Oraşul care a făcut istorie în cărţile de geografie ale „Epocii de Aur” a rămas doar o „comună” din nordul ţarii

0
Publicat:
Ultima actualizare:

În vremurile de demult apuse, zeci, poate chiar sute de oraşe mici din ţară se remarcau prin lucruri unice pe care locuitorii le făceau. Erau date exemple în manualele de georgrafie, iar locuitorii acestora se mândreau că vin din acele locuri, dar mai ales se bucurau că au unde pleca de acasă şi se pot întoarce la sfârşit de lună cu un salariu.

După 1990 însă multe dintre aceste oraşe răsărite în jurul combinatelor ”Epocii de Aur”, s-au prăbuşit în ruină. Unul dintre acestea este un fost oraş industrial din nordul Moldovei, mai precis din judeţul Botoşani : oraşul Bucecea.

 Bucecea al doilea oraş din ţară...la făcut zahăr şi samahoancă

 Bucecea este un oraş ruralizat, din judeţul Botoşani. Majoritatea locuitorilor se ocupă de agricultură, iar administraţia locală se chinuie să drămuiască puţinele fonduri pe care le primesc sub formă de buget de la Consiliul Judeţean şi Guvern. Mai mult decât atât bucecenii, câţi au mai rămas în ţară, apăsaţi de grija zilei de mâine, după o zi grea la câmp, constată că mai au de plătit şi impozite de orăşean la stat. Nu a fost însă întotdeauna aşa. Localitatea aflată în apropierea vamei de la Siret si la câţiva kilometri de judeţul Suceava are vestigii chiar din Epoca Bronzului, adică de peste 2500 de ani înainte de Hristos. Bucecea a fost mereu o localitate de oameni gospodari şi care a cunoscut momente de prosperitate şi în Evul Mediu dar şi în momentul luptelor politice din perioada interbelică. Cu toate acestea nu a reuşit să se facă cunoscută în ţară cum s-a întâmplat în anii 1960.  Atunci, în timpul regimului comunist, la Bucecea, ”tovarăşii”, au ridicat o fabrică de zahăr. Şi asta datorită culturilor intense şi cu bune rezultate de sfeclă de zahăr din zonă. 

” Eram copil când au venit cu maşinăriile aici. Ferească Sfântu nimenea de pe aici nu a mai văzut aşa ceva. Şi au început şi au turnat beton şi cu macarale mari de tot au început să ridice plăcile de beton”, îşi mai aduce nea Petrică din Bucecea. 

În scurt timp, fabrica a fost ridicată. A rezultat de fapt un complex uriaş pe 16 hectare, de beton, construcţii industriale şi un parc. Imediat Bucecea a intrat în manualele de geografie. Fabrica de zahăr avea o producţie uriaşă şi ajunsese alături de cea de la Bod, din judeţul Braşov pe primul loc în ţară. La capitolul economie toţii copiii din Bucecea puteau citi despre oraşul lor. Vechiul sat a început să se dezvolte văzând cu ochii.

În fabrică lucrau peste 600 de muncitori, parte localnici, parte veniţi din comunele şi oraşele alăturate. Mulţi specialişti în producţia de zahăr au început să vină şi din alte părţi ale ţării, iar magazinele de toate tipurile şi chiar blocuri pentru găzdui pe muncitori cât mai aproape de fabrică au fost ridicate. Chiar şi cei care nu lucrau în fabrică, se îndelectinceau cu culturile de sfeclă de zahăr, care alimentau de fapt fabrica.

Odată cu aceste culturi dar şi cu fabrica s-a născut un brand de poveste în toată zona:samahoanca. Samahoanca era un rachiu produs tradiţional din sfeclă de zahăr. 

Un oraş se năştea dintre munţii de zahăr

Unul din specialiştii veniţi din alte zone ale ţării la Bucecea îşi mai aduce şi acum aminte cu lacrimi în ochi de vremurile când 600 de oameni veneau chemaţi de sirena fabricii. 

”Am venit de la o intreprindere din Piteşti, aici la fabrica de zahăr din Bucecea, cu nevasta după ce a terminat agronomia. Am rămas 35 de ani şi am muncit ca inginer aici la fabrică. Era uriaşă, împărţită riguros pe secţii. Dădea de mâncare la peste 600 de oameni. Era cea mai bună din ţară. Se mişcau lucrurile atunci aici la Bucecea. Uite şi acuma îmi aduc aminte cum intram pe poartă la fabrică”, povesteşte Valeriu Morcov, fost inginer la fabrica de zahăr.

