Misterioasa Curte Domnească de la Botoşani, SPA de lux pentru nevestele domnitorilor moldoveni. Desfătările cu vin rece şi cafea din „Târgul Doamnei“

Biserica ştefaniană din incinta mănăstirii Popăuţi se afla lângă curtea domnească FOTO Cosmin Zamfirache

În vechiul târg al Botoşaniului, se afla una dintre cele mai luxoase curţi domneşti ale Evului Mediu românesc. Construite iniţial pentru popasurile tihnite ale voievozilor, odată cu Ştefan cel Mare, curţile voievodale de la Botoşani au fost donate nevestelor de domnitor, care-şi petreceau aici verile în desfătare şi în bogăţie. Astăzi, se mai păstrează doar nişte ruine.

La ieşirea din municipiul Botoşani, pe o stradă paralelă cu cea a gării, se află Mănăstirea Popăuţi, vechi aşezământ monahal ctitorit de Ştefan cel Mare la 1496, în coasta vechiului târg al Botoşaniului. Dincolo de incinta reabilitată şi de aleile pline cu trandafiri, se află urmele trecerii voievodului prin nordul Moldovei. 

Este vorba de vechea biserică ştefaniană, un turn gros de apărare şi un zid retezat din piatră. Puţini ştiu însă că acel zid dărăpănat făcea parte acum mai bine de 500 de ani din structura uneia dintre cele mai luxoase curţi voievodale de secol XV-XVI, ridicate vreodată pe teritoriul României de astăzi.

Vechile legende ale Botoşaniului vorbesc despre curţi şi încăperi somptuoase, grădini pline de flori şi păuni ce le încântau pe domniţele care se plimbau în tihna aşezământului monahal. Dincolo de legendă, istoricii şi specialiştii în patrimoniu susţin că adânc îngropate în pământ se mai află încă vestgiile care spun povestea măririi şi decăderii curţii domniţelor din târgul Botoşaniului.

Important centru, în drumul spre Polonia

Poveştile despre luxul curţii voievodale, dar şi ruinele stinghere din curtea mănăstirii au fascinat generaţii întregi de istorici şi specialişti în arhitectură şi patrimoniu, începând cu Nicolae Iorga, Constantin C. Giurescu şi continuând cu Eugenia Greceanu. 

Aceştia au reuşit, cercetând vechile hrisoave, să schiţeze un portret al vieţii de la Curtea Domnească a Botoşaniului din secolele XV-XVI. Constantin C. Giurescu spune că Botoşaniul este unul dintre cele mai vechi şi mai bogate târguri ale Evului Mediu în Moldova. Tot repurtatul istoric crede că povestea Curţii Domneşti de la Botoşani a început încă dinaintea domniei lui Ştefan cel Mare, poate în vremurile lui Alexandru cel Bun (1400-1432). 

Vechiul turn al incintei fortificate FOTO Cosmin Zamfirache

Părerea istoricului este susţinută şi de istorici locali. „Botoşaniul este un vechi târg medieval. O dovedesc noile descoperiri arheologice, dar şi prezenţa bisericilor armeneşti din piatră, datate probabil către mijocul secolului al XIV-lea. Avea şi o importanţă economică sporită, fiind pe drumul comercial ce lega Marea Neagră de târgurile Poloniei. Era târgul care asigura veniturile soţiei domnitorului, nu putea fi decât un târg important“, spune istoricul Dănuţ Huţu, director al Direcţiei de Cultură Botoşani.

Locul de popas al lui Ştefan cel Mare

Un alt istoric important, Nicolae Iorga, aprecia că a existat încă de la începutul secolului al XV-lea o curte domnească la Botoşani, de popas, frecventată de Ştefan cel Mare, care a ridicat şi biserica Mănăstirii Popăuţi, ca o capelă a Curţii Domneşti deja existente. Mai mult decât atât, cercetătoarea Eugenia Greceanu, în lucrarea sa „Ansamblul urban medieval Botoşani“, susţine că sunt dovezi care arată că Petru Rareş, fiul nelegitim al voievodului Ştefan cel Mare, în anii domniei sale, locuia mai mult la Curtea Domnească din Botoşani. 

„Înseşi formulările ce apar în documentele lui Petru Rareş, scrise «din târgul Botoşanilor» (1528) sau din «cetatea noastră Botoşani» (1552), sprijină, după părerea noastră, identitatea incintei – desigur fortificată – de la Popăuţi cu Curtea domnească din Botoşani“, arăta Eugenia Greceanu.

Porţiune ce aduce aminte de curtea domnească

Pe lângă acestea sunt nenumărate alte hrisoave care indică prezenţa Curţii Domneşti a vechiului târg Botoşani. Este vorba despre hrisovul lui Vasile Lupu din 7 iunie 1639, care pomeneşte de „popa Ionaşcu de la bisearica domnii meale de la curte din Botăşeani“, dar şi despre cele ale lui Ştefan Tomşa, din 18 martie 1615.  Totodată, Eugenia Greceanu crede că prima atestare documentară a funcţionalităţii Curţii Domneşti este cel din 1533, când este pomenit vătaful Simion, adică un administrator al Curţii Domneşti.

Desfătări cu vin rece şi cafea, în „Târgul Doamnei“

Dincolo de răceala şi stricteţea hrisoavelor, răzbat legende şi zvonuri despre o curte domnească, aşa cum rar s-a mai văzut în Evul Mediu românesc. În fapt, strălucirea vechiului popas voievodal s-a datorat nevestelor de domni, care l-au înfrumuseţat şi transformat într-o adevărată oază de linişte şi desfătări. Având în vedere bogăţia târgului, voievozii Moldovei au făcut Botoşaniul cadou de nuntă nevestelor. 

Practic, târgul asigura veniturile doamnei Moldovei, care locuia cel puţin teoretic la Curtea Domnească din Botoşani. „Botoşaniul era apanajul doamnei. Era dăruit doamnei de către voievodul Moldovei şi-i asigura veniturile. Era normal să aibă o curte domnească. A şi fost numit în Evul Mediu «Oraşul Doamnei»“, spune Dănuţ Huţu. 

Elena Rareş a locuit la Botoşani

Prima doamnă care ar fi primit în dar Botoşaniul a fost ultima mare iubire a lui Ştefan cel Mare, doamna Maria Voichiţa. Cea care a dat cu adevărat strălucire Curţii Domneşti a fost Elena Rareş, soţia voievodului Petru Rareş, care a locuit efectiv la Botoşani. De altfel, drept cadou de nuntă, târgoveţii Botoşaniului i-au oferit Elenei Rareş câteva bijuterii sub forma ornamenelor din coada păunului.

Elena Rareş a locuit la Botoşani 

Vechile legende spun că aceste curţi ale domniţelor erau o adevărată splendoare. „Se spune că era răcoroase, cu multe ornamente, grădini cu flori înmiresmate şi păuni care umblau liberi prin grădini. Raiul pe pământ. Din păcate, nu ştim cu siguranţă. Până nu se fac săpături sistematice, sunt doar supoziţii, presupuneri. S-a auzit însă de luxul deosebit al acestor curţi domneşti“, explică istoricul botoşănean Dănuţ Huţu.

Decăderea luxoasei reşedinţe

Totodată, se spune că domniţele stăteau sub paravane vegetale şi serveau miere, cafea – în secolul al XVII lea –, dulceţuri şi vinuri reci din pivniţe. Vechile documente arată că desfătările doamnelor şi domniţelor Moldovei au durat câteva sute de ani. Un document din timpul domniei lui Antonie Ruset, de la 1 ianuarie 1678, arată că la acea dată, curţile domneşti încă existau, fiind amintit acelaşi „popa Ionaşco de la bisearica domniei meale de la curtia din Botăşiani“. Mai mult decât atât, Eugenia Greceanu susţine că la 1733, curtea era încă funcţională, doamna ţării cu suita ei, încă frecventând luxosul aşezământ.

Vestigii descoperite în apropierea curţii domneşti FOTO Cosmin Zamfirache

Decăderea a venit odată cu sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea când Iaşiul căpătase o importanţă aparte pentru domnitorii Moldovei, iar Botoşaniul îşi pierduse calitatea de „oraş al Doamnei“. 

Astăzi, Curtea Domnească de la Popăuţi este doar o amintire. Doar câteva ruine îi atestă existenţa. Săpături arheologice au avut loc sporadic înainte de 1990. Între timp, a fost reabilitată mănăstirea, inclusiv vechiul turn din piatră. Nimeni nu şi-a mai îndreptat însă, în ultimul deceniu, atenţia către vechea Curte Domnească. 

 Vă recomandăm să citiţi următoarele ştiri:

Şanţul Cetăţii din Târgovişte, singura construcţie militară de tip bizantino-sârbesc din Sud-Estul Europei rămasă în picioare

EXCLUSIV Pictură unicat descoperită pe pereţii Bisericii Mari Domneşti din Târgovişte