Standarde incredibile de frumuseţe. Partea de lume unde era apreciată femeia cu mustaţă şi fizic de bărbat
0
Standardele de frumuseţe sunt relative. Diferă total de la o zonă la alta şi de la o perioadă la alta. Cea mai bună dovadă o reprezintă două prinţese iraniene care au şocat lumea occidentală cu înfăţişarea lor, dar în ţinuturile natale erau considerate cele mai frumoase femei.
Frumuseţea este strâns legată de tradiţiile culturale, religioase şi chiar de mediul natural. Etaloanele de frumuseţe s-au schimbat drastic de la un secol la altul sau chiar de la o decadă la alta. Iar de multe ori, ideea sau idealul de frumuseţe a fost subjugat curentelor culturale sau religioase.
Un exemplu celebru este oferit de o legendă născută în jurul unui personaj sau a unor personaje care au trăit acum 150 de ani.
Este vorba despre „Prinţesa Qajar“, o frumuseţe iraniană din secolul al XIX-lea: două prinţese, surori, ale căror fotografii au făcut înconjurul lumii, şocând lumea occidentală.
”Femeia cu mustaţă”, un standard al frumuseţii în Orientul Mijlociu
Iranul a fost inima Persiei antice, medievale şi chiar până la începutul secolului al XX-lea. Încă din secolul al XVIII-lea, Persia a fost condusă de dinastia regală Qajar, dintr-un trib turcic cu acelaşi nume.
Dinastia Qajar a dominat Persia de la sfârşitul secolului al XVIII lea până la începutul secolului XX. A fost o perioadă în care modernitatea pătrunde pe mai multe căi în lumea Iranului islamic, începând cu familia regală.
Cu toate acestea, standardele de frumuseţe iraniene ale vremii erau considerate de neschimbat. Conform tradiţiei persane, o femeie frumoasă era o femeie dolofană, cu mustaţă, sprâncene groase şi trăsături masculine. Astfel că multe femei iraniene, pentru a îndeplini aceste criterii, îşi potenţau culoarea neagră a mustăţii şi îşi îngroşau sprânceana unită cu farduri de culoare neagră.
Bărbaţii, în schimb, ca să îndeplinească criteriile de frumuseţe trebuiau să fie zvelţi, cu pielea fină şi trăsături feminine.
Frumuseţea Persiei, cu mustaţă şi sprâncene groase
În mod special, prinţesele dinastiei Qajar îndeplineau aceste criterii de frumuseţe, cu mustaţă, corp robust, sprâncene unite şi foarte groase.
S-a creat şi o adevărată mitologie în jurul acestor prinţese, mai ales când numeroase poze cu ele au început să circule în mediul online. Fotografiile sunt făcute la începutul secolului al XX-lea, iar protagonistele sunt două prinţese, surori, fiice ale lui Naser al din Shah, regele Persiei în perioada 1848-1896.
Cea mai frumoasă după standardele iraniene din aceea perioadă era Fatemah Khanum ”Esmat-El-Dowlah”, fata cea mai mică a şahului Persiei.
S-a născut la finele secolului al XIX-lea, înainte ca tatăl său să fie asasinat. Îndeplinea cu fidelitate standardele de frumuseţe ale vremii în Persia. Avea aspectul unui bărbat (n.r. conform standardelor europene), era destul de solidă, avea mustaţă şi sprâncene groase şi unite. Era considerată cea mai frumoasă femeie din Persia. A fost şi cea mai fotografiată.
Esmat s-a căsătorit la 12 ani cu Amir Hussein Khan Shoja-Al Saltaneh, un sultan de neam turcic, foarte puternic. El este cel care i-a comandat toate sesiunile foto, mândru că are o asemenea frumuseţe.
Aşa a rămas Esmat posterităţii, pozând în numeroase locaţii şi în tot felul de ipostaze, îmbrăcată mai ales în portul nobiliar persan.
În jurul său circulă numeroase legende, inclusiv cea care arată că din iubire pentru ea s-ar fi sinucis 13 bărbaţi. Această poveste nu este susţinută însă de nicio mărturie a vremii.
În orice caz, Esmat era un simbol al frumuseţii absolute în Persia dinastiei Qajar.
Frumuseţe şi feminism în Persia femeilor cu mustaţă
Populară a devenit şi sora mai mare a lui Esmat. Nu însă neapărat prin frumuseţea specific persană, ci prin vântul schimbării pe care-l propaga la curtea şahilor din Iran.
Se numea Zahra Khanom Tadj es-Saltaneh şi a fost o personalitate mai faimoasă decât sora ei mai mică Esmat, considerată frumuseţea Persiei.
Născută în 1886, Zahra a purtat la rândul ei mustaţă, sprâncene groase şi unite şi avea şi acel fizic care îndeplinea criteriile frumuseţii din Iran. Dar era mai preocupată de drepturile şi libertăţile femeii decât de aspectul fizic. Zahra a fost prima feministă din Persia, spărgând toate barierele ideologice şi religioase ale vremii. Deşi logodită de la vârsta de 8 ani, Zahra nu s-a împăcat cu statutul femeii islamice din Persia acelor vremuri.
A fost prima femeie de la curtea Persiei care şi-a dat jos hijab-ul în public şi a refuzat să-l mai poarte. A adoptat în schimb moda vest-europeană şi a renunţat inclusiv la mustaţă. Nu însă şi la sprâncenele proeminente.
A fost o artistă desăvârşită. Picta, cânta la vioară şi vorbea fluent franceza. În fiecare săptămână organiza un salon al artiştilor. A denunţat sărăcia şi cutumele din Persia militând pentru schimbare, modernizare şi alegerea unui regim democratic.
Zahra a fondat inclusiv un grup de activiste pentru drepturile femeilor în lumea musulmană numit Anjoman Horriyyat Nsevan, adică ”Asociaţia de Eliberare a Femeilor”. Activitatea asociaţiei se desfăşura în ilegalitate şi în secret. Nu de puţine ori, Zahra şi-a manifestat deschis opţiunile şi chiar a condus un marş al drepturilor femeii până în faţa Parlamentului. A scris şi o carte de memorii, absolut fascinantă. A murit în 1936.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:
Pink, desemnată cel mai frumos om din lume. Reacţia artistei: „Am râs copios“ VIDEO
Se încarcă comentariile...