 Şi ceilaţi foşti muncitori îşi aduc aminte cu nostalgie de vremurile când lucrau în fabrică. 

” Era bine tare. Atunci s-au apucat de ridicat şi blocurile, magazin gospodăresc. Am lucrat mult timp acolo, nua veam grija zilei de mâine. Acuma sunt bătrân,  dau la sapă şi mă rog la Dumnezeu sa nu fie secetă sau să inunde ca să am ce mânca”, spune Ionel , un om din sat, fost muncitor la fabrică.

 Prosperitatea oraşului Bucecea a durat 61 de ani, chiar dacă după 1989 începuse să decadă. Uriaşele hale în care se producea zahăr ţineau oraşul în picioare şi pe oameni la muncă. A venit însă şi tragedia.

Fabrică şi muncitori scoşi la mezat

  În anul 2001 uzina cu echipamente deja învechite a intrat pe mâna unei firme bucureştene care se lăuda că o va retehnologiza, adică o va face la fel de performantă ca fabricile de zahăr din străinătate. Doar că, din păcate, în anul 2004 a închis-o şi a vândut-o, fără remuşcări, la fier vechi. 

”Au ajuns la concluzia că nu e rentabilă şi că nu sunt suficienţi bani pentru a o moderniza. Nu s-a mai investit nimic în utilaje iar zahărul din import era mai ieftin era făcut cu procedee noi mai puţin costisitoare”, a precizat primarul din Bucecea, Andron Ţâmpău. 

”Dacă o mecanizau salvau fabrica. Aşa s-au spălat pe mâini. Îi mai uşor să o vinzi la fier vechi”, a precizat şi fostul inginer Nicolae Morcov. 

Inevitabil însă tragedia s-a produs pentru oraşul ridicat în jurul fabricii de zahăr. Fără principala sursă de venit şi fără locul unde 600 de oameni şi alte câteva sute de mebrii de familie îşi găseau rostul şi primeau un salariu, a dispărut.

 ”Era fabrica şi oamenii avea unde să îşi valorifice munca. Aici se cultiva pe scară largă sfecla de zahăr. Era una dintre cele mai rentabile culturi. Acum culturile de sfeclă aproape au dispărut, nu mai au ce face cu ea”, a adăugat Andron Ţâmpău.

 Se spune că fabrica de zahăr ar fi dat faliment şi datorită proastei administrări. În loc să strângă profit pentru retehnologizare, directorul ales de Consiliul de Administraţie ar fi început să împrăştie zahăr pe datorie în diferite locuri din ţară. Cum majoritatea datoriilor rămâneau neachitate sau erau plătite cu greutate, fabrica a intrat în colaps, devansată şi de noile tehnologii cu care nu mai ţineau pasul.

Moartea unui oraş

Fără locuri de muncă şi trimişi înapoi la sapă, foştii muncitori din Bucecea, o parte au luat drumul străinătăţii, mai ales cei tineri. 

” Da ce să facă aicia? Să moară de foame. Nu tu sfleclă, nu tu fabrică. Au plecat prin străinătate. Unii nici nu au mai călcat pe aici, au pecat şi nu s-au uitat înapoi. Moşnegii au mai rămas sa lucreze pământul”, povesteşte nea Ionel. 

Iar dreptatea pare să fie de partea sa. Cei mai mulţi foşti muncitori, au plecat imediat. cei care au rămas şi-au văzut copii crescând şi plecând în Italia, Spania sau orice altă ţară care le oferea o pâine. Oraşul a îmbătrânit odată cu oamenii din el. Vechile magazine comuniste au lăsat locul birturilorr în care oamenii fără perspectivă îşi îngroapă amarul. Edilii au refăcut căminul cultural, vor să ridice ANL-uri şi mai ales speră să vină investitori să pună ceva pe picioare pentru tineri, să îi ţină în fostul oraş industrial.

 ”Se pot face încă multe aici. Au venit şi investitori să se intereseze de forţa de muncă de aici. Unul dintre aceştia vrea să facă o fabrică de sucuri naturale”, mai spune edilul din Bucecea.

Din păcate, orice s-ar face, Bucecea nu mai este trecută în cărţile de geografie.

Botoşani



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite