Secretele bătăliei lui Mihai Viteazul pentru Unirea Principatelor, ascunsă de manualele de istorie. Măcelul a umplut gropile comune - dezvăluirea unui istoric
0Ultima bătălie dată de Mihai Viteazul pentru unirea Principatelor Transilvania, Moldova şi Ţara Românească a fost dată în judeţul Botoşani şi nu apare în manualele de istorie. Un istoric botoşănean a scos la lumină, din cronici şi documente, adevărul despre această ultimă înfruntare pentru cucerirea Moldovei, dar şi locul unde ar fi avut loc.
În vara anului 1600, ambiţiosul domnitor muntean Mihai supranumit ”Viteazul” era la apogeul puterii sale. Se intitula ”Io Mihail Voievod, din mila lui Dumnezeu, domn al Ţării Româneşti, al Ardealului şi a toată Ţara Moldovei”.
Ultima redută care a stat în calea visului măreţ al lui Mihai Viteazul a fost chiar această ţară a Moldovei, după ce în octombrie 1599 cucerise Transilvania din mâinile cardinalului Andrei Bathory, în bătălia de la Şelimbăr. În această provincie, în Ţara de Sus a dat şi ultima bătălie pentru unificarea celor trei provincii româneşti.
Puţin cunoscută şi fără să fie prezentată în manualele şcolare din zilele noastre, această ultimă înfruntare a lui Mihai Viteazul pentru cucerirea Moldovei şi a unităţii celor trei provincii a fost scoasă din nou la lumină de istoricul botoşănean Ştefan Cervatiuc, care a reuşit din vechile hrisoave să contureze tabloul bătăliei, dar şi să încerce localizarea sa pe teritoriul de astăzi al judeţului Botoşani.
Verbia, ultima bătălie pentru Moldova
În Moldova, la sfârşit de secol XVI, domnea Ieremia Movilă, vasal al polonezilor. Îndemnat şi sprijit de leşi (polonezi), Ieremia Movilă avea o atitudine ostilă faţă de voievodul muntean şi mai ales faţă de politica sa expansionistă. Acesta datora tronul polonezilor, cancelarul Zamoyski fiind cel care-l aşezase în domnie în locul efemerului Ştefan Răzvan. Polonezii făcuseră pace cu turcii şi mai mult decât atât se fereau de Liga Sfântă a împăratului german Rudolf al II-lea. Mai mult decât atât moldovenii plăteau tributul cuvenit turcilor.
Mihai Viteazul se afla în tabăra opusă, anti-otomană şi dorea înlocuirea lui Ieremia Movilă încă din 1597, cu atât mai mult cu cât Ieremia, încercase în repetate rânduri să-l asasineze cu oameni plătiţi pe domnul muntean. Ocupat cu Ardealul, abia în primăvara lui 1600, Mihai Viteazul începe cucerirea Moldovei. Intră, după cum arată Constantin C. Giurescu, cu 17.600 de oameni prin pasul Oituz. Este aşteptat de Ieremia Movilă, cu o armată formată din moldoveni, polonezi şi mercenari de diferite neamuri. ”La 10 mai, se atinsese Bacăul, la 11 Romanul; polonii trimişi înainte să întâmpine pe năvălitor, fură bătuţi; Ieremia se retrase la Hotin”, prezintă Giurescu în ”Istoria Românilor”, războiul-fulger prin care Mihai a cucerit Moldova.
Pe lângă înfruntările de la Bacău, Roman şi luarea Sucevei şi Iaşiului ”ele căzură numaidecât, mai mult de spaimă decât de luptă”, după cum arată istoricul român, a existat însă o ultimă bătălie pentru Moldova, în care ultimele rămăşiţe ale armatei lui Ieremia Movilă au fost distruse, iar voievodul moldovean era cât pe ce să fie capturat. Ar fi fost o captură, care poate ar fi salvat ceva din anul fatidic 1601. Bătălia, spun cronicile, s-a dat la Verbia, undeva pe malurile Jijiei în actualul judeţ Botoşani.
”S-a dat acolo o luptă aprigă”
După bătălia de la Verbia, Mihai a putut fi sigur 100% de alungarea lui Ieremia Movilă şi a oştilor de polonezi şi mercenari europeni de pe teritoriul Principatului. Despre această bătălie vorbesc mai mult cronicile. În istoriile oficiale este puţin pomenită şi fără să fie localizată clar în spaţiu. Ceea ce s-a întâmplat la Verbia, a fost extras din cronicile vremii şi mai apoi din lucrări de secol XIX pe baza vechilor izoare, de istoricul botoşănean Ştefan Cervatiuc.
Bătălia ar fi avut loc imediat după data de 15 mai 1600, când Ieremia Movilă, abandonat de contingentele moldovene, s-a refugiat cu soldaţii polonezii şi cu mercenarii către cetatea Hotin, unde era aşteptat de o garnizoană puternică. A hotărât însă să dea o ultimă bătălie cu Mihai Viteazul, pentru a nu fi prins şi sperând ca în cazul unei victorii, să rămână în teritoriul moldovenesc cu un ”lagăr militar” în „coasta„ voievodului muntean prin care putea primi întăriri din Polonia şi continua lupta pentru tronul pierdut. Locul ales a fost satul Verbia în apropierea râului Jijia.
Voievodul moldovean Ieremia Movilă FOTO 7-zile.com
”Ieremia Movilă a fugit de pe câmpul de luptă cu o parte din moldovenii rămaşi credincioşi, haiduci, lefegii şi poloni, căutând scăpare în cetatea Hotinului, unde-I aşteptau alte puternice ajutoare poloneze. Urmărit îndeaproape de cavaleria lui Mihai Viteazul şi spre a nu fi prins, Ieremia Movilă a organizat la Verbia pe Jijia o rezistenţă. S-a dat acolo o luptă aprigă în care toţi apărătorii domnului moldovean au fost ucişi. Ieremia Movilă cu şi mai mare grabă şi cu foarte puţini însoţitori s-a îndreptat spre Hotin, în apropierea căruia, cu tot sacrificiul credincioşilor de la Verbia, era cât pe ce să fie prins de gonaşii lui Mihai Viteazul”, scria în Acta Moldaviae Septentrionalis (numerele VII-VIII/2008-2009), istoricul botoşănean Ştefan Cervatiuc.
Cavaleria lui Mihai Viteazul a fost la un pas să-l prindă pe Ieremia Movilă, însoţit numai de câţiva soldaţi rămaşi în urma măcelului de la Verbia. Ieremia a scăpat datorită tunurilor de lângă Hotin, care au încetinit mişcările urmăritorilor.
Istoricul botoşănean arată că bătălia a fost prezentată în special în Letopiseţul Cantacuzinescu unde se precizează că ”deacă merse Ieremia Vodă împotriva lui Mihai Vodă, el se întoarse de plecă spre cetatea Hotinului, fugind Ieremia Vodă de teamerea lui Mihai Vodă. Iar oştile lui ajunseră pre oştile Ieremiei Vodă la un loc numit Jaştea (n.r. denumirea veche a Jijiei) şi fu acolo războiu mare oarectă va vreame şi mulţi moldoveni şi Ieşi pieriră. De acii moldovenii deaderă a fugi şi leşii aşişderea, până se apropiară de cetatea Hotinului”. Aşa cum arată şi cronica, la Verbia s-a dat o mare bătălie între avangarda şi gonacii lui Mihai Viteazul, cu aproximativ 2000 de mercenari şi ostaşi polonezi, la care se adăugau şi contingente moldoveneşti. Miron Costin la rândul său aminteşte de această bătălie sângeroasă de la Verbia şi arată că a durat câteva ceasuri.
Totodată eruditul moldovean vorbeşte şi de o movilă, făcută peste trupurile polonezilor şi mercenarilor aruncaţi într-un fel de groapă comună. Felul cum a fost organizată lupta şi efectivele clare implicate sunt deocamdată un mister. La fel şi modul cum a scăpat Ieremia Movilă din măcelul de la Verbia, ajutat de doar câţiva însoţitori.
Verbia, un loc bun de purtat război
Istoricii de secol al XIX-lea au preluat mai apoi din cronici, informaţii despre misterioasa înfruntare de la Verbia şi felul în care a scăpat ca prin urechile acului Ieremia Movilă. Aron Florian a scris primul în ”Istoria Ţării Româneşti„ din 1836, urmat de Nicolae Bălescu şi Nicolae Iorga.
Bătălia era prezentată succint şi fără să fie localizată în vreun fel. Totodată locul era bun de dat război, fiind o locaţie mărginită se pare de maluri înalte, care puteau fi uşor fortificate şi pe care se putea amplasa artileria. De altfel, în 1561 are loc tot aici la Verbia încă o bătălie, între Despot Eraclidul, viitorul Despot Vodă şi Alexandru Lăpuşneanu. Voievodul moldovean a fost învins de aventurierul Despot Ieraclid la Verbia şi a fost nevoit să fugă. La Verbia s-ar fi organizat pe malul Jijiei şi apărări contra invaziilor tătărăşti din Evul Mediu.
Documentele arată că Verbia a fost un sat, care a dispărut după 1628. Istoricul botoşănean Ştefan Cervatiuc studiind mai multe surse documentare a ajuns la concluzia că bătălia s-a dat undeva în zona satului Dimăcheni, astăzi în judeţul Botoşani.
Istoricul Ştefan Cervatiuc( centru) FOTO 1-cultural.blogspot.com
”Coroborând informaţiile oferite de N. Filipescu-Dubău, M. Costăchescu, C. Cihodaru şi repertoriul arheologic al judeţului Botoşani cu informaţiile toponirnice din documentele de la 1487, 1519, 1582-1583, 25 august 1583, 1623, 1628 şi 1668 şi cu cele din fragmentul de hartă militară deţinut de D.J.A.N. Botoşani, putem conchide în mod sigur că vechiul sat dispărut, unde s-au dat bătăliile dintre Alexandru Lăpuşneanu şi Despot Vodă la 1561 şi Mihai Viteazul şi Ieremia Movilă la 1600, şi-a avut vatra pe locul numit azi Siliştea Vergbia de pe şesul Vergbii, lângă satul Dimăcheni, comuna Corlăteni judeţul Botoşani, iar Movila Bortoasă de pe dealul cu acelaşi nume şi cota 191, aflată la o mică distanţă spre sud de siliştea feudală, este movila ridicată de Ieremia Movilă peste trupurile oştenilor poloni şi moldoveni credincioşi care cu preţul vieţii lor I-au scăpat de ruşinea de a cădea prizonier în mâinile lui Mihai Viteazul”, scria Ştefan Cervatiuc.
Bătălia de la Verbia un moment de cotitură
Specialiştii susţin că bătălia de la Verbia putea deveni un moment de cotitură. Prinderea lui Ieremia Movilă era esenţială pentru liniştea lui Mihai Viteazul, cel puţin o perioadă, în zona Moldovei. Tocmai de aceea a şi fost trimis un detaşament important expres pentru capturarea sa. Prin bătălia de la Verbia au fost eliminaţi definitiv lefegii şi soldaţii polonezi din Moldova, dar nu a fost atins scopul principal, prinderea domnitorului moldovean. Mai mult decât atât, asediul ce a urmat îndeaproape bătăliei, asupra cetăţii Hotinului a eşuat.
După numai câteva luni, în luna septembrie Ieremia Movilă se întorcea cu 24.000 de soldaţi polonezi în Moldova şi spulbera puţinele trupe ale lui Mihai Viteazul rămase în principat. Restul erau plecate să dea ajutor în Transilvania, acolo unde voievodul muntean a fost bătut la Mirăslău. Se presupune că prinderea lui Ieremia Movilă ar fi încurcat, măcar pentru scurt timp, planurile polonezilor, ocupaţi să caute un alt pretendent la tronul Moldovei, care să le fie credincios, dar, în acelaşi timp, şi agreat de turci.
Vă mai recomandăm:
Se încarcă comentariile...
