Săracii şi bogaţii din Junimea. Disperat, Eminescu cerea bani, ameninţat de o „neagră mizerie“, iar Creangă mânca pe apucate. Maiorescu îi ajuta financiar

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Societatea literară „Junimea” a fost fondată şi a avut ca membri intelectuali din familii bogate, fie de neam boieresc, fie burghezi cu stare din Iaşi şi mai apoi din toată ţara. Sclipitori au fost însă şi membrii care erau foarte săraci.

Asociaţia literară „Junimea” a fost fondată în anul 1863 de un grup de intelectuali, Petru P. Carp, Titu Maiorescu, Gheorghe Racoviţă, Iacob Negruzzi,Theodor Rosetti şi Vasile Pogor. 

Cel care a dat totuşi tonul înfiinţării acestei asociaţii literare a fost Titu Maiorescu. „Junimea” a fost fondată nu doar de elita intelectuală a Iaşiului, ci şi de membrii protipendadei, oameni cu stare şi cu un statut social înalt.

Toţi întemeietorii erau masoni şi aveau un scop înalt, aceea de a aduce progresul societăţii româneşti prin cultură şi iluminare a poporului. Alături de primii membri au fost aduşi, doar pe bază de recomandare, şi alţi intelectuali, ieşeni iniţial, apoi din toată ţara. Majoritatea avea acelaşi statut cu întemeietorii, făcea parte din familii boiereşti sau burghezi bogaţi.

Alături de aceştia şi-au făcut loc însă şi oamenii de condiţie joasă sau în pragul sărăciei şi, culmea, aceştia au fost şi cei mai sclipitori din punct de vedere ştiinţific sau al creaţiei literare. „Junimea” s-a împărţit mult timp în diferite tabere (masonii şi „ceilalţi”, săracii şi bogaţii).

image

Bogaţii de la „Junimea”

Cum am precizat, majoritatea membrilor „Junimea”, după cum o arată şi biografia acestora, erau oameni foarte bine situaţi material şi, de multe ori, din familii boiereşti. Unul dintre cei mai avuţi junimişti, deşi nu a obţinut funcţii publice, cum s-a întâmplat cu ceilalţi bogaţi ai ”Junimii”, a fost Ioan Caragiani (foto dreapta)

Aromân la origine şi un mare luptător pentru drepturile machidonilor, Caragiani a fost şi un folclorist şi traducător de mare valoare, motiv pentru care a şi fost primit în „Junimea” în 1865, fiind membru al acesteia timp de mai bine de 20 de ani. A făcut o avere uriaşă, după cum se arată şi în lucrarea lui George Panu, „Amintiri de la Junimea”.

Nu se ştie exact câţi bani avea Caragiani, dar cu siguranţă putea întreţine, spun contemporanii săi, pe cheltuială proprie, banchete lunare, dacă era cazul. Averea şi-a făcut-o din afaceri cu oi pe care le vindea în zona Salonicului. Cert este că a fost şi profesor în Iaşi, director al Bibliotecii Centrale şi membru fondator al Academiei Române.

Un alt junimist cu stare a fost Iacob Negruzzi, unul dintre membrii fondatori.

image

Iacob Negruzzi, unul dintre fii de boier şi unul dintre bogaţi de la ”Junimea”

Bazându-ne pe jurnalul acestuia, reiese că Iacob Negruzzi (foto dreapta) făcea parte dintr-o familie boierească, fiind al doilea fiu al paharnicului Costache Negruzzi. Face şcoala la Berlin împreună cu fratele său, unde duce o viaţă de huzur, după cum recunoaşte în ”Amintiri din Junimea”. Starea materială foarte bună, dar şi originea boierească, ca şi pregătirea intelectuală îi determină pe masoni să-l numească, în 1866, maestru al lojei ieşene. A condus de asemenea timp de 28 de ani Revista ”Convorbiri Literare”, de multe ori folosind banii familiei.

 

Titu Maiorescu şi Pogor, cei doi „mecena”

Alţi doi junimişti cu dare de mână au fost Titu Maiorescu şi Vasile Pogor. Titu Maiorescu, întemeitorul de drept al ”Junimii” şi cel a extins-o în toată ţara, s-a născut într-o familie cu origini modeste din partea tatălui, dar boiereşti din partea mamei. Cu toate acestea, şi tatăl său a urcat pe scara onorurilor, ajungând funcţionar imperial şi locuind la Viena. De altfel, lasă o frumoasă moştenire fiului său, care este purtat pe la cele mai înalte şcoli. Intelectual de elită, Maiorescu a fructificat oportunităţile şi a ajuns la numai 30 de ani deputat şi la 34 de ani - ministru.

Vasile Pogor a fost, şi el, un bogat junimist.

pogor

Vasile Pogor membru al ”Junimea” şi primar al Iaşiului

Fiu de boier, al comisului Pogor şi al Zoei Cerchez, s-a bucurat de numeroase proprietăţi în jurul Iaşiului, dar şi de o casă impresionantă în zona elitistă a târgului. A fost deputat şi primar, fiind unul dintre cei care au înfiinţat Partidul Conservator. Maiorescu şi Pogor (foto dreapta) au fost şi cei doi ”mecena” şi filantropi de la ”Junimea”. Dispunând de mulţi bani, i-au întreţinut pe membrii mai săraci, oferind sume importante, de exemplu pentru tratamentul lui Eminescu la Viena sau pentru studiile lui la Berlin. Printre avuţii de la ”Junimea” mai pot fi pomeniţi Theodor Rosetti şi Petru P. Carp, oameni cu origini boiereşti şi vaste moşii.

 

Săracii de la ”Junimea”

În societatea literară ”Junimea”, averea sau originea socială, spre deosebire de loja masonică, nu era un criteriu de acceptare. Capacitatea intelectuală era de altfel singurul criteriu. Tocmai de aceea, în ”Junimea”, pe lângă bogătaşii Caragiani, Pogor, Maiorescu sau Rosetti, au fost acceptaţi şi membri cu stare materială precară sau pur şi simplu oameni obişnuiţi, din popor.

Printre aceştia s-au numărat şi Mihai Eminescu, Ion Creangă, Ioan Slavici şi Ioan Luca Caragiale. Creangă, Slavici şi Caragiale erau de condiţie joasă. Eminescu era singurul care avea origini boiereşti dinspre mamă, dar era foarte sărac. Despre Creangă şi Eminescu aflăm de la George Călinescu sau de la contemporanii lor că trăiau din te miri ce.

Locuiau împreună la bojdeucă şi mâncau pe apucate. Creangă a fost răspopit, a fost dat afară şi de la şcoală şi a continuat să trăiască de azi pe mâine. Abia a făcut rost de o slujbă de institutor care nu îl ajuta foarte mult. Eminescu şi-a pierdut slujba de revizor şi îşi căuta de lucru.

Cel mai mult se bucurau la banchetele „Junimii” unde erau mâncare şi băutură pe săturate. Şi pe Creangă, Maiorescu sau Pogor, chiar Negruzzi îl ajutau cu bani. "Sărac aşa ca în anul acesta, ca în anul trecut şi ca de când sunt, niciodată n-am fost!”, recunoştea în ”Amintiri din copilărie”, Ion Creangă pe vremea când locuia la bojdeucă.

Eminescu

Mihai Eminescu a fost unul dintre junimiştii care au suferit din cauza sărăciei

Nici Slavici nu o ducea bine. ”Repudiat” din Transilvania, unde a fost considerat spion de către autorităţile austro-ungare fiindcă milita pentru drepturile românilor, s-a angajat cu Eminescu la ”Timpul”, în Bucureşti, şi trăiau dintr-un salariu mizer, muncind enorm. De altfel, în acea perioadă, din cauza sărăciei, Eminescu s-a îmbolnăvit. Tratamentul şi cazarea la sanatoriile vieneze i-au fost plătite de junimiştii care, în frunte cu Maiorescu, au strâns bani.

“Stimate amice, vin a vă ruga să vă aduceţi aminte de mine, de lipsa aproape absolută de mijloace de subzistenţă, în care mă aflu. Dacă vă este cu putinţă de a-mi veni în ajutor, vă rog a o face cât mai curând, căci cea mai neagră mizerie mă ameninţă”, scria din Botoşani în 1887, Eminescu, unui prieten neidentificat, probabil unui junimist.

Vă recomandăm să citiţi şi:

Chiolhanurile de pomină ale geniilor din Junimea: beţii zdravene cu Eminescu, Creangă şi pudicul Maiorescu, dezmăţ cu Caragiale, poveşti porno, dans cu ţigănci

Cum arăta o zi din viaţa unui student român acum 150 de ani: „S-a tras bine la măsea. Am fost servit din toate părţile. Mi-a pricinuit remuşcări de ordin moral“

Botoşani



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite