Români care au ajuns să se încălzească cu balegă de vacă. Tizicul, combustibilul unic în Uniunea Europeană

Români care au ajuns să se încălzească cu balegă de vacă. Tizicul, combustibilul unic în Uniunea Europeană

Sătenii din Vorniceni fac focul cu tizic FOTO Cosmin Zamfirache

În nordul României, în judeţul Botoşani, sătenii se încălzesc cu un combustibil unicat în Uniunea Europeană. Poartă numele de tizic şi este făcut din balegă de vacă amestecată cu paie. Acest compus este folosit de generaţii întregi din cauza sărăciei şi a lipsei lemnului.

Ştiri pe aceeaşi temă

La 60 de kilometri de municipiul Botoşani,în satele nord-moldave, lemnul este la fel de preţios ca aurul. Codrii rămaşi încă în picioare se află în proprietatea satului, iar oamenii prea nevoiaşi să-şi permită un camion cu lemne pentru a se încălzi sau pentru a găti sunt nevoiţi să improvizeze şi să pună pe foc ceea ce au la îndemână. 
 
La Vorniceni  sărăcia şi lipsa lemnului a dat naştere unui combustibil unicat în Uniunea Europeană. Poartă numele de tizic sau ”tezăc” cum îi spun oamenii locului, un amestec folosit pentru a încălzi sobele sau cuptoarele, cunoscut şi drept lemnul săracului. Nu există ţăran din nordul Botoşaniului care să nu ştie cum se face sau care nu foloseşte tizicul. 
 
Balegă şi paie în loc de lemne
 
Tizicul, acest combustibil unicat, se confecţionează simplu şi provoacă repulsie la prima vedere. Practic este un amestec de balegă de vacă, la care se adaugă paie. La urmă este lăsat la întărit. Ana Lupan din Vorniceni are 56 de ani şi face de o viaţă tizic. Ea ştie cel mai bine cum ia naştere acest combustibil al nevoiaşului. ”Nu-i greu de făcut. Toată lumea ştie aici cum se face. Se ia balegă de vacă, se amestecă cu lopata sau cu mâna cu paiele şi se bate. Îl batem cu picioarele până iese ca o plăcintă. Apoi se clădeşte şi se lasă la uscat. Când este gata îl băgăm la dos în magazie. Când dă frigul ne prinde bine", spune săteanca din Vorniceni.

 
Sătenii depozitează tizicul în magazii FOTO Cosmin Zamfirache
 
Pentru a face tizic, nu trebuie o ştiinţă aparte şi nici meşteri specializaţi. Toţi oamenii din zona Vorniceniului fac tizic. Procesul de fabricare începe vara, când marginile uliţelor se umplu de balegă de vacă şi paie. „Vara se face tîzăcul. Îi plin de tîzăc la Vorniceni. Tot satul îl face şi îl calcă. Nu este greu“, adaugă Ana Lupan. A face tizic nu este o plăcere, însă reprezintă singurul combustibil pe care şi-l permit oamenii din această zonă. Lemnele sunt prea scumpe, prea greu de găsit şi ţin prea puţin,pentru iernile grele. ”De unde lemn? Este dacă îl cumperi. Dar cine are bani să cumpere un metru cub de lemn. Dai patru milioane pe un camion şi nici nu te ţine mare lucru. Dacă este lemn de brad, face mai mult scântei şi se termină imediat. Balega cu paiele nu costă nimic. Munceşti până îl faci şi miroase. Dar cu ce să te încălzeşti? Sunt oameni care au 400 de lei de tot. Cu ce mai mânâncă? Aşa că facem tîzâc.”, spune săteanca.
 
Procedeu moştenit din tată în fiu
 
Fabricarea tizicului nu este o practică recentă în zona Vorniceniului. Sătenii fac tizic de generaţii bune. Oamenii îşi aduc aminte că acest material îl foloseau şi bunicii dar şi străbunicii lor. Se spune că tizicul este făcut încă din vremea lui Ştefan cel Mare, obiceiul prelucrării fiind transmis din generaţie în generaţie. Moş Andrei, din Vorniceni, are 84 de ani şi nu ţine minte ca oamenii din partea locului să se fi încălzit cu altceva decât cu tizic. ”Ăsta este de căpătâi aici. Eu am 84 de ani şi de când am văzut lumina zilei, cu tîzăc m-am încălzit. Aşa făcea şi bunica şi străbunica. Când eram mic cu picioarele goală băteam balega cu paiele. Iarna aveam ce pune pe foc. Lemnul o fost ba la boieri, ba la stat. Oricum este scump. Tîzăcul nu costă bani, numai muncă. Şi la ţară de muncă nu fugea nimeni. Mi-au povestit bunicii că dintotdeuna asta au pus pe foc. Acuma cine are bani mai aduce şi lemne, dat tîzăcul este sfânt„, spune Moş Andrei. 
 
Balega care dă căldură 
 
Odată cu venirea frigului în Vorniceni, hornurile caselor încep să fumege. Nu este însă fumul albicios şi plăcut mirositor al lemnului, cu un fum gros, negru şi înecăcios. Semn că tizicul şi-a găsit deja rostul în casele oamenilor. Balega de vacă uscată, aruncată pe foc, degajă un miros neplăcut şi scoate un fum înecăcios. Oamenii sunt obişnuiţi însă. Din copilărie în fiecare iarnă scapă de frig cu acest tip de combustibil. Îl bagă în sobă pe un ”pat” de rumeguş, amestecat cu hârtie. ”Miroase, da' ce să-i faci. Ne-am obişnuit. Nici nu mai simţim. Dacă coşul este bun şi trage fumul, nu este nicio problemă, nu intră în casă. Punem tîzăc decât să ne fie frig în casă”, spune Ana Lupan. 

Moş Andrei stă lângă materia primă folosită la tizic FOTO Cosmin Zamfirache
 
Mai mult decât atât, sătenii îi laudă proprietăţile deosebite. Miroase urât, dar măcar dă căldură. ” Este foarte bun. Ţine cald mai bine ca lemnul. Arde soba nu altceva. El arde greu şi întreţine arderea în aşa fel încât îi cald mereu. Bagi câţiva pe foc şi ţi-au luat de grijă toată noaptea. Facem şi mămăliguţă şi mâncare cu el. Este foarte bun“, spune şi moş Andrei. 

Judeţul Botoşani este singura zonă din România unde se foloseşte balega uscată la încălzire, spun autorităţile judeţene. „Tizicul este o realitate botoşăneană. Nicăieri în ţară nu se mai foloseşte. Pe toată lunca Prutului, unde este puţin lemn sau este prea scump pentru posibilităţile oamenilor, dar nici racord la gaz, tizicul este folosit pe scară largă. Asta este realitatea”, spune Costică Macaleţi, preşedintele Consiliului Judeţean Botoşani. 
 
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele ştiri:


Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: