fac prost, iar vine şi i-a apa casa”, spune bătrânul. Soţul Cristinei Tararaş pleacă sezonier în străinătate, câte trei luni, în agricultură, să strângă bani pentru o nouă casă. A început o construcţie din BCA dar nu ştie cât va trece până va reuşi să o pună pe picioare, cu banii strânşi. Cu suma primită de la Guvern speră să-şi toarne măcar o placă de beton. De altfel doar pentru atât îi ajung banii. Situaţia este tragică, mai ales că se apropie iarna şi mulţi sinistraţi, mai ales vârstnici nu vor avea unde să se adăpostească. Modulele nu sunt o variantă în pragul iernii. ”Când mă gândesc la iarnă, mă gândesc ca la moarte. Nu ştiu ce fac”, spune nea Toader. Mai mult decât atât oamenii rămân tot în calea apelor. Nu au bani să-şi cumpere alte terenuri şi nici să-şi ridice case de la zero pe acele pământuri. Reprezentaţii Primăriei spun că lucrează la o serie de amenajări pentru a-i proteja pe viitor de ape.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele ştiri:
Se încarcă comentariile...
