Minunea de la Hlipiceni: apa care iese în flăcări din măruntaiele pământului, cunoscut ca „Focul Viu“ sau „Izvorul tămăduitor“
0
Satul Hlipiceni din judeţul Botoşani a ajuns cunoscut pentru „minunea“ apei care iese printr-o ţeavă din măruntaiele pământului arzând ca o torţă. Specialiştii spun că este o apă numai bună pentru tratarea reumatismului şi a altor boli osoase. Autorităţile locale, în schimb, au lăsat „focul viu”, cum îi spun localnicii, sufocat de gunoaie.
Aproape de graniţa României cu Republica Molova, la 40 de kilometri de municipiul Botoşani, se află o adevărată minune a naturii. Mai precis în satul Hlipiceni, din comuna cu aceeaşi nume se află un izvor misterios căruia oamenii îi spun ”Focul Viu” sau ”Izvorul tămăduitor”.
Propriu-zis din măruntaiele pământului, printr-o ţeavă de la marginea unui câmp plin de gunoaie, iese o apă care parcă fierbe şi se aprine ca o torţă în contactul cu aerul. Mai apoi se varsă în râul Jijia, aflat la câţiva paşi de gura izvorului. Localnicilor le este frică de ea dar o culmea o şi folosesc.
Nea Gheorghe foloseşte apa din ”focul viu” când îl doare spatele
”Mă dau pe spate cu ea, pe la încheieturi. O tragem în vase, când este umed afară şi se mai opreşte flacăra. Doamne ce mai alină toate durerile. Nu ştim dacă este de la cel rău sau de la cel bun, dar este mare dar. Mă prind dureri de la munca câmpului. De la treabă şi pe ploaie şi pe frig”, spune nea Gheorghe, un sătean de 40 de ani din Hlipiceni. Pentru săteni, apa care arde, ”focul viu” sau ”izvorul tămăduitor”, care îi îndreaptă pe mulţi localnici de şale este în continuare un mare mister.
Descoperit de comuniştii veniţi să caute petrol
Povestea ”focului viu” începe după terminarea războiului. Mai precis în 1946, o echipă de geologi şi specialişti în zăcăminte petroliere, au venit la Hlipiceni să caute petrol. Au forat adânc, dar au oprit imediat lucrările, fiindcă unul dintre utilaje s-a defectat. Nu mai era rentabilă căutarea. Lucrările au fost reluate în 1960, însă nu a fost găsit petrol. Forajele au fost reluate pentru a treia oară şi în 1990. Din nou nu a fost găsit petrol. Geologii au dat însă peste altceva, la aproape 200 de metri adâncime.
”Nu ştiu de unde ştiau ei de petrol, că ar fi petrol aici, probabil aveau studiile lor făcute. Oricum în loc de petrol la forare, la o adâncime de peste 200 de metri au dat peste un izvor ciudat, plin cu apă suIfuroasă. Au tras ţeavă prin pământ şi l-au scos la suprafaţă. Prima dată a ieşit la suprafaţă în perioada comunistă, dar cel mai bine a fost evidenţiat la săpăturile din 1990”, spune primarul comunei Hlipiceni Marian Luchian.
Miracolul s-a produs abia când apa a ţâşnit la suprafaţă. La contact cu aerul ardea. Flăcări ieşeau din ţeava montată de muncitori, iar sătenii stăteau şi îşi făceau cruci. ”Doamne, ce sperietură am tras. Ne uitam, când săpau acolo, cu utilajele. Ieşea bolborosind aşa din pământ şi ardea, cu flăcări adevărate.”, îşi aminteşte Maria Stănică, o femeie de 75 de ani din Hlipiceni.
Apă miraculoasă pentru tratamentul reumatismului
După forajele din perioada comunistă, dar şi cele de la începutul anilor 90 au mai trecut aproape 20 de ani până când ”focul viu” a fost luat în seamă de autorităţi. Apa ardea, sătenilor le era frică dar o foloseau cu încredere, după ce un bătrân din sat le-a povestit că îi face bine la încheieturile bolnave. Propriu-zis sătenii din Hlipiceni aveau propriul izvor balneoclimateric unde ameliorau crizele de reumatism.
Oficial însă ”izvorul de foc” de la Hlipiceni nu era cunoscut. Abia după 2010 autorităţile locale din Hlipiceni au început să facă demersuri. Prima dată au prelevat probe de la izvor şi au trimis la Institutul Naţional de Recuperare, Medicină Fizică şi Balneoclimatologie din Bucureşti. Şefii e la Primăria Hlipiceni spun că rezultatele au fost uluitoare.
Viceprimarul Gheorghe Hrapciuc
”Păi pe buletinul de analize au venit rezultate prin care arată că este concetraţie mare de sulf şi alte substanţe ce ajută la tratamentul reumatismului. Ar fi ideal pentru o staţiune balneoclimatrică aici.”, spune şi viceprimarul Gheorghe Hrapciuc. Dealtfel şi senatorul de Botoşani, Doina Federovici, a depus în vara acestui an două interpelări, la ministrul Sănătăţii, Nicolae Bănicioiu şi la cel al Fondurilor Europene, Eugen Teodorovici, prin care se cerea în baza buletinelor de analiză finanţare şi cercetări ştiinţifice la izvorul cu foc de la Hlipiceni.
De la fermă de broaşte la staţiune balneoclimaterică
Chiar dacă specialiştii confirmă valoarea apei sulfuroase de la Hlipiceni şi au dat de înţele autorităţilor locale că au pe mână o resursă extrem de valoroasă, ”focul viu”, continuă să fie doar o legendă a Hlipiceniului şi o apă uimitoare care iese în flăcări dintr-o ţeavă. Mai mult decât atât, ”focul viu”, riscă să fie sufocat de gunoaie. Şefii de la Primăria Hlipiceni ridică din umeri şi spun că nu sunt bani. În urmă cu doi ani, ar fi vrut în agent economic să facă fermă de broaşte, acolo lângă apă, fiindcă le prieşte mediul sulfuros. Nu s-a mai întors.
Ar mai fi varianta unei staţiuni balneoclimaterice, dar viceprimarul comunei spune că nu se poate face un proiect cu fonduri europene. ”Este păcat că nu putem face cu fonduri europene aici staţiune balneoclimaterică. Nu ştiu exact de ce, dar ne-au spus că nu se poate. Sperăm la un parteneriat public-privat. Să vină cineva să investească într-o staţiune. Din buletinele de analiză, reiese că er fi excelentă pentru tratament. Deocamdată însă nimeni nu se arată interesat”, spune Gheorghe Hrapciuc.
Apa arde în contact cu aerul
Până când ”focul viu” va fi valorificat de autorităţi, sătenii sunt cei care beneficiază de proprietăţile curative ale izvorului. Vara merg cu butoaiele şi duc acasă apă, în care fac baie. Vin chiar şi din alte judeţe. ”Văd maşini cu număr de Iaşi, de Suceava. Am mai întrebat oameni şi mi-au spus că vin de la Iaşi, că au auzit că aici ar fi un izvor tămăduitor. Încarcă bidoane întregi, când este umed afară şi nu arde flacăra. Sunt care aduc şi butoaie”, spune viceprimarul din Hlipiceni. Până când un agent economic se va hotărâ să investească în ”focul viu” de la Hlipiceni sau autorităţile locale vor găsi o soluţie, izvorul miraculos străbate un câmp plin de gunoaie, din aceeaşi ţeavă montată acum 20 de ani, de nişte muncitori veniţi să caute petrol.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:
Se încarcă comentariile...
