Simbolul unicat al independenţei româneşti. Cum a vrut regele neamţ al României să celebreze eroismul pălmaşilor români

Simbolul unicat al independenţei româneşti. Cum a vrut regele neamţ al României să celebreze eroismul pălmaşilor români

Coroana de oţel a regilor României FOTO descopera.ro

Coroana regilor României este un obiect de patrimoniu unicat în lume. Este singura coroană făcută din oţel, fără pietre preţioase şi alte obiecte de podoabă. A fost confecţionată dintr-un tun turcesc capturat la Plevna şi este simbolul independenţei României, dar şi al caracterului marţial al primului ei rege. Coroana nu a fost făcută de bijutieri, ci de oameni din armată.

Ştiri pe aceeaşi temă

În anul 1877, Principatele Unite ale Moldovei şi Ţării Româneşti intrau în război, alături de Rusia ţaristă, contra Imperiului Otoman. Avea să fie ultimul război ruso-turc din învolburatul secol al XIX lea şi unicul prilej pentru ţările române de a-şi obţine independenţa. În luptele de pe teritoriul Bulgariei contra armatelor otomane, oştenii români şi-au dovedit curajul şi valoarea reuşind să impresioneze întreaga Europă. 
 
După pacea de la San Stefano din anul 1878, Principatele Unite îşi obţineau independenţa după câteva secole de vasalitate faţă de Imperiul Otoman. Câţiva ani mai târziu era proclamat Regatul României, iar domnitorul Principatelor Unite, neamţul Carol I, cel care va fi unul dintre artizanii României moderne, va deveni rege. Spre deosebire de alţi monarhi, la încoronare, Carol I a purtat pe creştet, ca simbol al regalităţii Româneşti, o coroană unicat în lume. Fără bijuterii, fără pietre preţioase şi decoraţiuni. Nici măcar nu era din metal preţios. Era o coroană din oţel. Oţelul luat direct de pe câmpul de luptă.
 
Regele neamţ a refuzat fastul bizantin
 
Iniţial pentru încoronarea regelui au fost elaborate o serie de schiţe privind forma sceptrului şi a coroanei. Totodată s-a decis ca acestea să fie făcute din metale preţioase. Aceasta a fost dorinţa Guvernului condus la aceea vreme de premierul liberal Dimitrie Brătianu. Coroana, aşa cum spunea şi tradiţia medievală românească, trebuia să fie din aur, după un model bizantin folosit în trecut atât de voievozii valahi, cât şi de ţarii bulgari. Coroana trebuia să fie ornamentată cu pietre preţioase şi decorată cu simboluri heraldice care să aducă aminte de vechile principate ale Valahiei şi Moldovei. Forma coroanei trebuia să aducă aminte totodată de cea a vechilor voievozi, fiind alese modelele coroanelor lui Ştefan cel Mare, Alexandru cel Bun sau Mircea cel Bătrân. 
 
Totodată sceptrul trebuia să imite modelul celui purtat de Mihai Viteazul. Ceremonia încoronării se dorea a fi fastuoasă, la fel în concordanţă cu ritualul bizantin. Elitele politice româneşti s-au izbit însă de refuzul lui Carol I. Acesta le-a transmis reprezentanţilor Guvernului că-şi doreşte o coroană cât mai simplă, dar cu o simbolistică aparte pentru poporul român. De altfel, în 1881, Carol primeşte o scrisoare de la tatăl său, Karl Anton, care-l îndeamnă pe proaspătul rege al României să evite fastul inutil, mai ales că era vorba de un regat tânăr. De altfel Carol a şi preferat o festivitate de încoronare mai degrabă sobră.
 
Simbolul independenţei românilor, din oţel de tun turcesc
 
Alegerea materialului din care să fie făcută coroana i-a uimit pe români. Dar i-a uimit în mod plăcut. Noul rege îşi dorea o coroană din oţel, fără pietre preţioase sau alte ornamente inutile. Povestea acestei idei începe de altfel încă din timpul războiului de independenţă. Carol, comandant suprem al armatei, ar fi fost impresionat de eroismul soldatului simplu, a ţăranului moldovean sau valah care a luptat la baionetă în bătăliile eroice de la Griviţa sau Plevna. Din acel moment şi-ar fi dorit ca simbolul monarhiei româneşti să fie un tribut adus pălmaşului care şi-a dat viaţa pentru independenţa ţării. Tocmai de aceea, Carol a cerut să-i fie făcută coroana din oţel de tun. Dar din oţelul unui tun turcesc capturat de trupele române la reduta Griviţa, în august 1877. 
 
A fost ales un tun de fabricaţie germană, marca Krupp, calibru 90 mmm, aflat în dotarea armatei otomane. Din partea din faţă a ţevii acestui tun au fost făcute trei coroane din oţel. Ministrul Dimitrie Brătianu l-a însărcinat, în anul 1881, pe ministrul Cultelor şi Instrucţiunii Publice, V. A. Urechia, să conducă o comisie constituită pentru a se hotărî care să fie forma coroanei şi a sceptrului pentru Carol I. Au fost luate în calcul modele istorice, iar schiţele au fost realizate de Theodor Aman. Din comisie au făcut parte Grigore Tocilescu, Alexandru Odobescu şi Bogdan Petriceicu Haşdeu. Pe lângă modelele istorice au fost luate în calcul şi tendiţele vremii, privind coroanele monarhilor Europei. 
 
Coroana făcută de elevi şi meşteri ai arsenalului
 
Cei însărcinaţi cu realizarea coroanei nu au fost bijutieri sau specialişti în realizarea podoabelor de aur, ci soldaţii-maiştrii de la Arsenal. Au fost făcute trei coroane de oţel de tun, la făurirea lor contribuind doar elevii şi soldaţii de la Arsenalul Armatei din Bucureşti, pe baza schiţelor în tuş realizate de Aman. Una dintre coroane a rămas la Muzeul Arsenalului, fără cercul frontal. A doua coroană a fost pusă pe un accesoriu al acvilei din vârful coloanei de piatră de pe Bulevardul Carol. A treia coroană a fost folosită pentru ceremonia de încoronare a regelui Carol I. Era sub forma unui cerc cu opt fleuroane şi mărgăritate, evident stilizate din oţel. Fleuroanele se întâlnesc în vârful coroanei, sub crucea ”Trecerii Dunării”. 
 
”Ea se compune dintr-un cerc asupra căruia se ridică opt emisfere ce susţin globul regal cu ”Crucea Dunării„. Forma ei este aceea a coroanelor regale moderne. Înăuntru este îmbrăcată cu catifea roşie, de pe care iese foarte bine în relief strălucitorul oţel”, scria Carol I, după ce a găsit pe masa Palatului său din Cotroceni coroana de oţel. Cântărea 1.115 grame.  
 
Pe 10 mai 1881 această coroană a fost sfinţită la Mitropolie. În aceeaşi zi regele a fost încoronat, dar nu în biserica Mitropoliei. Regina Elisabeta de Wied a primit o coroană simplă de aur. Împreună cei doi suverani au semnat proclamţia de încoronare şi au plecat către Palat. Coroanele au fost aduse în sala tronului de reprezentanţii corpurilor legiuitoare ale noului regat. Acolo, Carol I a primit coroana de oţel a României. ”Cu mândrie primesc aceasta coroană, care a fost făcută din metalul unui tun stropit cu sângele eroilor noştri şi care a fost sfinţită de biserică. O primesc ca simbol al independenţei şi puterii României”, a declarat acesta în faţa corpurilor legiuitoare. Coroana de oţel este un simbol unicat purtat de un suveran şi a fost folosită şi la încoronarea lui Ferdinand I dar şi la cea a lui Mihai I. Până în 1947 a făcut parte şi din stema naţională. Abia în 2016, pe stema României pe capul acvilei a reapărut coroana de oţel a regilor României. Aceasta se află acum la Muzeul Naţional al României.
 
 
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele ştiri:
 
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările