Portret/Vasile Iftime: „Accept şi încurajez revoluţia în scriere“

0
Publicat:
Ultima actualizare:

La 30 de ani şi-a ordonat gândurile, trăirile şi le-a legat în primul volum de versuri. Au urmat alte trei cărţi, scrise din postura de subofiţer al unei unităţi militare.

A publicat în „Hyperion“, „Convorbiri Literare“, „Poesis“, „Argeşul“ şi alte reviste literare. Este autorul cărţilor de poezie: „Umbre“, „Un tot relativ“, „Jumătate liliac“ şi „Claustrofobii sentimentale“, iar anul acesta a fost primit în rândul membrilor Uniunii Scriitorilor. Primele versuri a început să le pună pe hârtie acum opt ani, când împlinise deja 30 de ani.

 „În urmă cu vreo opt ani, lecturând mai multe cărţi de poezie, mi-am zis că aş putea încerca să scriu şi eu. De atunci, am publicat în mai multe reviste, iar cele mai reuşite poeme le-am prins în patru cărţi“, relatează artistul.

De câţiva ani, Vasile Iftime activează în cadrul cenaclului literar „Constantin Dracsin“, locul unde, spune el, cresc poeţii şi unde „atunci când unui confrate i-a ieşit un poem bun, te bucuri ca şi cum l-ai fi construit tu“. „Acolo, de vreo patru ani, se încearcă a se preda ABC-ul în literatură, doar ABC-ul. Îmi amintesc cu plăcere de unii copii, care la prima întâlnire aproape că nu spuneau nimic în ale scrierii. Abia că se observa o boare de talent, iar acum îi descopăr prin reviste de literatură, cu propriul limbaj, cu propria structură poetică. Aceeaşi paşi i-am făcut şi eu“, povesteşte Vasile Iftime.

În prezent, îşi desfăşoară activitatea ca subofiţer în armata română, însă mărturiseşte că „se poate scrie şi dincolo şi dincoace de gardul unităţii, dar nu dincolo şi dincoace de gardul sufletului“.

„Poezia nu are nevoie de un loc anume unde să se nască. Sunt militar, nimic atipic pentru a scrie. Mi s-a reproşat că nu am scris niciun vers cu iz cazon. Refuz să scriu după tipicuri“, spune poetul-militar. Pentru Vasile, poezia nu reprezintă un hobby, ci mai degrabă un sinonim pentru viaţă şi chiar o religie. Poetul mărturiseşte, fără falsă modestie, că a ajuns să trăiască şi să respire poezie.

„Când ajungi la starea de a trăi prin poezie, străine îţi sunt sentimentele de invidie, egoism sau păreri de rău“, explică poetul.

Lucrează la o monografie a satului Sarata Basarab

La orice oră din zi, dar mai mult dimineaţa, peniţa poetului Vasile visează cuvinte pe care le pune pe hârtie, iar scrierile aşteaptă să fie cuprinse de noi şi noi coperţi. 

„Acum lucrez la «Monografia satului Sarata Basarab», un sat colonizat după Primul Război Mondial pe o vatră neolitică. Mai pregătesc un volum de poezie şi un roman autobiografic numit «Omul ca un decor», încheie Vasile.

Profil

Născut: 17 decembrie 1971, Hăneşti, Botoşani.
Studii: Absolvent al Institutului Militar de Artilerie şi Topogeodezie „Ioan Vodă“ din Sibiu.
Familie: Căsătorit, are trei copii.

Întrebări şi răspunsuri

Ce reprezintă poezia pentru tine?
Poezia este intimitate. Este o mulţumire de sine, un mod de a exista, este fericirea de a culege şi de a reda mai mult decât imagine, decât trăire, decât emoţie, decât mişcare. Toate acestea le rezum într-un citat: „Aproape îmi este ruşine că poezia trebuie să folosească cuvinte“.

Cum priveşti poezia contemporană?
Accept şi încurajez revoluţia în scriere. Detest cititorul care rămâne blocat în clasicizare. Poezia trebuie să ţină pasul cu evoluţia sau involuţia pentru că este ancorată în fenomenul social. Îmi place poezia modernă pentru că nu ţine cont de canoane.

Ce-i place
„Îmi place să citesc şi să socializez. Îmi place literatura. Toate celelalte sunt pentru că trebuie să fie, respir că trebuie să respir. Îmi place natura. Ador muzica folk“, mărturiseşte poetul.

Ce nu-i place
„Nu-mi plac manelele şi telenovelele. Detest linguşeala. Nu-mi plac oamenii care se prefac a fi altceva decât ceea ce sunt pentru a se încadra într-un anume decor. Urăsc bârfa şi nu susţin ateii“, se confesează poetul.

Botoşani



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite