Ungurul care visa să devină rege al Daciei. A protejat ţăranii români şi a inaugurat o epocă de aur a Transilvaniei

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Principele Gabriel Bethlen FOTO Adevărul
Principele Gabriel Bethlen FOTO Adevărul

Unul dintre cei mai importanţi lideri ai Transilvaniei a fost principele Gabriel Bethlen. Acesta a încurajat educaţia şi cultura de factură umanistă, dând inclusiv drepturi ţăranilor iobagi. Perioada în care a domnit este considerată o ”epocă de aur” a Transilvaniei.

La începutul secolului al XVII-lea, Transilvania se afla la confluenţa intereselor otomane şi habsburgice şi era un teritoriu măcinat de luptele interne şi disensiuni politice. 

Reforma religioasă iniţiată de Martin Luther în Germania începutului de secol XVI a pătruns în Transilvania în rândul naţiunilor privilegiate. Saşii au îmbrăţişat lutheranismul, cu precădere, în timp ce ungurii au preferat, în mare parte, calvinismul, tot o confesiune protestantă care se răspândea cu repeziciune în Europa.

Războaiele pentru dominaţie au căpătat şi o puternică tentă religioasă, culminând cu Războiul de 30 de ani. 

În acest secol zbuciumat, Transilvania avea să cunoască o adevărată ”epocă de aur” sub sceptrul principelui Gabriel Bethlen, un maghiar calvin care a introdus spiritul umanist în politicile de stat, oferind printre altele, noi forme de educaţie, drepturi ţăranilor dependenţi sau scutiri de taxe pentru preoţii români. În plus, a încercat să continue proiectul politic al lui Mihai Viteazul.

Gabriel ”Ţiganul” de la Ilia, de la războinic cruciat la un anti-hasburg convins

Gabriel Bethlen a fost poreclit ”Ţiganul”, încă din copilărie, din cauza pielii de culoare mai închisă. S-a născut la Ilia, în judeţul Hunedoara, în anul 1580, într-o puternică familie de origine maghiară. Era fiul lui Francisc sau Farkas Bethlen şi al Drusianei Lazar. 

Viaţa sa a fost puternic influenţată de realităţile politice din Ungaria şi Transilvania. Tatăl său pierduse ţinuturile ancestrale ale familiei (astăzi în judeţul Timiş) din cauza ocupaţiei otomane, dar primise de la principele Transilvaniei, în compensaţie ţinuturile Iliei, din zona Hunedoarei de astăzi. Mama sa provenea din puternica familie Szekely. 

La vremea naşterii lui Gabriel, Banatul, o parte din Ungaria şi Transilvania erau stăpânite de otomani.  La vârsta de 11 ani, Gabriel rămâne orfan de ambii părinţi. Ajunge să fie crescut, împreună cu fraţii săi, de fratele mamei, la castelul Lazar. Acest unchi matern era un militar dur, care a oferit o educaţie cazonă tinerilor săi nepoţi. Tot ce a deprins de la el a fost meseria armelor. A fost luat mai apoi sub aripa lui Ştefan Bocskai, pe care mai târziu îl va ajuta să ajungă principe al Transilvaniei.

În serviciul lui Bocskai, aşa cum menţionează şi omul său de încredere, Pal Haportoni Forro, Gabriel Bethlen ajunge să primească misiuni şi slujbe onorabile şi foarte importante. A fost educat în spiritul umanist şi a servit ca un foarte bune emisar şi ambasador, arată acelaşi Pal Haportoni. Tot Bocksai îl întroduce la curtea lui Sigismund Bathory, acolo unde ajunge în suita acestuia. 

În slujba lui Sigismund, Gabriel Bethlen adună şi primele experienţe militare importante. Principele Transilvaniei a intrat în Sfânta Ligă anti-otomană iniţiată de Papa Clement al VII-lea şi a organizat primele incursiuni în teritoriul otoman, pe vremea când Gabriel Bethlen avea doar 15 ani. Tânărul nobil ungur de la Ilia capătă botezul focului, aşa cum arată şi istoricul maghiar Barcza, chiar în bătălia de la Giurgiu, în 1595.

După încheierea campaniei, Sigismund Bathory abdică. Un bun prilej pentru împăraţi Romano-Germani să-şi întindă controlul direct şi asupra Ungariei, dar şi al Transilvaniei. Sigismund se răzgândeşte şi vrea să se întoarcă înapoi în Transilvania. Atunci, Gabriel Bethlen alături de Bocksai, protectorul său, îşi intră în rol. Sunt trimişi să negocieze cu împăratul Rudolf la Praga în 1599. Se spune că acea întâlnire cu împăratul, dar şi dorinţele imperialilor de a-şi extinde controlul asupra Transilvaniei au stârnit în sufletul tânărului Gabriel Bethlen sentimentele anti-habsburgice care-i vor marca toată viaţa. Acesta şi-a dat seama că împăraţii Habsburgi nu vor reuşi niciodată să apere interesele Transilvaniei în faţa otomanilor. 

Duşman al lui Mihai Viteazul şi uneltiri în teritoriile turceşti

După abdicarea lui Sigismund, anarhia a pus stăpânire pe Transilvania. Gabriel Bethlen a decis să-l susţină pe Andrei Bathory, noul voievod al Transilvaniei, apropiat al turcilor. Ba chiar luptă alături de oştile lui Bathory împotriva lui Mihai Viteazul la Şelimbăr. A şi fost grav rănit în aceea bătălie. Până în 1601 îşi va pierde urma, probabil revenindu-şi de pe urma rănilor căpătate, răni care l-ar fi ţintuit la pat mult timp. În tot acest timp, imperialii l-au trimis pe generalul Basta să-l alunge pe Mihai Viteazul din Transilvania. După înfrângerea şi uciderea principelui valah, mercenarii lui Basta au făcut ravagii în Transilvania, jefuind şi distrugând ce le cădea în mână. 

Gabriel Bathory, care deţinea domeniul de la Ilia, s-a revoltat împotriva habsburgilor alături de nobilimea transilvăneană afectată de prezenţa trupelor lui Basta. Bătălia cu Basta se dă la Teiuş, dar nobilii transilvăneni pierd lupta. Gabriel Bethlen îşi scapă viaţa aruncându-se în Mureş şi înotând către Timişoara, la aceea vreme paşalâc turcesc. 

În Imperiul Otoman, Gabriel Bethlen îşi arată din plin priceperea în diplomaţie, dar şi experienţa căpătată în intrigile de curte. Îi convinge pe otomani, cu scrisori false, să-l susţină pe ruda sa Moses Szekely. Nu a avut însă succes, iar Moses a fost omorât. Gabriel a ajuns din nou pribeag în Imperiul Otoman. În exil a devenit un adevărat lider al refugiaţilor transilvăneni. Îl susţine la tronul Transilvaniei pe protectorul şi prietenul său Bocskai. Reuşeşte să-l convingă pe marele vizir, iar Bocskai ajunge principe al Transilvaniei. 

Gabriel primeşte recompense domeniale şi titluri. După moartea lui Bocskai, Gabriel Bethlen rămâne fidel şi succesorului acestuia Gabriel Bathory. Apărând însă neînţelegeri şi probabil o luptă surdă pentru putere, Gabriel Bethlen este nevoit să fugă din nou în Imperiul Otoman. De această dată, puternic susţinut şi de nobilimea transilvană, Gabriel Bethlen este decis să preia tronul Transilvaniei. 

Marele Vizir îşi dă acordul privind numirea lui Gabriel Bethlen, mai ales că acesta garantase că se opune Habsburgilor. Vine cu o armată turcească în Transilvania în 1613 şi îi ia locul lui Gabriel Bathory, care a fost ucis de nobili. 

”Fiind un nebun afurisit, Bathory dădea târcoale soţiilor şi fiicelor de nobili şi ale altora din Transilvania. Luând cu forţa averile acestora, i-a ucis pe mulţi dintre cei care, în faţa abuzurilor lui, i se opuneau. Mulţi scăpaseră din mîna lui cu mii de necazuri. Mai sus numitul Bethlen a venit iarăşi să se plângă la Poarta fericirii. Atunci Iskender paşa, fiind mijlocitor pentru Bethlen, l-a făcut să se întâlnească cu Nasuh paşa şi l-a convins să înceapă pregătirile pentru înlăturarea şi nimicirea craiului cel nebun din Transilvania”, se arată în cronicile otomane. 

Un principe umanist şi o epocă de aur a Transilvaniei

Odată ce a ocupat tronul Transilvaniei, Gabriel Bethlen a ales să conducă în spiritul umanist. Era un calvin care iubea cultura. El însuşi scria imnuri şi versuri. Aşa că a încurajat cât a putut de mult cultura şi educaţia. „Principele Bethlen ca om cu carte şi evlavios, care citea zilnic Evanghelia şi scria în limba ungară într-un stil elegant şi bogat, abia cunoscut până atunci, avea grijă şi de cultura ţării.(...) Întemeie tipografii şi ridică nivelul cultural al preoţilor calvini prin trimiterea studenţilor la universităţile din Germania şi Olanda.”, se precizează în  „Documente privitoare la istoria Ardealului , Moldovei şi Ţării Româneşti”. În plus, reformează administraţia principatului. 

Contrabalansează influenţa marilor feudali, promovând cărturari şi mici nobili în aparatul de stat, pricepuţi şi loiali. A încurajat comerţul şi meşteşugurile. În special a investit în dezoltarea extracţiei miniere şi în naţionalizarea multor ramuri industriale. Cumpăra mărfuri cu preţuri fixe şi apoi le vindea în Europa obţinând un profit însemnat. faimoşi erau ducaţii săi din aur, cu chipul principelui imprimat pe monezi. A reparat vechi castele şi fortăreţe, inclusiv castelul Huniazilor, cu superbe elemente renascentiste, iar în acelaşi timp a ridicat şi un frumos castel, Magna Curia, la poalele cetăţii Devei. 

Un principe prietenos cu românii şi un adept al educaţiei

Cele mai mari realizări ale principelui Bethlen sunt în domeniul educaţional şi social. În spirit umanist acesta deschide un colegiu academic la Alba Iulia ce putea rivaliza cu multe şcoli din Europa Occidentală. Avea cinci clase de cursuri secundare şi numeroase clase de cursuri superioare în domeniul teologiei şi al filosofiei. ”Corpul didactic era recrutat din personalităţile culturale de seamă ale Transilvaniei şi Ungariei - un J. Apâcai Cseri, un E. Gelei Katona, un P. Kereszturi - el cuprindea şi învăţaţi din afara hotarelor de renume european ca filosofii I. Alstead şi I. Bisterfeld, poetul Martin Opintz-prietenul lui Grotius - şi teologul francez Isaac Basire”, preciza Constantin Giurescu în ”Istoria Românilor”. Cea mai mare realizare a acestui ”Colegiu Academic” era că permitea accesul la educaţie, cu burse şcolare, tinerilor săraci, indiferent de etnie. Inclusiv copiii de iobagi au primit dreptul de a merge la şcoală.  ”Avea şi un număr de burse pentru tinerii săraci care se distingeau la învăţătură“, se arată în aceeaşi lucrare. 

Tot Bethlen a fost cel care l-a sprijinit pe iezuitul Gyorgy Kaldy să traducă şi să tipărească Biblia. În plus, spun unele surse, a ocrotit satele româneşti şi a dat dreptate ţăranilor atunci când era cazul. ”Principele Bethlen a ocrotit satele româneşti din ţinutul Bistriţa, ca să fie scutite de dijmă. Iar atunci când iobagii români din Beşinău i s-au plâns că au puţin pământ de arat, a ordonat să li se dea o parte din pământul satului vecin”, se precizează în documentele vreme şi publicate în  „Documente privitoare la istoria Ardealului , Moldovei şi Ţării Româneşti”.

Nu în ultimul rând a scutit preoţii români de anumite taxe şi obligaţii. "Preoţii români, chiar de origine iobăgească, au dreptul să se mute cu soţia şi copii, fără aprobarea stăpânului, în satul în care vor fi aleşi preoţi" se arată în diploma reconfirmată de Bethlen din timpul domniei lui Gabriel Bathory. Mai mult, i-a scutit de dijma pe vite şi grâne. 

S-a visat un prinţ al Daciei dar a vrut şi rege al Ungariei sau Boemiei

Unul dintre proiectele politice ale lui Gabriel Bethlen a fost constituirea ”Principatului Daciei”. Adică unificarea Transilvaniei, cu Moldova şi Ţara Românească. În anul 1627 chiar cerea autorităţilor otomane să permită o asemenea unificare. Anterior Bethlen a încheiat alianţe cu Ştefan Tomşa din Moldova şi Radu Mihnea din Ţara Românească, relaţiile bune pe care le-a păstrat tot timpul domniei.

”O corespondenţă din decembrie 1627 ne arată că el făcea în acest sens demersuri la Poartă. Turcii, care n-aveau însă niciun interes să creeze un asemenea organism puternic în coasta lor şi care nu uitaseră cele păţite sub Mihai Viteazul, nu aprobară cererea. Bethlen nu încercă s-o realizeze cu armele.”, arată Constantin Giurescu. Şi nu fiindcă lui Bethlen i-ar fi fost frică de război. Dar mai ales fiindcă avea o răfuială cu habsburgii şi nu-şi permitea duşmani din toate părţile. 

Otomanii îl sprijineau. Gabriel Bethlen a fost o personalitate importantă a Războiului de 30 de ani, în zona central-estică a Europei. Principele transilvan a aderat la tabăra anti-habsburgică, protestantă şi s-a războit cu Ferdinand al II lea Sfântul Împărat de Neam Germanic. A profitat de faptul că acesta era ocupat cu revolta cehilor şi, în 1618 a pus mâna pe o mare parte din Ungaria, inclusiv pe coroana Sfântului Ştefan, un artefact deosebit pentru maghiari. În 1620 a fost ales ca rege al Ungariei, dar, ca protestant, nu a fost acceptat de nobilimea catolică.

Războiul cu imperialii s-a încheiat prost pentru Bethlen. Armata boemă şi cea a principelui Transilvaniei a fost înfrântă la Muntele Alb. Cu toate acestea, Bethlen a avut parte de o pace avantajoasă, primind de la imperiali, şapte comitate la graniţa cu Transilvania. Ani la rândul a continuat să lupte pentru eliberarea Ungariei de sub Habsburgi, însă fără succes. A murit în 1629. 

Vă recomandăm să citiţi şi:

Principele Transilvaniei căzut în patima alcoolului şi duşman al vrăjitoarelor. Inventa procese şi ucidea femei ca să justifice îmbolnăvirea soţiei sale

Faimoasele principese ale Transilvaniei medievale. Poveştile tulburătoare ale celor mai puternice femei din trecut

Botoşani



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite