Portret/Maricica Cazacu, prepară leacuri cu propriile mâini
0
Şi-a dorit să ajungă profesoară de limba română, dar o afecţiune dermatologică a condus-o în lumea medicamentelor. La terminarea şcolii generale, Maricica Cazacu era convinsă că va deveni profesoară de limba română.
Avea o mare pasiune pentru citit, compunea versuri, dascălii îi apreciau talentul oratoric, aşa că toată lumea i-a încurajat visul de a se face cadru didactic.
„Dumnezeu a vrut, însă, ca eu să devin altceva. Am mers la un liceu teoretic, dar dintr-a X-a, clasei în care eram i s-a dat un profil mecanic şi m-am trezit făcând ore într-un atelier cu strunguri şi şublere, ceea ce m-a speriat de-a dreptul. Aşa că am preferat să dau examen la treapta a doua la un liceu de chimie-biologie“, povesteşte farmacista. Însă nici acolo nu era hotărâtă ce va face.
Cu nasul în laborator
Şi-a spus că va deveni medic, însă o boală de piele, contactată la finele liceului, i-a schimbat opţiunea. „Am încercat atunci mai multe tratamente, dar nu m-au ajutat. M-am vindecat cu o loţiune preparată într-o farmacie“, a povestit Maricica Cazacu.
La 25 de ani, după ce a terminat Facultatea de Farmacie la Iaşi, Maricica a fost repartizată într-o farmacie din Botoşani, în care mai lucrau 20 de oameni.
„Era o farmacie de stat, în care se făceau zilnic câte 50-60 de preparate după reţete prescrise de medici. Îmi petreceam aproape tot timpul în laborator amestecând, distilând şi combinând ingredientele unguentelor sau prafurilor care îi tratau pe bolnavi. Atunci am simţit că această profesie era cu adevărat ceea ce îmi doream“, a spus farmacista.
După 1990, farmaciile s-au privatizat şi a fost nevoită să-şi caute de lucru în altă parte. După câteva luni de şomaj, a trebuit să ia în serios varianta privatizării, deşi nu ştia de unde şi cu ce să înceapă.
„Cred că am fost unul din puţinii farmacişti din Botoşani care s-a trezit şomer după Revoluţie. Eram speriată, oarecum dezamăgită, dar mi-a dat seama că trebuie să fac ceva s-o scot la capăt. Cu teamă şi cu mari sacrificii, mi-am deschis o mică farmacie de cartier“, îşi aminteşte farmacista.
Weekendul, dedicat preparatelor vindecătoare
La ora actuală, Maricica Cazacu munceşte la propria ei unitate, alături de încă doi farmacişti şi patru asistente. Deşi în cea mai mare parte a zilei rezolvă probleme administrative sau de management, tot îşi mai face timp pentru a prepara tratamentele de care bolnavii au nevoie.
„Cel puţin sâmbăta şi duminica petrec o parte din timp în laborator. Esenţa meseriei de farmacist este tocmai prepararea cu propriile mâini a medicamentelor care îi vindecă pe oameni, aşa cum au făcut-o cei din branşa noastră timp de sute de ani“, a spus farmacista.
Profil
Născută: 30 noiembrie 1961, Valea Glodului, judeţul Suceava.
Studii: Universitatea de Medicină şi Farmacie „Gr. T. Popa“ din Iaşi.
Familie: Căsătorită, are doi copii.
Întrebări şi răspunsuri
În ziua de astăzi, mai trebuie să ştie un farmacist să prepare creme sau siropuri, când există atâtea produse pe piaţă?
Farmacistul trebuie să ştie să facă aproape orice are nevoie un pacient care trece pragul unei farmacii. De la eliberarea reţetelor, consilierea oamenilor cu privire la medicamentele pe care le cumpără, programele de gestiune de pe calculator şi până la prepararea leacurilor. Eu zic că trebuie să ştie chiar mai mult decât cu 20-30 de ani în urmă.
Trebuie să fie şi un fin psiholog?
Cred că trebuie să aibă şi cunoştinţe de psihologie. Oamenii care au o problemă de sănătate simt nevoia să se descarce, de aceea, stând de vorbă cu ei le „acorzi“ şi puţin tratament pentru suflet. Încercăm să-i consiliem, atât cât ne stă în putere.
Ce-i place
Îi place să descopere tot ce e nou, în orice domeniu, de la haine sau produse cosmetice până la reţete culinare. Îi place mult să gătească, mai ales feluri de mâncare pe care nu le-a mai încercat înainte. Preferă calitatea şi nu face compromisuri.
Ce nu-i place
Farmacista nu suportă prostia. Preferă să aibă puţini prieteni, dar să fie persoane de calitate şi „curate sufleteşti“.
Se încarcă comentariile...
