Cum au ajuns soldaţii homosexuali cei mai apreciaţi războinici în Grecia Antică. Erau văzuţi ca model de conduită ostăşească
0Războinicii homosexuali au dobândit o mare faimă în Grecia Antică pe câmpurile de luptă. De altfel, unităţi de elită ale armatelor antice erau compuse doar din războinici homosexuali sau bărbaţi care au practicat homosexualitatea.
Războinicii greci au dominat secole de-a rândul câmpurile de luptă ale antichităţii. Falanga, formaţia strânsă de luptă a hopliţilor, soldaţii greu înarmaţi ai cetăţilor greceşti, i-a făcut cea temută armată mai ales în secolul V îHr. Totodată, hoplitul grec, bine antrenat încă din copilărie, în palestre şi gimnazii, era un soldat greu de doborât şi ucigător în lupta corp la corp.
Modelul grecesc privind antrenamentele, tacticile de luptă, dar şi disciplina a fost însuşit de armata macedoneană, cea care a reuşit sub conducera lui Alexandru cel Mare să transforme estul în imperiu elenistic.
Mai mult decât atât modelul militar grecesc a fost preluat şi de romani, cei care de altfe l-au transformat şi desăvârşit. Cei mai renumiţi şi de temut războinici greci ai antichităţii au fost hopliţii din ”Batalionul Sacru„ al Tebei dar şi celebrii spartani. Puţini ştiu însă că toţi aceşti soldaţi de elită era homosexuali sau practicau şi homosexualitatea. De altfel aceşti războinici-gay erau preferaţi heterosexualilor în armată.
Homosexualitatea, politică de stat
Poate cei mai celebri războinici ai Greciei Antice, şi unii dintre cei mai renumiţi ai întregii istorii au fost hopliţi spartani. Luptători care nu cunoşteau teama, decişi să lupte până la capăt şi pentru care cea mai mare ruşine era să se retragă dintr-o luptă. De altfel, doctina militară spartană nu lua în calcul retragerea. Fiecare războinic era obligat de onoarea cetăţii să lupte până la moarte.
Totodată, este renumită educaţia militară spartană. Copii care aveau defecte la naştere sau nu păreau vânjoşi erau aruncaţi de pe muntele Taiget. Practic cine nu era apt să poarte arme, nu avea ce căuta în Sparta. Cetăţeani se obţinea doar prin naştere, fiind o elită ce controla o mare de sclavi.
Aceşti cetăţeni, perfecţi fizic prin naştere erau închişi în tabere militare de la 7 ani şi erau antrenaţi pentru un singur scop: războiul. În acest tabere se obişnuiau cu durerea, foamea şi în general privaţiunile. Învăţau să lupte de mici şi îşi căleau în permanenţă corpul cu exerciţii fizice susţinute. Aceşti războinici, erau o maşină de luptă aproape perfectă. De altfel puţini războinici antici s-au lăudat că au reuşit să învingă o falangă spartană. Aceşti războinici spartani însă ar fi practicat homosexulitatea în taberele militare, tocmai pentru a suda relaţiile dintre luptători. Inclusiv în Grecia antică exista ideea că dorienii, adică spartanii practicau homosexualitatea, idee surprinsă şi în ”Dialogurile despre iubire” ale lui Plutarh, în care care cretanii şi spartanii sunt acuzaţi că au răspândit homosexualitatea în lumea grecească. Mai precis aşa cum arată şi William Percy într-un studiu pe această temă, homosexualitatea, mai ales cea militară şi acceptată şi încurajată de stat apare în Creta.
Regiunea fiind ocupată de dorieni, spune specialistul, obieceiurile ar fi fost transmise şi spartanilor ca formă de coeziune în taberele militare. Mai mult decât atât în Sparta, homosexualitatea ar fi fost încurajată de stat încurajându-se formarea de perechi între războinicii mai experimentaţi şi cei tineri. ” Se pare că spartanii au dezvoltat forma lor proprie de iubire instituţionalizată dintre bărbat şi băiat sub influenţa cretană. În Sparta tânărul din această pereche se numea ”ascultătorul” iar mentorul se numea ”inspiratorul„, scrie Louis Crompton în „Homosexuality and Civilization”.
De altfel specialiştii precum K.O. Müller în secolul al XIX lea şi Erich Bethe la începutul celui următor au teoretizat şi susţinut această ipoteză prin care statul spartan încuraja homosexualitatea sau mai bine zis bisexualitatea în taberele militare, având în vedere că războinicii trebuiau să procreeze. Acestă măsură ar fi fost utilă pentru a lega mai bine luptătorii între ei. Teoria este mai nou contestată însă tot cu dovezi din lumea antică, mai precis Xenophon precizează că Licurg legiuitorul Spartei ar fi interzis relaţiile între persoanele de acelaşi sex. Cu toate acestea la nivel al mentalităţilor, hopliţii spartani erau consideraţi practicanţi ai homosexualităţii.
Batalionul sacru format din homosexuali
Dacă în cazul spartanilor există o controversă, în ceea ce îi priveşte pe hopliţii din Beoţia sau mai precis din cetatea grecească Teba, lucrurile sunt cât se poate de clare. Erau homosexuali declaraţi şi pe deasupra detaşamentul de elită al armatei Tebei, era format exclusiv din homosexuali. Mai precis este vorba despre ”Batalionul Sacru al Tebei„ zis şi ”Batalionul iubiţilor„. Era trupa de elită a Tebei, formată din 150 de perechi de îndrăgostiţi, bărbaţi bineînţeles. A fost un batalion organizat de Gorgidas în 378 îHr şi era format exclusiv din homosexuali. La un moment dat acest batalion a ajuns cea mai de temută armată a Greciei Antice, învingându-i până şi pe spartani în lupta de la Leuctra din anul 371 ÎHR.
După acest moment erau consideraţi invicibili. Constituirea unei unităţi militare de homosexuali la Teba nu era o întâmplare, fiindcă în Beoţia, pederastia era la modă. „ Teba ca şi Elis sunt două state greceşti de pe continent care sunt citate în repetate rânduri ca zone în care homosexualitatea era încurajată. Xenophon în ”Constituţia Spartei„, observă că dacă la Elis relaţiile dintre bărbaţi erau ocazionale la Teba bărbaţii trăiau cu băieţii ca soţi şi soţie”, scrie Louis Crompton.
Formual de „batalion sacru„ spune Crompton vine de la o practică a acestor iubiţi şi din mitologie. Mai precis, Iolaus companionul şi iubitul lui Heracle, al cărui cult era puternic în Beoţia avea mormântul în apropierea Tebei. În apropierea acestui mormânt legendar îndrăgostiţii îşi jurau credinţă. Practic membrii batalionului sacru, urmau modelul relaţiei lui Heracle cu Iolaus. Curajul şi forţa batalionului de homosexuali în luptele Războiului Peloponesiac i-au adus elogii mai ales din partea renumitului Plutarh. Batalionul sacru a fost distrus în lupta de la Cheroneea cu macedonenii.
Batalioanele de homosexuali ideal militari la greci
De altfel în Grecia Antică, mai ales în secolele V-IV homosexualitatea în armată era preferată. Şi asta fiindcă ar fi sudat mai bine unităţile de luptă. Nu luptau alături doar simplii camarazi ci iubiţii. În special în falangă, aceştia s-ar fi protejat mai bine unii pe ceilalţi, ţinând linia strânsă. Această preferinţă către unităţile de luptă cu soldaţi homosexuali este redată de binecunoscutul Platon în lucrea sa ”Symposium”.
De altfel pentru Plato unitatea de luptă cu războinici homosexuali este ideală. ”Dacă ar fi o cale prin care un stat sau o armată să fie constituită doar din iubiţi, ei ar fi cei mai buni guvernatori ai oraşului lor, abţinându-se de la toate dezonorurile şi crescând unul pe celălalt în onoare. Şi atunci când ar lupta unul lângă celălalt, chiar dacă în inferioritate, ei ar învinge pe oricine. Pentru că ce iubit nu ar dori să fie văzut de toată omenirea alături de cel drag. Şi-ar arunca el armele sau şi-ar părăsi locul în luptă? Mai degrabă ar muri de o mie de ori decât să îndure acest lucru”, scria Plato în Symposium.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele ştiri:
Se încarcă comentariile...
