Povestea tatuajului, una dintre cele mai vechi forme de expresie. Care au fost primele trupuri tatuate
0
Tatuajul este o formă de expresie socială sau artistică practicată peste tot în lume. Este, de altfel, o practică străveche, cu rădăcini în paleolitic şi care avea mult mai multe înţelesuri decât cele din prezent, de cele mai multe ori neavând legătură cu moda sau cu ideea de frumuseţe.
Tatuajul a fost aproape mereu o formă de exprimare socială şi artistică a umanităţii. Cel puţin asta demonstrează izvoarele arheologice. Oamenii s-au tatuat din cele mai vechi timpuri, fiind descoperite atât ustensile, cadavre mumificate acoperite cu tatuaje, dar şi reprezentări artistice. Dacă astăzi tatuajul are mai mult o valoare estetică sau memorială, de-a lungul istoriei, body-paintingul a avut mai multe roluri, de la funcţia ritualică, la cea de apartenţă şi chiar cea medicinală.
Primele trupuri tatuate
Nu se ştie cu exactitate când au început oamenii să se tatueze. Ştim însă cu certitudine că acum aproximativ 14.000 de ani în urmă, tatuajul devenise deja o practică elaborată. Drept dovadă stau ”seturile” pentru tatuat găsite în Franţa, Portugalia şi Scandinava. Propriu-zis erau instrumente folosite de oamenii din paleoliticul superior pentru a-şi acoperi corpul cu diferite reprezentări. Nu ştim însă ce simboluri foloseau. Cele mai vechi tatuaje găsite pe pielea umană aparţin lui Otzi. Acesta era un om preistoric din Europa Centrală. Cadavrul său mumificat a fost descoperit de oamenii de ştiinţă ”congelat” în munţii Alpi. Otzi avea nu mai puţin de 60 de tatuaje în diferite zone ale corpului. Acesta a fost probabil un vânător şi un războinic. Arta tatuajului a fost atestată mai apoi în Antichitate, iar dovezile şi mărturiile abundă. La celţi, tatuajul era ceva obişnuit, iar despre picţii din zona Scoţiei de astăzi autorii antici spuneau că au tot trupul acoperit cu tatuaje, mai ales de culoare albastră.
Vechii germani practicau, de asemenea, tatuajul. Dovezi incontestabile despre practicarea tatuajului sunt în China Antică, arheologii descoperind într-un cimitir din provincia Xinjiang cadavre mumificate vechi de 2100 de ani, pline de tatuaje. Descoperiri asemănătoare au fost făcute în Egipt. Specialiştii au găsit în vechile morminte egiptene mumii a căror piele era tatuată. Specialiştii spun că practica tatuării exista la egipteni încă de acum 4000 de ani. Tatuajele au fost atestate inclusiv în Grecia şi Roma Antică. În Samoa există poate cea mai amplă cultură a tatuajului, veche, spun specialiştii de mai bine de 2000 de ani. De altfel cuvântul ”tatoo”(n.r. tatuaj) din limba engleză ar veni de la samoanul tatau, care însemnă de fapt desen făcut pe piele. Tatuajele au fost identificate şi la triburile africane, dar şi la alte populaţii asiatice sau ameridiene. Pe scurt, este o artă veche de mai bine de 12.000 de ani.
Pielea tatuată, simbol al statutului
În timpurile vechi, tatuajul nu era făcut la întâmplare. Desenul imprimat în piele trebuia să însemne ceva. Pentru majoritatea populaţiilor, tatuajele reprezentau apartenenţa la un clan sau la o categorie socială, fiind un simbol al statutului. Triburile maori din Noua Zeelandă sau Inuiţi din zona cercului artic foloseau tatuajul ca un mo de identificare tribală. Aşa ştiau diferenţele dintre prieteni şi duşmani. Totodată, la aceste triburi dar şi la multe altele din America de Nord, tatuajul reprezenta şi o iniţiere, o confirmare a faptului că tânărul războinic trecea de la stadiul de învăţăcel la cel de adult. Şi asta în condiţiile în care modul în care erau realizate tatuajele era dureros. Pentru alte triburi, precum Ainu, tatuajul reprezenta un talisman, un simbol al vieţii. Cine nu era tatuat putea fi răpit de duhuri şi dus direct în lumea umbrelor. Pentru celţi sau germani tatuajele aveau şi importanţă magică, fiind talismane, simboluri ale zeilor care-i protejau în luptă. În orice caz, tatuajul era în general simbolul vânătorului sau al războinicului. În unele societăţi avea importantă religioasă, fiind simbolul iniţiatului într-un anume cult. În orice caz, nu era întâmplătoare. Pentru traci, de exemplu, tatuajul reprezenta simbolul statutului social, doar cei bogaţi şi puternici se tatuau. În China Antică, în Roma sau Grecia, tatuajul reprezenta însă o însemnare negativă a individului. La chinezi tâlharii erau tatuaţi sau însemnaţi. La romani, sclavi, criminalii de război şi prizonierii erau însemnaţi pentru a şti cui aparţin, în cazul sclavilor, sau că nu sunt oameni de încredere. Chiar şi în Japonia tatuajul putea însemna apartenenţa la o castă inferioară.
Creştinismul şi dispariţia tatuajului
Tatuajul aproape a dispărut în era creştină. Religia creştină nu încuraja scrijelirea pielii, fiind un apanaj al triburilor barbare şi evident, păgâne. Predicatorii încercau să le explice triburilor barbare creştinate că tatuajul reprezenta un simbol al lumii păgâne care trebuie lăsat în urmă. Era asimiliat cu vechile culte. Tocmai de aceea tatuajul a dispărut aproape în totalitate în Europa dar şi în alte zone puternic creştinate. A supravieţuit în Africa, Americi şi Asia. În Asia era însă un simbol al proscrisului al inadaptatului şi al infractorului. Tatuajul a revenit pe continentul european odată cu marile descoperiri geografice în secolul al XVI lea. Exploratorii au adus oameni tatuaţi din teritoriile descoperite. Obiceiul a fost preluat de europeni, dar timp de câteva secole a fost considerată o practică rezervată claselor de jos ale societăţii. La un moment dat a devenit însă un hobby şi pentru clasele de sus, având bani pentru artişti care puteau să le facă modele elaborate. Odată cu anii 60 şi cu mişcarea hippy tatuajul a devenit main-stream şi a fost acceptat ca formă de exprimare socială sau artistică.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:
Drake vrea să îşi tatueze faţa cântăreţei Céline Dion. Reacţia artistei
Se încarcă comentariile...
